Minunile petrecute la Adormirea Maicii Domnului și semnificațiile lor

Viața Maicii Domnului pe pământ este un șirag de minuni ce se întind de la naștere până la mutarea sa la cer. Minunile ei se cinstesc mai mult prin tăcere. „Nu se pricepe nici o limbă a te lăuda după cuviință” - cântă Axionul Bobotezei și de aceea ne apropiem cu sfială de tainele și minunile Maicii Domnului. Contemplăm, după cum zic rostirile Bisericii, pe cea numită „minunea minunilor”, „cămara tainelor”, prin care Dumnezeu a rânduit să fie descoperit. În fascinanta poveste de dragoste, dintre Hristos și sufletul omenesc, pentru care Acesta a luat trup și a pătimit pe cruce, Preacurata Fecioară Maria este răspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu.

Două sunt minunile mari sau momentele de vârf din viața Maicii Domnului: Minunea întrupării sau momentul Bunei Vestiri şi minunea Adormirii ei, când Preacurata e înăl­țată la cer cu trupul.

Viețuirea Maicii Preacurate s-a scurs liniștit, într-o adâncă şi tainică tăcere. Cele mai mari ­bucurii și frumuseți duhov­ni­cești, care pot fi hărăzite ființei umane, le-a trăit în tăcere și în taină. Aşijderea și cele mai adânci și dureroase tristeți. Ea fost însă o ne­înfricată și vitează luptătoare. În grădina Ghetsimani, loc iubit al Fiului ei, tăinuită de ochii oamenilor și de invidia semenilor, Maica Domnului se ruga înflăcărat pentru mântuirea întregii lumi, așa cum făcuse toată viața, adăugând mereu: „Facă-se voia Ta; fie mie după cuvântul Tău” (Matei 6, 10; Luca 1, 38).

Într-o vineri spre seară, când întreaga fire a participat la rugăciunea ei, trimisul cel ceresc, ­Arhanghelul Gavriil, i-a adus vestea că Fiul ei dorit după trei zile o va lua la Sine. Preacurata s-a umplut de multă bucurie și, tămâind casa din Sion, aștepta în rugăciune împlinirea sorocului. Relatat pe larg în Viețile Sfinților din luna august și cărţi numite „Viața ­Maicii Domnului”, momentul Adormirii este prăznuit de Biserică încă din secolul al V-lea.

El cuprinde un șir de minuni pe care o să le evocăm pe scurt în continuare, în număr de opt, simbol al veșniciei, deoarece ostenelile și rugăciunile Preacuratei ajută la dobândirea vieții veșnice.

1. Cea dintâi minune este cea a plecării măslinilor, care s-au făcut solidari în rugăciune cu Maica Domului, arătându-i bună-cuviință și respect.

Nu este întâia oară când firea înconjurătoare este solidară cu omul. Acesta este coroana creației și împăratul firii. Toate au fost făcute pentru el, toate se supun lui, însă cu o singură condiție: să păstreze și să sporească. Strămo­șului Adam se supuneau cu dragoste toate cele create, iar el le numea cu nume potrivit, care arată iubirea și înțelepciunea sa. ­Celor care s-au păstrat curați, ori prin fierbinte pocăință au redobândit curăția de început, natura li se supune și îi ascultă. Unii sfinți au fost slujiți de fiare sălbatice (ca Sfântul Gherasim de la Iordan), care devin inocente și blânde în fața celor curați și blânzi. Sfântul Proroc Ilie, prin post și rugăciune, a închis cerul. De aceea nu e de mirare că Preacuratei Fecioare Maria i se plecau măslinii din grădina Ghetsimani, ca unei Împărătese, după ce mai înainte, aplecați, se rugaseră ­împreună cu ea.

Preacurata Fecioară, Maica Împăratului, prima ființă îndumnezeită, pe care Hristos a aşezat-o de-a dreapta Sa (Ps. 44, 11), transformase grădina Ghetsimani în rai. Harul și lumina cerească, ce străluceau pe chipul și hainele Preacuratei, impuneau respectul cuvenit Maicii lui Dumnezeu și Împărătesei cerurilor. Vedem aici toată splendoarea și măreția sfințeniei ei, dobândite prin viață sfântă, curată, prin post și rugăciune neîncetată. Această minune este îndemnul pe care Preasfânta, prin exemplul său, îl face. Să-i urmăm ei în curăție, post și rugăciune, fapte bune, întru care ea cu mult drag și cu multă grijă ne ajută.

2. A doua este minunea reîntâlnirii cu Sfântul Arhanghel Gavriil, care îi aduce vestea minunată a mutării ei la cer. Tot atunci îi dăruiește o ramură de măslin în care strălucea lumina cerească a harului dumnezeiesc și vestea că acele două rugăciuni pe care le-a adresat mai devreme Fiului și Dumnezeului ei, ca apostolii să fie de față la adormirea ei şi ca sufletul ei să nu vadă la ieșirea din această lume pe îngerii cei răi, hidoșii demoni, i-au fost îndeplinite.

Distanța dintre oameni și îngeri nu a fost mare la început, ci s-a mărit prin căderea omului în păcat. Primii oameni petreceau în comuniunea îngerilor, iar de-a lungul istoriei mulți drepți și sfinți au văzut îngerii și puterile cerești. Venirea cu față veselă a sfântului arhanghel a bucurat și veselit întreaga ființă a Preacuratei. Ramura de măslin adusă din rai era semnul viu că Fiul ei iubit și întreg cerul o așteaptă.

Mulți robi ai lui Dumnezeu, sfinți care au suferit pentru împlinirea voii dumnezeiești, au fost mângâiați cu arătări cerești. Sfântul Antonie, după luptele extenuante cu foamea și setea, dar şi cu miile de duhuri ale satanei, a fost ajutat de îngeri și chiar de Domnul însuși, iar la Sfântul Sisoie a venit Domnul să-i ia sufletul în ceasul adormirii. Sfântul Siluan a fost salvat de Domnul, prin arătarea Sa, dintr-o adâncă deznădejde. Preacurata Maică a Domnului sporește în noi credința și nădejdea că rugăciunile noastre, acum și-n ceasul morții, vor fi ascultate.

3. A treia minune este venirea pe norii cerului a celor doisprezece apostoli. Prin puterea Duhului Sfânt au venit apostolii, cei șaptezeci, episcopii și preoții.

Maica Domnului îi iubea din toată inima pe Sfinții Apostoli și ucenicii Fiului ei. Îi iubea ca pe propriii copii și-i cinstea ca pe Apostolii lui Hristos. De aceea, ca o maică bună, dorea să-i vadă lângă ea în ceasul mutării sale, rugăminte pe care Hristos i-a împlinit-o, aducându-i pe nori. Preasfânta cinstea pe apostoli pentru că l-au iubit pe Fiul ei, suferind alături de El, când a fost răstignit pe cruce, iar după înviere au propovăduit Evanghelia în toată lumea, suferind bătăi și scuipări, prigoane și lanțuri pentru numele Lui.

Apostolii o iubeau și o cinsteau pe Preasfânta Maică a lui Hristos ca pe ceea ce este Maica Luminii și Izvorul Înțelepciunii. Se bucurau întotdeauna de povețele și de rugăciunile ei. Mai mult, contemplând în toată frumusețea sfin­țeniei ei, își aminteau de Hristos, Învățătorul lor drag. Ajunși în fața casei din Sion, Evanghelistul Ioan a vestit apostolilor scopul venirii lor. Vestea mutării Preacuratei i-a întristat, dar vederea și auzul cuvintelor ei i-a bucurat.

Iată minunea credinței: mutarea din lume la Hristos se face prilej de bucurie pentru Maică și pentru fii. Cine crede în Dumnezeu, iubește pe Hristos și-L slujește cu credincioșie, va avea cea mai fericită zi: Ziua întâlnirii cu El.

4. A patra, venirea Mântuitorului Hristos, pentru a duce la cer sufletul preacuratei Maicii Sale.

După ce Preasfânta Fecioară Maria și-a luat rămas bun de la apostoli și toți cei apropiați, binecuvântându-i, s-a așezat pe patul mai înainte pregătit, spre a-și dărui preacuratul suflet în mâinile lui Dumnezeu. În lumina tainică a candelelor și-n mireasmă de tămâie, s-au auzit dulci cântări îngerești, iar odaia s-a umplut de slavă cerească. Însuși Stăpânul Hristos, înconjurat de căpeteniile Puterilor cerești, a venit să ia la cer sufletul preacuratei Maicii Sale. A venit spre a împlini rugăciunea Maicii Sale și a arăta că acelora care se dăruiesc Lui le arată o cinste și o iubire deosebită. Iconografia ortodoxă îl înfățișează pe Hristos ca Împărat al slavei, ducând în brațe, ca pe un prunc, nevinovatul suflet al Maicii, așa cum ea Îl purtase în brațe ca Prunc pe pământ. Preacurata Fecioară Maria a iubit ca nici un alt om pe Fiul și Dumnezeul ei. De aceea a venit El însuși, înconjurat de oaste îngerească, să-i ducă sufletul.

5. A cincea - prezența norului luminos care a învăluit sicriul cu trupul Maicii Domnului spre a nu fi profanat de fanatici; prezența îngerilor lui Dumnezeu, care, învăluiți de acest nor, împreună cu apostolii, ierarhii, preoții și creștinii prezenți, cântau cântările slujbei de înmormântare.

Atunci când alaiul sfânt care ducea la groapă trupul Preacuratei a pornit de pe Sion spre grădina Ghetsimani, un nor luminos a acoperit sicriul. Apostolii și tot alaiul care cânta psalmi, împreună cu arhanghelii și îngerii din cer, se puteau auzi, dar nu și vedea.

Dumnezeu ascunde sfințenia de ochii oamenilor neduhov­nicești. Oamenii lumești văd lumește și pângăresc sfințenia cu privirile și vorbele lor. Sfin­țenia este întemeiată pe smerenie și întotdeauna este apărată de Însuși Dumnezeu. Când poporul ales era condus de Moise prin pustiu, un nor luminos îl adumbrea și ocrotea. Când Mântuitorul Hristos a fost atacat de locuitorii Nazaretului, care voiau să-L zdrobească, aruncându-L în prăpastie, El S-a făcut nevăzut, trecând prin mijlocul lor. Când turcii l-au văzut pe Sfântul Mucenic Ioan cel Nou, prohodit de îngeri, au tras cu săgețile, dar acestea se întorceau împotriva lor. Când sicriul cu trupul Maicii Domnului și întregul sfânt alai a pornit din Sion spre grădina Ghetsimani, norul luminos i-a umbrit pe toţi. Locuitorii Ierusalimului auzeau cântările îngerilor și ale apostolilor, dar nu vedeau decât norul.

6. A șasea minune este tăierea mâinilor preotului evreu Atonie și apoi vindecarea lor.

Când alaiul a trecut în apropiere de curtea Templului, un preot fanatic, plin de ură, s-a aruncat în norul luminos ca să profaneze trupul Maicii Preacurate. Dumnezeu este Bun, dar și Drept. El a apărat de profanare sicriul Maicii Sale. Sabia Arhanghelului Mihail i-a tăiat mâinile nesăbuitului preot, care ţipa de durere. Dumnezeu a pedepsit prin arhanghelul Său această hulitoare încercare. Însă apoi Și-a arătat mila, bunătatea și iertarea. La îndemnul Sfântului Apostol Petru, preotul Atonie s-a pocăit, a crezut în Hristos, a mărturisit-o pe Maica Sa, Născătoarea de Dumnezeu, iar Preacurata și preamilostiva Maică l-a iertat. Prin minune dumnezeiască, acestuia i s-au vindecat mâinile, iar el a ajuns mai apoi un râvnitor preot creștin mărturisitor.

Hristos cel Atotputernic, păzitorul sfințeniei Maicii Sale și al tuturor sufletelor. Preacurata Maică ne învață că toate sunt în mâna lui Dumnezeu, că toate slujesc Lui. Că El este singurul care poate învia suflete, schimba destine, mântui popoare, iar omul este chemat să înțeleagă, să închine și să asculte de Cel ce este izvorul bunătății și al puterii.

7. A șaptea - venirea pe nori a Sfântului Apostol Toma, la trei zile după îngropare.

Sfântul Apostol Toma n-a fost de față la adormirea Preacuratei. Ajuns a treia zi, adus de Duhul Sfânt din îndepărtata Indie, s-a alăturat soborului apostolesc și aflând despre adormirea Preacuratei, a plâns nemângâiat, rugându-i să deschidă mormântul.

Apostolii au deschis mormântul, iar acesta era gol. Acum plânsul și jalea lui s-au îndoit. Niciodată nu trebuie să fim zăbavnici în ale credinței și să amânăm întoarcerea la Dumnezeu. Domnul Se bucură de cei care vin în ceasul al unsprezecelea, ca și de cei din ceasul întâi. Sufletul zăbavnic trece prin amarnică pocăință, prin dureri și lacrimi, dar Domnul îl mângâie cu arătarea Sa și îl bucură cu bucurie mare.

8. A opta este descoperirea mormântului gol, arătarea în văzduh a Maicii Domnului, care la trei zile după îngropare a fost înviată de către Fiul ei și înălțată cu trupul la cer.

Viața Maicii Domnului este un model unic de iubire și de slujire a lui Dumnezeu, iar adormirea ei ne descoperă multe taine ale vieții sfinte, la care noi suntem chemați.

Trei lucruri minunate pentru noi, creștinii

Maica Domnului a fost mutată cu trupul la cer. Trupul preacurat al Maicii Domnului a fost transfigurat și unit cu sufletul, devenind după Mântuitorul Hristos prima ființă îndumnezeită. Sfântul Grigore de Tours (538-594) scrie că în aceeași zi de duminică, atunci când Maica Domnului și-a dat sufletul, iar trupul ei a fost îngropat, Hristos S-a arătat apostolilor și a luat trupul Preacuratei Maicii Sale la cer și l-a unit cu sufletul. Ea stă acum de-a dreapta Slavei Fiului ei, ca o Împărăteasă cerească, pe care îngerii nu se mai satură să o contemple și să o laude.

Milostivirea Maicii Domnului față de întristatul Apostol Toma. Ea s-a arătat în văzduh și l-a mângâiat ca o mamă iubitoare, iar ca semn văzut al milostivirii ei, i-a lăsat cinstitul ei brâu. ­Acesta, alături de lemnul Sfintei Cruci, avea să fie mai apoi una dintre cele mai importante relicve ale Bisericii, care face nenumărate minuni și tămăduiri. Partea cea mai însemnată a Cinstitului Brâu se află în Sfântul Munte ­Athos, la Mănăstirea Vatoped, o altă parte la Mănăstirea Katoxenia din Grecia și o alta la o mănăstire din Georgia.

Descoperirea pe care o face Maica Domnului Sfinților Apostoli. Ea le spune, asemenea Fiului ei: „Bucurați-vă! Eu sunt cu voi (și cu toți creștinii) în toate zilele vieții voastre”.

Preacinstirea Maicii Domnului s-a dezvoltat tot mai mult, iar credincioșii o iubesc și o cheamă în rugăciune și în cântare spre a mijloci în fața Fiului și Dumnezeului ei. Viața ei este un șir și un izvor nesfârșit de minuni. Modelul vieții sale sfinte și duhovnicia ei minunată ne sunt de mare ajutor. Sfântul Epifanie al Salaminei (primul care a scris cuvântări în cinstea Maicii Domnului) spune că multele minuni petrecute la Adormirea Preacuratei au fost trecute sub tăcere „pentru ca măreția minunii să nu pricinuiască uimire și nălucire minții omenești”.

Amintirea lor însă aprinde în noi iubirea și rugăciunea evlavioasă față de Maica Domnului.