Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul ortodox român al Irlandei și Islandei, a săvârșit duminică, 20 septembrie, Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și „Sfântul Columba” din Blanchardstown, Dublin, Irlanda. În cuvântul rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Nectarie a vorbit despre taina crucii și despre lepădarea de sine: „Asumarea crucii nu înseamnă o simplă renunțare sau acceptarea pasivă a încercărilor vieții, ci constituie un drum al transformării lăuntrice și al apropierii de Dumnezeu. Crucea, primită cu credință și asumată în viața de zi cu zi, devine astfel o cale spre înnoirea omului și spre dobândirea adevăratei libertăți duhovnicești. În lumina Jertfei Mântuitorului Iisus Hristos, creștinul este chemat să își unească propria viață cu Hristos, prin credință, rugăciune și iubire față de aproapele”.
Slujire a ierarhului Hușilor în Dublin
Duminică, 17 septembrie, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif, Sfânta Liturghie în Parohia „Sfântul Dionisie Erhan” din Dublin, Irlanda, cu prilejul hramului.
Comunitatea strânsă în jurul acestei biserici este alcătuită în special din români basarabeni, fiind păstorită de părintele Constantin Uncu. Cu prilejul pomenirii Sfântului Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, alături de credincioșii prezenți la Sfânta Liturghie arhierească s-a aflat și Excelența Sa, doamna Larisa Miculeț, ambasadoarea Republicii Moldova în Irlanda. Din soborul slujitorilor a făcut parte şi părintele Călin Florea, protopopul ortodox român al Irlandei.
În cuvântul adresat celor prezenți, ierarhul Hușilor a făcut referire la semnificațiile Crucii, arătând că Crucea lui Hristos înseamnă, în primul rând, dragoste.
Preasfinția Sa a afirmat că a mărturisi despre cineva presupune a avea încredere deplină în acela: „A vorbi despre cineva cu dragoste și cu bucurie presupune a avea încredere în acel om, a simţi că el înseamnă ceva pentru noi, că este centrul vieţii noastre - așa cum ar trebui să fie Hristos. Câţi dintre noi, în diasporă, avem curajul, la locul de muncă, să vorbim despre credinţa noastră, despre Hristos, despre Evanghelie, despre modul cum trăim noi în Biserică? De multe ori, ne gândim că este mai bine să nu vorbim, pentru că ne este rușine, să nu ne ironizeze sau să ne batjocorească cineva, și preferăm să tăcem. Lipsa de curaj în a vorbi despre Hristos este, de fapt, un deficit de iubire - noi nu-L iubim așa cum se cuvine”.
.jpg)
