Conferințele Rugului Aprins

Subiect de interes aparte, întrebarea privitoare la participanții și temele conferințelor petrecute la Mănăstirea Antim în cadrul întâlnirilor Rugului Aprins, în anii ’40 ai secolului XX, revine constant.

Au scris mai mult sau mai puțin exact în amintirile lor despre aceste con­fe­rințe și despre cei care le-au ținut Mitropolitul Antonie Plămădeală și starețul din acei ani al Mănăstirii Antim, părintele Vasile Vasilache. Cel care a descoperit și publicat prima oară însă unul dintre documentele edificatoare pe acest subiect este vrednicul arhimandrit Antipa Burghelea, în volumul său Viața părintelui Sofian Boghiu, o icoană a virtuții (Ed. Cuvântul Vieții, 2022, p. 179).

Este vorba despre o mică însemnare (foto) în care, cel mai probabil, chiar Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian, secretar al Mănăstirii Antim în acele vremuri, nota temele și conferențiarii care urmau să vorbească în anul 1947:

1. Ion Marin Sadoveanu - Între altar și Teatru (cinci conferințe)

2. Arhim. V. Vasilache - Izgonirea din Rai (Păcatul Original)

3. Prof. Al. Mironescu - Hristos în viața de toate zilele

4. Pr. Prof. D. Stăniloae - Despre viața duhovnicească

5. Arhim. Benedict Ghiuș - Sensul duhovnicesc al Liturghiei

6. Prof. Al. Elian - Hristos Soarele Dreptății

7. Arhim. Haralambie Vasilache - Adevăr și cunoaștere

8. Paul Sterian - Pedagogia Sfinților după Pateric

9. Andrei Scrima - Viața de rugăciune după tradiția Sf. Părinți

10. Protos. Sofian Boghiu - Rugăciunea după tradiția paisiană de la Măn. Neamțu

11. Sandu Tudor - Nașterea Domnului după cântările bisericești (2 conferințe)

O primă lectură a celor de mai sus ne de­mons­trează că, în afară de Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, ajuns recent în București, avem de-a face cu nucleul central, emblematic al Rugului Aprins. O altă obser­vație: temele acestor conferințe sunt recurente, le vom regăsi în preocupările și aparițiile publice ale conferen­țiarilor respectivi încă din interbelic. Căci bună parte dintre aceștia au ținut conferințe în București pe aceleași subiecte sau înrudite - majoritatea cu tematică duhovnicească - fie la Sala Dalles, la conferințele Criterion, au fost transmise la Radio România etc. Cum am mai arătat aici, aceleași teme erau dezbătute adesea și la întâlnirile stu­den­ților creștini ortodocși ai căror lideri din anii ’30 urmau să fie viitori membri și conferențiari ai Rugului Aprins (Mircea Vulcănescu, Sandu Tudor, Paul Sterian).

De altfel, dată fiind instalarea în forță a regimului comunist, incredibil pentru un cititor tânăr al zilelor noastre, prin aceiași ani post­belici, organizatorii erau obligați nu numai să obțină binecuvântarea patriarhală, fapt absolut firesc - de facto, apoi și de jure, Mănăstirea Antim avea să devină paraclis patriarhal -, ci să trimită o informare și autorităților statului (!). Iată un asemenea exemplu:

Nr. 113, 1947 Noembrie 20

Poliției Capit. Buc.

Domnule Prefect,

Cu deosebit respect vin a Vă aduce la cu­noș­tință următoarele:

De trei ani de zile, în fiecare an, începând din Postul Crăciunului și până la Sf. Paști, Duminica după amiază am organizat să se țină conferințe religioase în sala de bibliotecă a Sf. Mănăstiri Antim. La aceste conferințe de lămurire a credinței iau parte credincioșii cari frecventează această biserică la Sf. Slujbe. Și pentru anul acesta am ales o temă de vorbire cu totul duhovnicească, și anume: Hristos în mijlocul nostru. La adâncirea acestei probleme vor avea și contribuția preoților mănăstirii, precum și a câtorva credincioși mireni. Atât la început cât și la sfârșitul conferințelor, corul monahilor va cânta diferite imne bise­ricești. Pentru ținerea acestor conferințe în fiecare an am avut învoirea și binecuvântarea Sf. Patriarhii. Învoirea de anul acesta o îna­intăm în copie.

Aducându-Vă acestea la cunoștință, Vă rugăm să primiți asigurarea deosebitului nostru respect.

Actul avea să fie semnat de starețul și de secretarul mănăstirii. Informația importantă existentă în documentul reprodus mai sus este aceea că aceste conferințe se petreceau într-un interval de timp bine definit: Postul Crăciunului - Sfintele Paști. Știm deja, și aici vine confirmarea, locul de desfășurare al conferințelor este sala de bibliotecă a Mănăstirii Antim, situată în actuala stăreție - cu precizarea că ulterior s-a intervenit masiv asupra conformației acelei clădiri; a nu se confunda cu sediul actual al Bibliotecii Sfântului Sinod -, iar ziua de desfășurare era duminica după-amiază. Încă o informație prețioasă: confe­rințele se petreceau deja „de trei ani de zile”, se subliniază mai sus, așadar din iarna anului 1944, așa cum au și mărturisit câțiva participanți direcți, precum părintele Nicolae Bordașiu...

Dar fiindcă omul sfințește locul, ipoteza noastră este că aceste conferințe urmau să devină un model și pentru ceea ce avea să se numească „conferințele de orientare”, din anii ’50. Ne referim concret și la Mănăstirea Antim, dar și la spațiile monahale în care vor ajunge câțiva dintre membrii Rugului Aprins, precum Mănăstirea Plumbuita, Mănăstirea Slatina, Schitul Rarău ș.a. Iată de pildă doar câteva teme și structura acestor conferințe de orientare plănuite pentru anul 1954, tot la Mănăstirea Antim - cu precizarea că aceste întâlniri trebuiau să se desfășoare strict în cadrul monahal, în lipsa conferențiarilor, dar și a audienței mirenilor. Am ales dintre acestea în special pe cele susținute de membrii Rugului Aprins, niciodată formale, totdeauna duhovnicești:

Obștea Patriarhală

P R O G R A M U L

ședințelor de îndrumare duhovnicească pe durata 1 ian. - 1 iul. 1954

28 Ianuarie

Lectura Regulamentului vieții monahale, Fratele Andrei Scrima

Cântarea       De frumsețea fecioriei Tale...

Lectura,         Ierod. Dionisie Nivnea

Cântarea       Iubi-Te-voiu, Doamne!

Comunicări,  Ierom. Grațian Gliga

Cântarea       Iubi-Te-voiu, Doamne!

Cronica,         Ierom. Grațian Gliga

Alte teme susținute de membrii Rugului Aprins, vădit diferite de celelalte subiecte: Votul înfrânării, Fratele Andrei Scrima (4 martie), Vocația monahală, Arhid. Felix Dubneac (18 martie), Îndrumătorul duhovnicesc și ucenicul la vechii părinți bisericești, Arhim. Sofian Boghiu (6 mai). Responsabilul pentru aceste conferințe era arhid. Valeriu Anania, revenit în obștea Antimului, care, așa cum am mai arătat aici, nu a făcut parte din grupul cultural-duhovnicesc Rugul Aprins al Maicii Domnului.

Se poate observa din simpla lectură a mai multor documente asemănătoare existente în arhivele Bisericii că membrii Rugului Aprins evitau, în măsura posibilului, banalul conjunctural, subiectele anoste, în favoarea celor cu miez adânc și chiar explicit duhovnicesc. Era indubitabil și o chestiune vocațională, dar și o formă de a atrage ori descoperi partea ziditoare, spirituală, din orice activitate. Descinderea câtorva dintre membrii Rugului Aprins în alte spații decât cele ale Mănăstirii Antim a determinat aceleași tendințe și atitudini duhovnicești. Nu întâmplător bună parte dintre marii duhovnici de secol XX, început de secol XXI ai Bisericii Ortodoxe Române au trecut pe la întâlnirile Rugului Aprins.

Fapt concret mai puțin sesizat însă, există și câțiva mireni, cu aceleași reflexe strict duhov­nicești - se va putea observa din studiul vieții și operei lor, precum: Olga Greceanu, Vasile Voiculescu, Alexandru Mironescu ș.a. Și există voci importante ale Bisericii care vorbesc public despre posibila canonizare, cândva, și a câtorva mireni care au aparținut Rugului Aprins...