Sfântul Ioan Casian, ocrotitor al diasporei române

Este știut faptul că originea Sfântului Ioan Casian a constituit subiectul unor discuții pasionante nu doar pentru istorici, ci și pentru teologi sau filologi. Diversele teorii cu privire la originea Sfântului Ioan Casian vorbesc, pe baza sintagmei natione Scytha din relatarea istoricului Ghenadie al Marsiliei, de diferite locuri unde acesta s-ar fi putut naște: Dobrogea, Siria, Palestina, sudul Franței (Provence), nordul Africii, Atena sau chiar Kurdistan (pe baza unor manuscrise ce au Serta în loc de Scytha). Studiile istoricului Henri-Irénée Marrou sunt fundamentale în buna înțelegere din punct de vedere istoric și geografic a Sfântului Ioan Casian: „Totul se lămurește când Casian e înțeles nu ca un nume de familie, ci oarecum ca unul etnic, însemnând acea origo a călugărului scit: Johannes Cassianus ar trebui să se traducă, în franțuzește, cam așa: Ioan cel Casian”.

Izvorât dintr-o veche familie de proprietari funciari, el purta într-un mod cu totul firesc supra­numele geografic care-l ­lega de locul său natal. O primă componentă în viața Sfântului Ioan Casian este dată de identitatea sa, că prin însuși numele său el nu s-a despărțit de patria sa natală. Datele istorice despre viața sa îl fac unul dintre cei mai discreți sfinți ai Bisericii, căci nu știm cu exactitate nici anul nașterii, nici anul mutării la Domnul. Bornele vieții sale sunt orientative, între 360/365 - 430/435. În desăvârșirea sa spre sfințenie, monahul Ioan Casian s-a născut în Dobrogea, a viețuit și s-a nevoit în mănăstirile din Țara Sfântă și în deșertul Egiptului, a primit hirotonia întru diacon la Constantinopol din mâinile Sfântului Ioan Gură de Aur, a mers la Roma pentru a-și apăra episcopul și, în cele din urmă, s-a stabilit la Marsilia, unde a întemeiat două mănăstiri, reorganizând viața monahală din sudul Franței și a apărat dreapta credință a Bisericii împotriva învățăturilor lui Nestorie, prin tratatul său Despre Întruparea Domnului, Contra lui Nestorie. Surprinzător sau nu, părintele dobrogean face amintire de unul din numele sale, Ioan, doar în două situații. Astfel, în prima sa carte, Așe­zămintele mănăstirești V, 35, sfântul străromân amintește: „Scoțând un suspin adânc, mi se adresă pe nume: «O, Ioane, zise el, câți oameni grăiesc în acest ceas cu Dumnezeu și contemplându-L, Îl păstrează în inimile lor, iar tu te lipsești de așa lumină, ca să te cufunzi într-un somn fără de rost»” (Așezămintele mănăstirești  V, 35, col. Părinți și Scriitori Bisericești vol. 57, p. 182) și în Convorbiri duhov­nicești XIV, 9, 4: „Băgați de seamă acestea în primul rând, și mai ales tu, Ioane, care fiind mai tânăr ai nevoie mai mult ca alții de a păzi cele ce am să spun, caută să impui gurii tale cea mai adâncă tăcere, ca să nu zădăr­nicești prin mândrie deșartă truda cititului și munca dorințelor tale” (Convorbiri duhovnicești XIV, 9, 4, col. Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 57, p. 558). Contemporanii săi îl știau doar după numele de Casian, căci primele manuscrise ale cărților sale care conțin numele complet, Ioan ­Casian, datează din secolul al IX-lea. La rândul său, numele Cassianus prezintă o istorie interesantă, căci era larg răspândit în Imperiul Roman în secolele I-IV, Biserica din Africa sau din Italia având mulți martiri cu numele de Casian. Chiar dacă pe parcursul vieții sale Sfântul Ioan Casian a locuit în diferite locuri din lumea cunoscută atunci, în căutarea desăvârșirii sau cu diferite ascultări - să nu uităm că a fost monah!, el nu și-a uitat originile care făceau parte din însuși numele său.

O a doua componentă a vieții Sfântului Ioan Casian ce merită a fi reliefată este năzuința sa spre desăvârșire. Din puținele informații pe care le avem despre viața sa știm că provenea dintr-o familie cu o bună situație materială, ce îi asigura lui și surorii sale „toate ale traiului, îndeplinind ei cu bucurie tot ce ar fi trebuit să facem noi” (Convorbiri duhovnicești  XXIV, 1, 2, col. Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 57, p. 724). Plecând din țara lor natală, alături de prietenul lor, Gherman, ei nu și-au uitat părinții, lucru pe care părintele dobrogean a ținut să-l men­ționeze: „Cu toată neliniștea i-am mărturisit acestui Avraam lupta cugetelor noastre, care zilnic ne împingeau cu ardoare sufletească să ne întoarcem în provincia noastră și să ne revedem pă­rinții” (Convorbiri duhov­nicești XXIV, 1, 2, col. Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 57, p. 724). Cu toate că au plecat în căutarea desăvârșirii spirituale, lăsând în urmă o bună situație materială, ei nu și-au uitat originile și și-au prețuit părinții rămași în ținuturile lor natale. Un lucru demn de reținut de orice român care, indiferent de motive, locuiește departe de țara sa ­natală. 

Ocrotitor al românilor din afara granițelor țării

Sfântul Ioan Casian ocupă un loc important în rândul sfinților străromâni, înscriși în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. Prin exemplul vieții sale, prin căutarea sa religioasă și expe­riența sa duhovnicească, el este unul dintre ocrotitorii românilor care locuiesc în afara granițelor țării. Începând din 2008, cu binecuvântarea Înaltprea­sfin­ți­tului Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, parohia din Marsilia organizează un pelerinaj la moaștele Sfântului Ioan Casian, aflate în cripta Abației „Saint Victor” din Marsilia. De asemenea, publicația oficială a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, revista „Apostolia”, a avut inițial numele „Foaia Sfântului Ioan Casian”. Nu în ultimul rând, Sfântul Ioan ­Casian este ocrotitorul tinerilor din Nepsis Elveția. Bizantinologul Emilian Popescu îl caracteriza pe Sfântul Ioan Casian ca fiind „reprezentantul cel mai de seamă al monahismului dobrogean, care s-a distins nu numai în patria sa natală, ci a avut un ecou puternic în Biserica Universală” (Emilian Popescu, Fiu al României și Părinte al Bisericii Universale - Sfântul Ioan Casian, Viața și învățătura lui, col. Teologie și Spiritualitate, vol. 15, Editura Trinitas, Iași, 2002, p. 8).

Dumnezeu a rânduit ca unii români să locuiască în afara granițelor țării, în vecinătatea țării sau, cu predilecție, în Occidentul Europei, fără a neglija comunitățile de români care locuiesc pe continentul american sau în diferite alte locuri din această lume. Biserica Ortodoxă Română a rânduit episcopi, preoți și diaconi pentru ca românii să se poată îngriji nu doar de lipsurile vieții materiale care, de cele mai multe ori, i-au îndemnat să-și părăsească, temporar sau definitiv, țara natală, ci și de viața lor duhovnicească, de legătura lor cu Dumnezeu. Însă, tot prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ortodocșii români din Occidentul Europei se bucură de ocrotirea Sfântului Ioan Casian. Sunt de reamintit cuvintele Arhiepiscopului de Marsilia, Bernard Panafieu (1931-2017), cu prilejul pelerinajului din 2002 de la Iași, când de sărbătoarea Sfintei Parascheva au fost aduse moaș­tele Sfântului Ioan Casian de la Mănăstirea „Saint Victor”, ctitoria sa: „Când a plecat de la dumneavoastră, Sfântul Casian era un tânăr teolog foarte înzestrat. Acum, după 16 secole, noi vi-l aducem, ca să-l cunoașteți și să-l venerați ca sfânt”. Nu în ultimul rând, românii din afara granițelor țării îl pot avea pe Sfântul Ioan Casian ca pildă de viețuire, printr-o trăire discretă, dar care a răspuns chemării Mântuitorului indiferent de locul unde a fost chemat să locuiască. Sfântul Ioan Casian a cunoscut diferite medii de viețuire monastică. De la nevoința din deșertul Sketis ­din Egipt a mers în capitala ­Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopol - Noua Romă. A cunoscut și mediile bisericești din Cetatea Eternă și în cele din urmă s-a stabilit în sudul Franței. În toate aceste locuri, coordonata principală a vieții Sfântului Ioan Casian a fost mărturisirea lui Hristos și a învă­țăturii Sale prin însăși viețuirea sa. De aceea, îl putem avea pe Sfântul Ioan ­Casian ca un exemplu demn al înaintașilor noștri.