Descoperirea, chipurile, a cuielor reale care L-au ţintuit pe Cruce pe Iisus, un fapt "bombă", aparent nevinovat şi întâmplător, promovat cu dărnicie, "dezinteresat" şi "deontologic" de mass-media în această perioadă premergătoare Învierii Domnului dovedeşte, contrar scopului pentru care zvonul este lansat tocmai acum, cât de puternică şi vie este credinţa creştină. Dar şi ce frisoane naşte în minţile rătăcite ale unora adevărul Învierii Mântuitorului Hristos!
De câţiva ani încoace, fără excepţie, apropierea praznicului Învierii Domnului produce unora o ciudată şi frenetică preocupare în a ne convinge, oferindu-ne "dovezi" irefutabile că Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este o mare înşelătorie; o mare escrocherie care ne bântuie minţile, care ne ţine în întuneric de peste două milenii; o prostie de care nu ne mai lecuim; chipurile, ar fi o credinţă inutilă, dezonorantă şi păgubitoare la care trebuie să renunţăm chiar în clipa aceasta; o plăsmuire ce, iată, păleşte, se dezintegrează chiar, în faţa unor "argumente" istorice, arheologice etc., pe care ei, generoşi, le produc şi ni le oferă spre "luminare" cu o anumită şi dezinteresată ciclicitate.
Dacă în urmă cu câţiva ani un roman de ficţiune, "Codul lui Da Vinci", ne "zguduia" conştiinţa în prezilele marii sărbători cu nişte aberante "dezvăluiri" cu pretenţie de document istoric, blasfemii condamnabile de orice om cu mintea întreagă şi cu un dram de bun-simţ, ei bine, anul acesta, ni se oferă... cuiele care au ţintuit pe Cruce braţele şi picioarele Mântuitorului! Şi asta, după ce, "cercetători" avizaţi ne arătaseră nouă, "troglodiţilor", cu alt prilej, încă o dovadă a muritorului", nicidecum a Înviatului Iisus: "mormântul" Lui uitat!
Şi, în timp ce asemenea "uluitoare dezvăluiri" înghesuie programele de ştiri ale televiziunilor şi coloanele ziarelor, canalele ştiinţifice tv reiau, pentru a nu ştiu câta oară, în acelaşi interval de timp, "documentare" controversate despre viaţa lui Iisus, semnate şi "îngreunate" de "expertiza" unor somităţi în materie.
Atacul manipulator şi consecinţele sale
Poate că unor asemenea "producţii" nici nu ar trebui să le acordăm importanţă. Şi nici să vorbim prea mult despre ele, valorizându-le prin "trăncăneala" noastră. Se întâmplă însă un fapt grav, cu consecinţe catastrofale pe termen lung: picurate cu insistenţă, ani la rând, cu ostentaţie şi disimulată şiretenie, în sufletele tinerilor, "informaţii" de acest gen, pecetluite cu semnătura unor mai mult sau mai puţin autentice autorităţi, produc acea mutaţie fatală în conştiinţa în formare a tinerilor şi îi pot transforma în victime sigure ale propriei ignoranţe. Ale manipulatorilor ce vor să transforme generaţiile viitoare într-o masă amorfă, lipsită de reacţie şi de trăire a dimensiunii sacre a existenţei umane. De la asemenea rătăciri până la violenţă, la minimalizarea importanţei Tainelor Căsătoriei şi Botezului, la transformarea nefirescului raporturilor intersexuale în firescul relaţiilor "moderne", sau negarea Creaţiei, a mântuirii şi chiar a lui Dumnezeu nu mai este decât un pas. Şi, atunci, într-adevăr, vom trăi pe viu şi nemijlocit zilele cele de pe urmă.
Planul ascuns: reabilitarea lui Caiafa
Revenind acum la cuiele domnului Simcha Jacobovic (realizatorul unui documentar intitulat "Teh Nails of the Cross" - "Cuiele Crucii" ), găsite în urmă cu 20 de ani într-un aşa-zis mormânt al lui Caiafa, descoperit la Ierusalim (căci tot domnia sa recidivează anul acesta în preajma Paştelui, după năzbâtia cu mormântul uitat al lui Iisus, de acum câţiva ani), făcătura de presă, bine ticluită şi frumos plasată, ascunde un "nevinovat" interes: reabilitarea lui Caiafa. Marele preot al Templului din Ierusalim, cel care, alături de arhiereul Ana, ginerele său, şi ceilalţi arhierei ai Sinedriului L-au batjocorit pe Iisus. Cel care, alături de Iuda Iscarioteanul, vânzătorul Mântuitorului, reprezintă simbolul trădării şi al negării adevărului divin.
Că este aşa o recunoaşte însuşi autorul marii "descoperiri", după cum scrie ziarul israelian "Haaretz". Astfel, domnul Jacobovic lansează o teorie conform căreia, după răstignirea Mântuitorului pe Golgota, marele preot şi-ar fi schimbat părerea despre Iisus, devenind ulterior chiar membru al comunităţii de iudei creştini din Ierusalim. Acesta ar fi motivul pentru care urmaşii săi i-ar fi pus în momânt şi cuiele lui Hristos, descoperite acum două decenii!
Contraargumentele bloggerului dan.camen
Că totul este o altă "îmbrobodeală" ocazionată de marele praznic creştin al Învierii Domnului o dovedesc şi reacţiile unor creştini simpli, dar curaţi, care nu pot înghiţi "nemestecate" asemenea găluşti de presă sau posibile "strategii de marketing". Atitudinea lor, asumată direct sau exprimată liber în blogosferă, cu bună credinţa celui drept, nealterat la minte de asemenea construcţii, probează forţa vie şi ziditoare a credinţei creştin-ortodoxe şi, deopotrivă, adevărul Învierii Domnului ce nu-i lasă să doarmă pe cei ce nu se pot linişti în lumina Lui.
Iată, în acest sens, contraargumentele zdrobitoare ale unui ortodox român, ce semnează "dan.camen" un strălucit documentar pe un blog creştin.
După ce îl citează pe Episcopul Teodoret al Cirului, care în a sa "Istorie Bisericească" face referire la descoperirea cuielor cu care Mântuitorul a fost pironit pe Cruce, de către Sfânta Împărăteasă Elena (care "a pus la coiful împărătesc o parte dintre cuie, având grijă de capul fiului său ca să alunge săgeţile duşmanului, iar pe altele le-a legat de frâul calului, îngrijindu-se de siguranţa împăratului (în luptă). Cu aceasta s-a împlinit, în fine, şi vechea profeţie, căci Zaharia Profetul a strigat mai înainte "Şi va fi pe frâul calului ceva sfânt Domnului Atotputernic"), dan.camen înşiră, printre multe altele, şi aceste contraargumente de bun-simţ:
"Împărăteasa Elena a descoperit cuiele Răstignirii la mult timp după moartea lui Caiafa, atunci când, la 80 de ani fiind, a mers la Ierusalim să construiască pe Golgota Biserica Sfântului Mormânt. Deci, acest lucru dovedeşte faptul că arhiereul Caiafa nu putea să fie înmormântat cu aceste cuie şi, mai mult decât atât, luat în sens invers, dacă adevăratele piroane ale Răstignirii au rămas pe Golgota sute de ani până la descoperirea lor, atunci aceste cuie obişnuite care au fost găsite în presupusul mormânt al lui Caiafa arată că acest mormânt nu este cel al marelui preot, stricând astfel teoria lui Jacobovic. Fiindcă nu-şi permiteau arhiereii Sinedriului să pună în mormântul ucigaşului de Dumnezeu, Caiafa, tocmai simbolul Răstignirii Domnului, piroanele, ca să-l învinuiască peste generaţii posteritatea".
"Qvot erat demonstrandum", cum ar zice chiar şi domnul Jacobovic!
