Anul 2024, dedicat în Patriarhia Română pastorației și îngrijirii bolnavilor și Sfinților tămăduitori fără de arginți, ne-a oferit prilejul redescoperirii importanței unei lucrări mari și sfinte, aceea
O, de trei ori Fericite Lemn!
Noi vedem puterea Crucii prin slava Învierii lui Hristos. Sfântul Chiril al Ierusalimului ne spune că Hristos „nu S-a ruşinat de Cruce, pentru că mântuia lumea”. Cântările Bisericii mărturisesc că „toată făptura s-a schimbat de frică, văzându-Te pe Tine, Hristoase, pe Cruce răstignit. Soarele s-a întunecat şi temeliile pământului s-au cutremurat. Toate au pătimit împreună cu Tine, Cel ce ai zidit toate, Cel ce ai răbdat de voie pentru noi, Doamne, slavă Ţie”.
Prin răstignirea lui Hristos pe cruce aceasta a devenit din obiect al execuţiei stindardul credinţei noastre, de aceea în troparul sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci spunem: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”. Crucea lui Hristos ne păzeşte şi ne ocroteşte de rele şi de duşmanii credinţei noastre. Toţi domnitorii noştri în luptele
lor aveau cu ei şi Sfânta Cruce, deoarece ascultau permanent cuvintele din cultul Bisericii: „Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe dreptcredincioşii creştini, dăruindu-le biruinţă asupra celui potrivnic; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruinţă”.
În altă rugăciune închinată Sfintei Cruci spunem: „Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții Ce ne-a mântuit din moartea păcatului”. Astfel, prin Crucea Domnului nostru Iisus Hristos am fost mântuiţi şi de aceea mărturisim: „O, de trei ori Fericite Lemn, pe care S-a Răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul; prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Ce s-a pironit pe tine cu trupul; pe Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre”.