Istorie, tradiţie şi filantropie la Biserica Dobroteasa

În București, pe bulevardul Mircea Vodă, în zona Bibliotecii Naționale, se ivește ca o floare neașteptată în aglomeraţia urbană o monumentală biserică, zidită acum 130 de ani, în prezent frumos restaurată. Poartă numele vechi-slavonesc Dobroteasa, tradus generic prin Maica cea bună. Lucrarea de la acest sfânt locaş, la care dintru începuturi s-a făcut milă și statornică educație creștină, s-a perpetuat până în zilele noastre.

 La început de decembrie, acest locaș este printre puținele biserici din Capitală unde se prăznuiește cu deosebită cinstire o sfântă martiră foarte iubită de români, cea cu numele iubirii de Dumnezeu - Sfânta Muceniță Filofteia.

Numirea de Dobroteasa inevitabil trimite la cuvântul slav dobrota, ce înseamnă bunătate/ini­mo­șenie/milă. Pe acest fond este cunoscută Biserica Dobroteasa din București, unde, prin tradiție, a existat și dăinuie încă o însemnată lucrare filantropică, de altfel firească întregii Biserici a Mântuitorului Hristos, Filantropul prin excelență al umanității. Prin extenso, în tradiția Parohiei Dobroteasa s-a ajuns de la bunătate la Maica cea bună, cu trimitere directă la ocrotirea parohiei, prin cele trei hramuri în cinstea a trei maici ale Bisericii: Născătoarea de Dumnezeu - Buna Vestire, ca maică a Bunătății-Hristos și Maică a maicilor, Sfânta Cuvioasă Parascheva și Sfânta Mare Muceniță Filofteia.

Mitropolitul Ghenadie Petrescu, care în 10 octombrie 1893 a sfințit Biserica Dobroteasa, este acela care a împodobit-o cu cel de-al treilea hram - Sfânta Muceniță Filofteia, cel mai probabil întrucât, înainte de a fi Mitropolit Primat, păstorise aproape două decenii la Argeș, între altele, îngrijindu-se de făurirea raclei sfintei, ca și a celei în care a fost așezat Sfântul Cuvios Dimi­trie cel Nou.

 Poate că primul lucru pe care îl sesizăm pășind în Biserica Dobroteasa este frumusețea vie a picturii și a icoanelor ei. Printre acestea se numără și cea a Sfintei Mucenițe Filofteia, de o mare valoare, mai ales duhovnicească. Dintr-o inscripție consemnată chiar în subsolul icoanei aflăm că, „la anul 1867 mai, fiind primăvara foarte secetoasă și lipsă din anii trecuți s-a făcut această Sf. Icoană în numele Sfintei Filofteia cu ajutorul atât al suburbienilor, cât și al altor cetățeni, mai mult pentru secetă. 1867 iuni”.

Aflată în mijlocul unei metropole, astăzi icoana cheamă mai cu seamă la terapia secetei sufletești, prin apa cea vie a credinței cu izvor în comuniunea Bisericii Mântuitorului Hristos. Icoana aceasta vine din vechime, fiind moștenită de la un alt locaș al Parohiei Dobroteasa, clădit în același loc pe la anii 1700. Părintele profesor Mircea Păcurariu menționează, într-una din lucrările sale, icoana istorică a Sfintei Filofteia de la Dobroteasa.

Zugrăvită cu duh și multă rugăciune, prinsă în ferecătura de argint, dar venind grabnic pretutindeni acolo unde este chemată, martira lui Hristos, firavă ca un mărgăritar în primăvara vieții, a ascultat de atunci încoace rugile a mii de oameni ce au pășit pragul acestei biserici, ajutându-i după măsura credinței lor. Câțiva dintre cei în viața cărora sfânta intervenise miraculos vor fi adus ca jertfă de mulțumire salba cu monede de aur ce a stat decenii la rând la icoana ei din biserică, până când, în anii ‘60, Parohia Dobroteasa a fost deposedată de către statul comunist de podoaba cuvenită sfintei.

Înfățișată în straie țărănești muscelene, chipul ei rămâne în memoria inimii, întrucât copilița sfântă privește cu ochi calzi din icoană pe tot omul ce vine smerit înaintea ei.

Comunitatea copiilor nelipsiți de la slujba Dumnezeieștii Liturghii, care se află în frunte la îm­părtășire și care roiesc bucuroși și nestingheriți în fața soleei, creează imaginea unei veritabile responsabilităţi pentru viitor. Copii plini de zâmbet și inocență colorează biserica în cele mai nevinovate nuanțe, indică măsura duhovnicească a enoriașilor adulți și vorbesc de la sine că prezența lor la Dobroteasa este un dar al Sfintei Mucenițe Filofteia, prietena lor cea apropiată de vârstă. Într-o vreme, în vechime, se pare că patron spiritual al Bisericii Dobroteasa a fost și Sfântul Ierarh Nicolae.

Tocmai de aceea poate că duhul milostiv al Sfintei copilițe Filofteia și al blândului sfânt al copiilor l-a îndemnat pe părintele Gheorghe Gheorghiu, cel care din 1902 a păstorit Biserica Dobroteasa timp de patru decenii, să ia jugul cel bun al sprijinirii semenilor aflați în nevoie, mai ales al ajutorării concrete a copiilor și tinerilor. Cu ceva vreme înainte de a înființa, cu binecuvântarea Patriarhului Miron Cristea, Asociația Frățiorii Domnului Iisus Hristos, părintele organizase, inițial într-un imobil al bisericii situat pe cheiul Dâmbo­viței, Ospătăria copiilor săraci. Aici erau hrăniți, zilnic, la început câteva zeci de elevi sărmani de la școlile din zonă, ca mai târziu, zi de zi, an după an, numărul copiilor și tinerilor studenți teologi care primeau o masă caldă într-un alt imobil, cu un spațiu mai generos, aflat chiar lângă biserică, să crească la 150.

Alături de localul-cantină din perioada interbelică, într-un alt corp de clădire al imobilului din fosta stradă Poet Dimitrie Anghel nr. 2, milostenia continua: 15 stu­denți teologi, printre care s-a numărat preotul și profesorul de mai târziu Constantin Galeriu, erau permanent găzduiți și aveau asigurată masa din partea parohiei.

Studenții teologi membri ai asociației înființaseră un teatru religios, și credem că nu întâmplător una dintre piesele care au fost reprezentate aici prin anul 1940 a fost Sfânta Muceniță Filofteia, autoare fiind o membră activă a comunității, doamna profesoară Eliza V. Cornea, cea care mai scrisese pentru repertoriul teatrului de la Dobroteasa și piesa Nașterea Domnului Iisus Hristos.

După aproape șapte decenii, în 2013, copiii de la Biserica Dobroteasa, adunați laolaltă cu deosebită pricepere pastorală, de inimosul părinte paroh Gheorghe Sima, aveau să joace și ei în piesa Viața Sfintei Mucenițe Filofteia, îndrumați în interpretarea pe scenă de o familie de actori profesio­niști, enoriași ai parohiei.

Lucrarea Bisericii Dobroteasa, la care dintru începuturi s-a făcut milă și statornică educație creș­tină, s-a perpetuat până în zilele noastre sub ocrotirea celor trei sfinte maici ce patronează acest locaș. Un deziderat arzător, temeluit din iunie 1990, de la începutul păstoririi aici a părintelui Gheorghe, este reînvierea deplină a Așezământului socio-filantropic și cultural de frumoasă tradiție, la care se nădăjduiește încă prin lucrarea și ajutorul Maicii Domnului, al Sfintei Cuvioase Parascheva și al Sfintei Mari Mucenițe Filofteia, care împreună veghează Dobroteasa, ca o candelă nestinsă.