Catehezele Sfântului Ierarh Chiril al Ierusalimului, pomenit astăzi în Biserica noastră, ne oferă un tablou al administrării Sfintei Taine a Botezului în Ţara Sfântă în secolul al IV-lea. Dintre cele cinci cateheze mistagogice, primele două sunt despre Botez, cea de-a treia despre Mirungere, iar ultimele două explică Liturghia euharistică din Noaptea Învierii.
Cuvintele Sfântului Chiril adresate din înaltul amvonului bisericii din Ierusalim cheamă pe cei ce doreau să înceapă pregătirea pentru a deveni creştini, arătându-le darurile la care sunt chemaţi: "Acum suflă asupra voastră, care aveţi să fiţi luminaţi, mireasma fericirii! Acum adunaţi florile cele duhovniceşti ca să împletiţi cununile cereşti!". Cei ce doreau să devină creştini se înscriau pe listele catehumenilor şi treceau printr-o perioadă de învăţătură şi examene ce se putea întinde până la trei ani: "Deocamdată numele vostru vi s-a înscris şi aţi fost chemaţi la oaste. Purtaţi în mâini făclii pentru alaiul de nuntă şi doriţi să aveţi vieţuire cerească! Bună este intenţia voastră! Iar ei îi urmează nădejdea".
"Disciplina arcana"
Din catehezele Sfântului Chiril, practica Bisericii numită de cercetători "disciplina arcana": "Când se rosteşte cateheza şi un catehumen te întreabă ce-au spus învăţătorii, nu spune nimic celui de afară! Căci taină îţi predăm şi nădejdea veacului ce va să fie". Prin aceasta înţelegem că iniţierea în tainele creştinismului se făcea progresiv, şi fiecare trebuia să parcurgă aceste etape pentru a le putea înţelege. Aceleaşi îndemnuri vin şi pentru cei ce transmiteau prin manuscris aceste cateheze: "Dă spre citire aceste cateheze pentru cei care au să se lumineze, numai celor care se apropie de botez şi celor credincioşi care s-au botezat. În nici un caz nu le da nici catehumenilor şi nici altora care nu sunt creştini, căci vei da socoteală Domnului. Dacă le transcrii, transcrie-le ca şi cum Dumnezeu ar fi de faţă".
Ultima fază a catehumenatului
Cele cinci cateheze mistagogice către cei de curând luminaţi, ale Sfântului Chiril al Ierusalimului, sunt cele care ne poartă, ca un arc peste ani, prin baptisteriile de secol IV. În al treilea an de catehumenat, la începutul Postului Mare avea loc examenul de admitere la Botez. Cel care trecea acest examen devenea "fotizomen", adică "adus spre luminare", ultima fază a catehumenatului. Ne putem alătura fotizomenilor din Palestina acelor vremuri pentru a asculta cuvântul ierarhului: "Mare lucru este botezul care vă stă înainte! Preţ de răscumpărare pentru cei robiţi, iertare păcatelor, moarte păcatului, renaştere sufletului, haină luminată, pecete sfântă care nu se poate strica, car către cer, desfătare a paradisului, pricinuitor al Împărăţiei, harismă a înfierii".
După primele cinci săptămâni ale Postului Mare, candidatul primea Simbolul de credinţă, pe care îl rostea în sâmbăta Floriilor. Crezul de la Ierusalim din secolul al IV-lea era un simbol baptismal şi poate fi reprodus din catehezele Sfântului Chiril.
Botezul din noaptea Învierii
Timpul săvârşirii Botezului era Sâmbăta Mare, în noaptea Învierii. Sâmbătă seara, în Anastasis, se săvârşea Privegherea, în timpul căreia erau aprinse mulţime de lumânări de la candela care arde neîncetat la Sfântul Mormânt. Botezul propriu-zis al fotizomenilor avea loc în Martyrium, în timpul citirii celor 12 Paremii vechi-testamentare.
Ritualul baptismal începea în pridvorul baptisteriului, în cadrul complexului arhitectonic de la Sfântul Mormânt, în partea de sud-vest a curţii interioare care despărţea Basilica de Anastasis. Baptisteriul era alcătuit dintr-un hol şi bazinul propriu-zis: "Aţi fost aşezaţi cu faţa la apus şi aţi ascultat lepădările; apoi vi s-a poruncit să întindeţi mâna şi v-aţi lepădat de Satana, ca şi cum era de faţă". Formulele lepădărilor pot fi reproduse din aceste cateheze şi s-au păstrat în rânduiala baptismală până în zilele noastre: "Mă lepăd de tine, Satano!", "Şi de toate lucrurile tale", "Şi de toată trufia", "Şi de toată slujirea ta".
Prin lepădarea de cel rău, omul se putea întoarce cu faţa către răsărit, simbol al întoarcerii sale către Dumnezeu: "După ce te-ai lepădat de Satana şi după ce ai rupt cu totul orice legătură cu el şi vechile învoieli cu iadul, ţi se deschide raiul lui Dumnezeu, pe care l-a sădit Dumnezeu spre răsărit, din care a fost izgonit strămoşul nostru din pricina călcării poruncii. Acest lucru ai închipuit tu când te-ai întors cu faţa de la apus spre răsărit, care este ţinutul luminii".
Îndreptat către răsărit, candidatul rostea o scurtă mărturisire de credinţă: "Atunci ţi s-a poruncit să spui: Cred în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh şi în botezul pocăinţei. Despre acestea ţi-am vorbit pe larg, cum a dat harul lui Dumnezeu, în catehezele de mai înainte".
Toate acestea se petreceau în pridvor, după care se intra în baptisteriu, numit de Sfântul Chiril "Sfânta Sfintelor": "Îndată ce-aţi intrat, v-aţi dezbrăcat de haine. Aceasta înseamnă că "v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu toate faptele lui" şColoseni 3, 9ţ". Ritualul de administrare a Sfintei Taine a Botezului în Biserica Palestinei din secolul al IV-lea includea şi o ungere prebaptismală: "Apoi, aşa dezbrăcaţi, aţi fost unşi cu untdelemn sfinţit din creştetul capului până la picioare. Astfel aţi ajuns părtaşi măslinului celui bun, ai lui Iisus Hristos".
Întreită cufundare, în numele Sfintei Treimi
Botezarea propriu-zisă se săvârşea în baptisteriu, prin întreită cufundare, în numele Sfintei Treimi, în urma mărturisirii credinţei: "După aceasta aţi fost duşi la sfânta colimvitră a dumnezeiescului botez, după cum şi Hristos a fost dus de pe cruce la mormântul care era alături. Fiecare din voi a fost întrebat de crede în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aţi mărturisit mântuitoarea mărturisire şi v-aţi cufundat de trei ori în apă şi v-aţi scos afară din apă tot de trei ori". Abia din secolul al IV-lea cele trei afundări în apă au fost interpretate ca simbol al celor trei zile petrecute de Hristos în Mormânt, iar Sfântul Chiril este unul dintre martorii cei mai importanţi: "În chip simbolic aţi arătat prin asta îngroparea cea de trei zile a lui Hristos. Căci după cum Mântuitorul nostru a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele pământului, tot aşa şi voi, prin întâia scoatere din apă, aţi arătat prima zi a lui Hristos în inima pământului, iar prin cufundarea în apă aţi indicat noaptea. După cum cel care e în noapte nu vede deloc, iar cel care e în zi este în lumină, tot astfel în timpul cufundării în apă eraţi ca în noapte şi nu vedeaţi nimic; în timpul scoaterii din apă, însă, aţi ajuns din nou ca în zi. În aceeaşi clipă aţi şi murit, dar v-aţi şi născut; iar acea mântuitoare apă v-a fost şi mormânt, şi mamă".
Ritualul continua cu ungerea postbaptismală cu mir, la frunte şi la celelalte simţuri. Cei botezaţi şi îmbrăcaţi în Hristos erau numiţi "unşi", însuşi numele de Hristos însemnând aceasta: "Odată ce-aţi ajuns părtaşi ai lui Hristos, negreşit sunteţi numiţi unşi. Despre voi spune Dumnezeu: "Nu vă atingeţi de unşii Mei" [Psalmul 104, 15]".
Liturghie euharistică, prima cuminecare
Urma deplasarea celor nou-botezaţi împreună cu episcopul din curtea interioară până în Anastasis, locul unde Mântuitorul a înviat. În procesiune, se mergea către Martyrium, acolo unde ceilalţi credincioşi aşteptau priveghind sosirea neofiţilor, cei mai noi membri ai comunităţii, pentru a participa împreună la Liturghia Euharistică din Noaptea Învierii. La această slujbă, nou-botezaţii rosteau pentru prima dată rugăciunea "Tatăl nostru", în comuniune, arătând că doar după baia naşterii celei de-a doua ne putem adresa lui Dumnezeu ca unui Tată.
Iniţierea creştină la Ierusalim în secolul al IV-lea nu se încheia cu Botezul. În zilele de după Sfintele Paşti, după Sfânta Liturghie din Martyrium, credincioşii mergeau în Anastasis pentru a li se explica semnificaţia ritualului pe care l-au trăit personal în noaptea de Înviere. Aşadar, în Săptămâna Luminată a avut loc rostirea celor cinci cateheze mistagogice de către Sfântul Chiril al Ierusalimului: "Pentru că trebuie să vă întindem masa învăţăturilor mai desăvârşite, haide să vă învăţăm bine pe acestea, ca să vă puteţi da seama de cele ce s-au făcut cu voi în acea seară a Botezului".
