Iaşii Sfintei Parascheva, o cetate a rugăciunii

Fiecare început de toamnă reprezintă pentru Iaşi, dar şi pentru întreaga Ortodoxie românească o sărbătoare a sufletului şi a spiritualităţii. 14 octombrie, hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, e data la care bătrânul oraş se transformă într-o matcă a credinţei şi nădejdii a sute de mii de pelerini din toate colţurile ţării şi din străinătate, veniţi să o cinstească pe ocrotitoarea Moldovei. Anul acesta, alături de moaştele Sfintei Parascheva stau aşezate cele ale Sfântului Policarp, episcopul Smirnei, aduse de la Mănăstirea Ambelakiotissa din Grecia de către Înalt Preasfinţitul Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Aghios Vlasios.

În miez de octombrie, Iaşul se transformă într-un oraş al dragostei şi smereniei, al credinţei vii şi statornice, al mărturisirii nedisimulate a Ortodoxiei. E ceasul blând al toamnei, când România întreagă pare că se adună aici pentru a cinsti moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, al cărei cult are rădăcini adânci în Biserica Ortodoxă Română.

Străduţele strâmte ale Iaşului vechi, înţesate de paşii a sute de mii de pelerini ce aşteaptă, răbdători, să se închine Sfintei, reprezintă, în aceste zile, tabloul fidel, tulburător şi deopotrivă profund al trăirilor unui popor eminamente ortodox. Ce-i cheamă pe aceşti oameni an de an la Iaşi, înfruntând frigul aspru al nopţilor de octombrie? Ce fire nevăzute leagă Iaşul, în aceste zile, de întreaga Românie? Doar cei care participă cu sufletul şi mintea la această sărbătoare, aşteptând smeriţi şi răbdători la rândul care se întinde pe kilometri întregi, pentru a atinge racla cu moaştele Cuvioasei, doar aceia pot răspunde cu adevărat la aceste întrebări.

Pelerinajul la Iaşi pentru cinstirea Sfintei Parascheva nu-i însă o noutate a zilelor pe care le trăim. E o tradiţie ce ţine de aproape patru secole, de când moaştele Cuvioasei au fost aduse pe pământ românesc.

De 370 de ani, Iaşul e casa Sfintei Parascheva

Capitala Moldovei a devenit un centru important al ortodocşilor de pretutindeni încă din 1641, când domnitorul Vasile Lupu a primit în dar, de la Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, racla cu moaştele Sfintei Parascheva. Documentele istorice consemnează lunga călătorie a Sfintei până în Ţările Române. Astfel, racla cu sfintele sale moaşte a fost transportată cu o corabie până la Galaţi, de unde au fost purtate spre Iaşi într-un car cu boi, înconjurat de un alai de clerici şi credincioşi.

Aici au fost întâmpinate de însuşi domnul Moldovei, Vasile Lupu, de mitropolitul Varlaam, din acea perioadă, precum şi de episcopii de Roman şi Huşi.

Data de 13 iunie 1641 rămâne consemnată cu majuscule în istoria Bisericii Ortodoxe Române ca fiind momentul în care moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost aşezate în Biserica "Sf. Trei Ierarhi" din Iaşi. 248 de ani mai târziu, în 1889, racla Cuvioasei a fost mutată în Catedrala mitropolitană, acolo unde se găsesc şi astăzi.

Sfântul Policarp, episcopul Smirnei, alături, în aceste zile, de Sfânta Parascheva

Hramul Sfintei Parascheva a fost binecuvântat în acest an şi prin aducerea moaştelor Sfântului Mucenic Policarp, episcopul Smirnei, de la Mănăstirea Ambelakiotissa din Grecia de către Înalt Preasfinţitul Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Aghios Vlasios.

Astfel, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei continuă o tradiţie deja înrădăcinată de a oferi ocazia pelerinilor sosiţi la Iaşi, în zi de hram, să cinstească şi moaştele altor mari sfinţi ai Ortodoxiei. Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Mucenic Policarp, episcopul Smirnei, în fiecare an la data de 23 februarie.

Moaştele Sfântului Policarp au fost aduse din Smirna de Arsenie şi Samuil, monahi ai Mănăstirii Ambelakiotissa, în 1474 sau 1475, la 20 de ani de la înfiinţarea mănăstirii (1455). Mâna dreaptă a Sfântului Policarp se păstrează într-un suport lucrat în aur şi argint, pe care există o inscripţie din 1 mai 1792: "Această mână a Sfântului Sfinţit Mucenic Policarp, relicvă a Mănăstirii Ambelakiotissa din Kozitsa. S-a argintat pe cheltuiala Preacuviosului ieromonah Grigorie Plataniotos şi prin lucrarea aurarului Panaghiotis Damianopoulos din Kozitsa".

În Duminica Mironosiţelor (Duminica a treia după Sfintele Paşti), cinstita mână a Sfântului Policarp se aduce în Nafpaktos pentru închinarea credincioşilor. Egumenul Mănăstirii Ambelakiotissa predă moaştele Sfântului Policarp în mâinile mitropolitului şi acesta, purtându-le cu evlavie şi urmat de toţi, înaintează şi intră în Catedrala mitropolitană a Sfântului Dimitrie. După Vecernia, Paraclisul şi predica despre viaţa şi ofranda sfântului urmează procesiunea cu sfintele moaşte pe străzile oraşului.

În fiecare octombrie, Cuvioasa cheamă sfinţii la Iaşi

Aşa cum pomeneam mai înainte, de 15 ani, în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei s-a instituit tradiţia de a aduce la Iaşi, cu prilejul sărbătorii Sfintei Parascheva, moaştele câte unui mare sfânt ortodox.

Astfel, în 1996 au fost aduse din Patmos, Grecia, moaştele Sfântului Andrei, Apostolul românilor. Patru ani mai târziu, pelerinii sosiţi în zi de hram au putut cinsti, alături de moaştele Sfintei Parascheva, şi pe cele ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, aduse din Livadia (Grecia). În 2001 sosea la Iaşi, de la Voios, Grecia, Brâul Maicii Domnului. Sărbătoarea Cuvioasei din 2002 a sporit în frumuseţe prin aducerea moaştelor Sfântului Ioan Casian, din Marsilia (Franţa), iar cea din 2003, prin aducerea spre cinstire a moaştelor Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, de la Tesalonic.

În 2004, cu prilejul Anului omagial "Sfântul Voievod Ştefan cel Mare - 500", a fost adus un fragment din Sfânta Cruce de la Mănăstirea "Panaghia Soumela" din Mitropolia de Veria - Grecia. Tot de la Veria, de la Catedrala "Sf. Apostoli Petru şi Pavel", în 2005 au sosit la Iaşi, pentru o săptămână (9-17 octombrie 2005), moaştele Sfântului Pavel, Apostolul Neamurilor sau al Naţiunilor, prin bunăvoinţa Înalt Preasfinţitului Mitropolit Panteleimon de Veria, Nausa şi Kampania.

În 2006, Sfânta Parascheva l-a avut alături pe Sfântul Nectarie Taumaturgul, de la Eghina, iar în 2007, începând cu 11 octombrie, sute de mii de credincioşi s-au putut închina moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur, aduse de la Mănăstirea "Sfântul Varlaam", din Complexul monahal Meteora - Grecia.

În 2008, odată cu împlinirea a 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, pelerinii sosiţi la Iaşi de hramul Cuvioasei au putut cinsti moaştele acestuia, aduse de la Catedrala mitropolitană din Craiova.

În 2009, Sfânta Parascheva a stat din nou alături de părticica din moaştele Sfântului Vasile cel Mare de la Mănăstirea "Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi, lângă care a fost aşezată, spre venerarea credincioşilor, timp de 239 de ani, în Biserica "Sfinţii Trei Ierarhi", până la mutarea moaştelor Cuvioasei în Catedrala mitropolitană.

Anul trecut, pelerinii sosiţi la Iaşi au avut bucuria de a se închina moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva, dar şi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul. Racla cu mâna dreaptă a Sfântului a fost adusă în capitala Moldovei de o delegaţie condusă de arhimandritul Partenie, stareţul Mănăstirii "Sf. Pavel" de la Muntele Athos.

Iaşul, un oraş al pelerinilor de pretutindeni

Mii de pelerini din întreaga lume ajung la Iaşi în fiecare an, în special cu ocazia hramului din 14 octombrie, dar şi în alte perioade ale anului, oraşul fiind cunoscut ca un centru al spiritualităţii ortodoxe româneşti.

Documentele păstrate în arhiva Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei atestă, de altfel, amploarea pelerinajului de la Iaşi, dimensiunea sa naţională şi internaţională, odată ce sosesc spre a se închina la moaştele ocrotitoarei Moldovei atât credincioşi români, cât şi greci, sârbi, bulgari, polonezi, elveţieni, cehi, americani, norvegieni.

Istoria pelerinajului la Sfânta Parascheva e însă mult mai veche, pe lângă racla sa trecând să se închine marile personalităţi ale anumitor perioade istorice, demnitari ai statului, ierarhi ai bisericilor şi mulţimi de oameni simpli. Dacă am aminti doar câţiva dintre oaspeţii speciali care au venit la Iaşi să se închine moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva, ar trebui să enumerăm pe Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Partenie al III-lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa, IPS Kalistos Ware, IPS Pantelimon de Veria, PF Pavle, Patriarh al Serbiei, PF Teoctist, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Toate cele mai sus amintite au constituit suficiente motive pentru ca în anul 2000 Consiliul Mondial al Bisericilor, prin Grupul de Coordonare Europeană pentru Misiune şi Reînnoire, şi Consiliul Bisericilor Europene să decidă ca Iaşul să devină oraş internaţional de pelerinaj, alături de Tesalonic - Grecia, Trondheim - Norvegia, Edinburgh - Marea Britanie şi Praga - Cehia.

O tradiţie de secole

Pelerinajul spre cinstirea Sfintei Parascheva, în ziua de 14 octombrie, este în Moldova o tradiţie de veacuri. Aceeaşi evlavie în rândul credincioşilor şi clerului, acelaşi sentiment de mare sărbătoare, acelaşi ceremonial special existau şi în secolele trecute.

În "Condica de ceremonii a logofătului Ghiorgachi" (5 noiembrie 1762), cel mai vechi document relevant pentru hramul de la Iaşi, găsim consemnate în detaliu momentele ceremonialului de scoatere a moaştelor în ziua de prăznuire a Sfintei Parascheva. Şi atunci, ca şi acum, ceremonialul debuta în ajunul sărbătorii, continuând apoi în ziua hramului, la ceremonial fiind prezent şi domnul Moldovei. "A doao zi dimineaţa, în zioa Sfintei, după ce găteşte Domnul şi să luminează bine de zio, purcede Domnul dela curte cu tot alaiul cel domnescu şi obicinuitu şi vine la Trei-Sfetitile, făcându-se răsunare, atât a mănăstirii de clopote, cât şi de cealelalte mănăstireşti clopote, carii sântu mai aproape. Începând Litia, patru preoţi ridicau racla de sub baldachin şi ocoleau cu ea biserica; afară în curte, Domnul săruta moaştele, se miruia, punea în blid zece lei, se miruiau ceilalţi şi intrau în biserică, unde începea Liturghia. Moaştele care şezuseră afară pentru a fi sărutate de popor se aduceau în biserică la cântarea Heruvicului (n.r. – imn rotodox bisericesc), când domnul (şi familia lui) trecea pe sub trupul sfintei, care apoi era pus pe masa sfântă, în Altar".

Viaţa Sfintei Parascheva

Născută în Epivat, în apropiere de Constantinopol, fosta capitală a Imperiului Bizantin, într-o familie de buni credincioşi, Sfânta Parascheva a înţeles din fragedă copilărie chemarea spre o viaţă dedicată lui Hristos. Încă de la vârsta de 10 ani şi-a însuşit sensul profund al cuvintelor Sfintei Evanghelii: "Vinde-ţi averea ta, dă-o la săraci şi urmează Mie" (Matei 19, 21), împărţind săracilor hainele pe care le avea şi făcând fapte de milostenie.

Înainte de a împlini 20 de ani, Parascheva a părăsit casa părintească şi a mers să se închine la Locurile Sfinte de la Ierusalim.

De aici a plecat în pustiul Iordanului, la o mănăstire de maici, acolo unde trăiseră Sfântul Ioan Botezătorul şi Cuvioasa Maria Egipteanca, ducând o viaţă duhovnicească aspră.

Aici, în această mănăstire, aşa cum consemnează scrierile legate de viaţa sa, într-o noapte, în timpul rugăciunii, a văzut un înger de lumină care i-a spus: "Lasă pustiul şi întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău, iar sufletul tău se va duce în cer alături de Mirele tău pe care L-ai iubit mai mult decât pe părinţi, pe rude şi toate bunurile din lume".

A plecat, aşadar, înapoi spre Constantinopol, iar de aici, aşa cum arată unele mărturii, s-a reîntors în localitatea natală, unde a înfiinţat o obşte care se ocupa de îngrijirea bolnavilor şi a săracilor. O altă mărturie relevă faptul că s-a oprit în Kallicrateia, o localitate vecină cu Epivat, unde a trăit fără să fie recunoscută de cineva.

La 27 de ani, Cuvioasa Parascheva şi-a încredinţat sufletul Domnului, fiind îngropat aproape de mare.

Sfintele sale moaşte au fost descoperite mult mai târziu, după ce Cuvioasa Parascheva s-a arătat în vis unui anume Gheorghe din Kallicrateia, om cu frica lui Dumnezeu, şi unei femei pe nume Eftimia, cărora le-a spus să o aşeze într-un loc de cinste. Astfel, trupul neputrezit şi înmiresmat al Sfintei Parascheva a fost aşezat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Kallicrateia sau, conform altor surse, din Epivata, unde se crede că au stat timp de 200 de ani.

Dovedindu-se a fi făcătoare de minuni, faima moaştelor Sfintei Parascheva s-a dus departe, atrăgând şi atunci, ca şi acum, mulţimi de pelerini.