Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei, a participat, în prima săptămână a Sfântului și Marelui Post, la slujbele specifice acestei perioade la Mănăstirea Cenicientos, Spania.
În primele două zile ale Postului Mare, ierarhul a săvârșit slujba Pavecerniței Mari, în cadrul căreia a citit fragmente din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.
În a treia zi, miercuri, 4 martie 2020, Preasfințitul Părinte Episcop Timotei a săvârșit Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfințite.
La slujbă a participat și Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, iar răspunsurile liturgice au fost oferite de obștea mănăstirii, se arată pe site-ul eparhiei, obispadoortodoxo.es.
Prezenţa românilor care au trăit ori vieţuiesc în Austria este o parte constitutivă a unei existenţe comune de aproape trei veacuri şi jumătate. Provincii cu majoritate de populaţii româneşti au aparţinut Imperiului habsburgic: Transilvania (1688-1918), Oltenia (1718-1739), Banat (1718-1918) şi Bucovina (1775-1918). Românii au fost în vremea monarhiei o prezenţă însemnată, 7% din populaţia imperiului. Peste 200 de familii române erau stabilite în Viena în anul 1899.
În ziua de 21 martie a avut loc ședința Protopopiatului Ortodox Român al Bavariei de Sud, organizată la Parohia „Buna Vestire” din München, Germania. Întâlnirea s‑a desfășurat sub președinția
Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul ortodox român al Irlandei și Islandei, a slujit în a treia duminică din Postul Mare, 15 martie, în Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae și Sfânta Brighita” din Galway,
La Centrul eparhial de lângă Roma, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a avut loc marți, 10 martie, prima conferință semestrială de primăvară a acestui an. Evenimentul a reunit clerici din protopopiatele zonei centrale a Italiei și din insula Sardinia, sub președinția Preasfințitului Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei. La începutul lucrărilor, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt în care a subliniat importanța întâlnirilor pastorale periodice, benefice pentru consolidarea comuniunii dintre slujitorii Bisericii și întărirea lucrării misionare în rândul credincioșilor români din diaspora.
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 În vremea aceea, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi
„În vremea aceea, șezând Iisus pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă, când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? Răspunzând,
Fraților, bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă! Îngăduința voastră să se facă știută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovărați cu nicio grijă, ci, întru
Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium, a suferit martiriu pentru Hristos în anul 304. La începutul secolului al IV-lea s-a declanşat o persecuţie împotriva creştinilor din provinciile romane din
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 643 „– Nu lăsa rugăciunea, frate! Avem nevoie de rugăciune ca de aer. Nimeni nu poate trăi fără
În fiecare an, sărbătoarea Învierii Domnului aduce în inimile noastre o bucurie care nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Hristos Cel Răstignit şi Înviat ne descoperă sensul profund al vieţii, biruinţa asupra mo
Sărbătoarea Sfintelor Paști sau sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Învierea Domnului Hristos înseamnă biruința sau victoria iubirii Lui smerite și milostive asupra urii și invidiei, trădării și fricii, asupra păcatului, a iadului și a morții. Domnul Iisus Hristos Cel răstignit a înviat din morți „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”[2]. Aceasta este suprema veste bună pentru creștinătate și omenirea întreagă, și anume începutul unei alte vieți, viața veșnică din Împărăția cerurilor. De aceea, se cântă în noaptea de Sfintele Paști: „prăznuim omorârea morții [...] și începătura altei vieți, veșnice”[3].
Fără repere, orice itinerar este neîmplinit. Ne raportăm astăzi formal la norme şi reguli, căutând să dobândim virtuţi. Rămânem însă departe de simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră ş
