Românii ortodocşi se roagă la Lausanne de 30 de ani

În luna mai 2011, Parohia Ortodoxă Română din Lausanne şi cantonul de Vaud (Elveţia) sărbătoreşte 30 de ani de activitate,

în relaţie canonică spirituală şi dogmatică cu Patriarhia Ortodoxă Română,

parohia făcând parte din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, cu sediul la Paris.

Istoria parohiei de la Lausanne este aceeaşi cu istoria comunităţii româneşti din cantonul de Vaud, care a început cu 30 de ani în urmă, mai precis la 10 mai 1981. Atunci s-a oficiat prima slujbă a "Bisericii române libere din Lausanne şi cantonul de Vaud", comunitate ce era formată din românii refugiaţi politic, de confesiune ortodoxă, reuniţi în jurul regelui Mihai şi al reginei Ana. Ziua de primă slujire nu era aleasă întâmplător, 10 mai fiind ziua naţională a României în timpul regalităţii, înainte de instaurarea regimului comunist. Aceasta a fost prima ieşire a regelui Mihai în mijlocul exilului românesc din Elveţia, iar data a fost aleasă pentru a marca aniversarea a 100 de ani de la proclamarea lui Carol I ca rege al României (26 martie 1881).

Paralel cu "Biserica română liberă", la Lausanne a mai fost înfiinţată ulterior o parohie românească, de către Patriarhia Română, pentru românii care nu făceau parte din rândurile exilului, dedicată Sfinţilor Trei Ierarhi. Această parohie şi-a încetat activitatea, din lipsă de enoriaşi, în 1995.

Activitatea liturgică a "Bisericii române libere din Lausanne" a continuat în mod intermitent până la căderea regimului comunist de la Bucureşti, fiind deservită de mai mulţi preoţi itineranţi. Începând cu luna iulie a anului 1992, când pr. prof. Constantin Galeriu împreună cu pr. Adrian Diaconu - chemat din ţară pentru Parohia "Sf. Ioan Botezătorul" din Geneva - au slujit împreună Sfânta Liturghie la Lausanne, în prezenţa familiei regale române, setea spirituală şi dorinţa de comuniune cu Biserica-mamă a numeroşilor români - care erau în cea mai mare parte divizaţi din motive politice şi îndepărtaţi de Patriarhia Română - au fost astfel reînviate. Credincioşii

şi-au exprimat dorinţa, pe de o parte, de a-şi alege singuri un preot al lor, iar pe de alta, să-şi formeze o parohie autonomă (din punct de vedere administrativ) în comuniune canonică cu Patriarhia Română.

Capela românească cu hramul Tuturor Sfinţilor Români

Din anul 1993, cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi înconjurat de câteva familii devotate, care au constituit nucleul comunităţii româneşti din cantonul Vaud, preotul Adrian Diaconu a înfiinţat Parohia "Tuturor Sfinţilor Români" din Lausanne, continuând astfel pe baze canonice activitatea liturgică începută în 1981. În scurt timp, activitatea liturgică s-a extins la o adevărată activitate parohială, cu activităţi pastorale, liturgice, catehetice, social-caritative, culturale şi ecumenice.

Dorind să-şi păstreze credinţa şi tradiţiile strămoşeşti, în ciuda mijloacelor financiare foarte limitate, credincioşii recent înfiinţatei parohii au dorit să-şi amenajeze şi un lăcaş de rugăciune propriu, conform tradiţiei ortodoxe. Mulţumită ospitalităţii Parohiei evanghelice reformate "St. Jean", parohia ortodoxă română din Lausanne şi-a desfăşurat activitatea de cult din toamna anului 1992 şi până în vara anului 1995, în "Chapelle de lâEtoile", la subsolul Templului "Saint Jean" din Lausanne.

Crescând numărul credincioşilor, capela s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru nevoile parohiale ale comunităţii româneşti. De aceea, problema cea mai importantă au constituit-o găsirea, obţinerea şi amenajarea unui lăcaş de cult fix. Aceasta nu ar fi fost posibilă dacă Dumnezeu nu ar fi lucrat prin spiritul de deschidere al parohiei evanghelice reformate de la Templul Montriond, din centrul oraşului Lausanne. La cererea părintelui Adrian Diaconu, consiliul acestei parohii, de comun acord cu Consiliul Sinodal al Bisericii Evanghelice din cantonul Vaud şi cu aprobarea municipalităţii din Lausanne, a pus la dispoziţia parohiei româneşti un spaţiu neamenajat, la subsolul Templului Montriond (în spatele gării din Lausanne), spaţiu în care s-a realizat, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al bunilor creştini, capela românească cu hramul "Tuturor Sfinţilor Români", inaugurată în decembrie 1995. Pictura icoanelor din capelă a fost realizată de regretatul pictor Ion Ipser din Geneva, iar ansamblul decoraţiilor interioare, de către Şcoala de Decoruri de Teatru din Geneva (condusă de pictorul Spiridon Ganea), cu contribuţia financiară a doamnei Ioana Münzer, ctitor al acestui sfânt lăcaş. Noul lăcaş al parohiei din Lausanne a fost târnosit în 16 iunie 1996 de către IPS Mitropolit Serafim, al Europei Centrale şi de Nord, şi de IPS Mitropolit Damaskinos, al Elveţiei (Patriarhia Ecumenică).

Pentru membrii comunităţii româneşti din acest canton elveţian, Capela "Tuturor Sfinţilor Români" reprezintă o candelă mereu aprinsă de spiritualitate şi credinţă românească, o prelungire în spaţiu şi în timp a spiritualităţii sale, care - tocmai prin credinţa şi evlavia sa - a reuşit să depăşească, de-a lungul timpului, numeroasele vicisitudini ale istoriei, printre care şi cei 50 de ani de comunism ateist.

La 12 decembrie 2010, Capela "Tuturor Sfinţilor Români" din Lausanne s-a aflat la ceas de sărbătoare. La invitaţia Consiliului Parohial, IPS Mitropolit Iosif a vizitat parohia ortodoxă română din Lausanne şi cantonul de Vaud, cu prilejul aniversării a 15 ani de la prima slujbă în limba română, oficiată în capela de la Montriond şi a preaniversării celor 30 de ani de la prima slujbă în limba română (10 mai 1981), care a marcat începutul activităţii religioase a comunităţii româneşti din acest canton.

Din încredinţarea şi cu binecuvântarea ierarhului de la Paris, la momentul aniversar a fost invitat şi Episcopul Mihail, al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara frontierelor, pentru Elveţia şi Europa Occidentală. Sfânta Liturghie a fost concelebrată de cei doi arhipăstori înconjuraţi de un sobor de şapte slujitori (patru preoţi şi trei diaconi): pr. paroh Adrian Diaconu, protopopul Elveţiei, pr. Vasile Popescu de la Suceava, pr. Mihai Meseşan de la Lugano, pr. Florin Vasiu, preot misionar în Elveţia, diaconul Georges Jonneret, de la Biserica rusă din Geneva, diaconul Vasilică Buruiană de la Iaşi (bursier la Lausanne) şi diaconul Gabriel Popescu de la parohia din Lugano (hirotonit diacon de IPS Mitropolit Iosif chiar la acest ceas de sărbătoare). Răspunsurile au fost date de corala Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor "Sfântul Ioan cel Nou", dirijată de pr. prof. Lucian Tablan Popescu.

Bogate activităţi educative, culturale şi sociale

Pe plan cultural, parohia se regăseşte în primul rând în paginile revistei bianuale "Credinţa" (la care se adaugă patru foi trimestriale şi site-ul bisericii: www.biserica.ch), dar sunt organizate şi alte acţiuni culturale frumoase, cum ar fi: concerte de cântări româneşti susţinute de coruri din ţară, expoziţii de icoane sau produse de artizanat. Parohia are şi o bibliotecă cu cărţi şi reviste în limba română, care stă la dispoziţia tinerilor şi a enoriaşilor dornici să păstreze contactul cu spiritualitatea, istoria, arta şi cultura românească.

Din punct de vedere catehetic şi pedagogic, tinerii şi copiii din parohie nu sunt uitaţi, ei beneficiind în mod regulat de lecţii de catehism în limba română, lecţii de istorie, geografie şi literatură română, iar cu ocazia marilor praznice ale creştinătăţii copiii organizează şi mici programe artistice spre încântarea părinţilor şi a celor dragi.

Aspectele sociale nu sunt nici ele ignorate, parohia strângând fonduri cu regularitate pentru aşezăminte sociale din România, ca de exemplu pentru casa de copii orfani ce funcţionează pe lângă Mănăstirea Dumbrava din jud. Alba. Comisia socială ce funcţionează în cadrul Consiliului Parohial de la Lausanne a reuşit să implice întreaga comunitate în câteva acţiuni la care enoriaşii au răspuns cu mare generozitate. Astfel, Consiliul Parohial a fost confruntat în vara anului 2010 cu situaţia tragică a unei familii din Bucureşti; din nefericire, fetiţa lor, venită pentru o operaţie pe cord la CHUV-Lausanne, nu a supravieţuit, parohia exprimându-şi solidaritatea nu numai prin prezenţa regulată la spital a preotului paroh şi a altor membri ai Consiliului Parohial, ci şi prin organizarea în biserică a unei colecte, în urma căreia familia greu încercată a fost ajutată cu o sumă de bani. Tot în cursul anului 2010, comunitatea ortodoxă românească din Lausanne a contribuit pentru ajutorarea supravieţuitorilor cutremurului din Haiti, iar în cursul acestui an, mai precis în Postul Mare, s-au colectat bani, în afara Fondului Central Misionar, pentru o casă de bătrâni din România.

Comunitatea are şi o tradiţie a pelerinajelor. Pelerinajul anual a devenit deja o tradiţie în parohia de pe malul lacului Leman, şi aceasta de cel puţin cinci ani, în anul 2006 fiind întreprins un pelerinaj la Muntele Athos, în 2007 în Ţara Sfântă, în luna mai 2008 din nou la Muntele Athos şi în luna octombrie la mănăstirile şi catedralele episcopale din Muntenia, Moldova şi Ardeal, pentru ca în martie 2009 să se ajungă la Roma şi în jurul datei de 15 august în străvechiul Maramureş. Anul trecut s-a organizat un pelerinaj mai restrâns la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi (14 octombrie 2010), iar la sfârşitul lunii aprilie din acest an preotul paroh a organizat un nou pelerinaj la Muntele Athos şi la moaştele Sf. Nectarie de pe insula Eghina.

Tratative pentru obţinerea unui lăcaş de cult propriu

De câţiva ani, Parohia "Tuturor Sfinţilor Români" se află în tratative cu municipalitatea din Lausanne şi cu Sinodul Bisericii Evanghelice Reformate din acest canton pentru obţinerea unui nou spaţiu de cult (fie un teren pe care să se poată construi o biserică românească, fie un templu sau o clădire dezafectată care să permită amenajarea unui lăcaş de cult conform tradiţiei noastre ortodoxe), prevăzut şi cu o sală pentru activităţile pastoral-sociale ale comunităţii. Comunitatea românească a fost la un pas de obţinerea unei astfel de clădiri dezafectate în cursul anului 2008, dar proiectul de reamenajare ("La Maison du Desert") a fost refuzat în cele din urmă de municipalitate din lipsa garanţiilor financiare (aproximativ 4 milioane de franci elveţieni) ce trebuiau prezentate de parohie.

Părintele paroh Adrian Diaconu şi enoriaşii parohiei din Lausanne nu deznădăjduiesc, ci au toată convingerea că, prin voia Tatălui, prin lucrarea Fiului şi prin săvârşirea Sfântului Duh, vor reuşi să construiască sau să amenajeze o biserică românească şi în cantonul de Vaud, pentru a lăsa o candelă aprinsă generaţiilor viitoare, spre a păstra vie şi nealterată flacăra credinţei, a spiritualităţii şi a tradiţiilor ortodoxe româneşti.

Dumnezeu să le ajute, căci "de n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc…"! Ps. 126, 1.