Sfântul Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama

Sfântul Cuvios Gheorghe din Drama este un sfânt din epoca contemporană, el a viețuit între anii 1901 și 1959, şi de aceea mai este cunoscut şi cinstit ca „Noul Mărturisitor din Drama”. În cadrul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 octombrie 2015, în prezența Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Pavel din Drama, a fost aprobată propunerea de înscriere în Calendarul bisericesc a Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama, cu data de prăznuire 4 noiembrie.

Cuviosul Gheorghe s-a născut într-un orășel (Arghiropolis) din ținutul Pontului (astăzi în Turcia), ca fiu al unor creștini evlavioși. La botez a primit numele Atanasie, însă de mic a rămas orfan de ambii părinți, încât a fost crescut, împreună cu un frate mai mare și o soră, de către bunica sa din partea tatălui. Această bunică a sădit în inima lor dragostea de Dumnezeu și de sfintele slujbe ale Bisericii, ducându-i uneori și în pelerinaj la vestita Mănăstire Panaghia Sumela din Pont, pe atunci o vatră monahală înfloritoare. După moartea bunicii sale (care i-a dăruit ca amintire o icoană a Maicii Domnului, de care Cuviosul nu se va despărți toată viața), el a plecat, împreună cu bunicul său, din orașul natal spre Erzurum (Turcia), apoi în Georgia. Plin de dumnezeiescul dor, tânărul Atanasie a intrat în obștea vestitei mănăstiri geor­giene Noul Athos. Acolo a învățat limba georgiană, dar mai ales s-a nevoit să dobândească ascultarea, smerenia, răbdarea, privegherea și rugăciunea. În anul 1917, în timpul Primului Război Mondial şi al Revoluției bol­șevice, când Georgia a fost anexată la Uniunea Sovietică, aşa-zișii revoluționari, comuniști atei, au ocupat această mănăstire georgiană, i-au spânzurat pe toți clericii, iar pe ceilalți membri ai obștii, care nu au vrut să se lepede de credință, i-au legat unii de alții lângă o groapă comună și i-au împușcat. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, evlaviosul novice și alți câțiva au scăpat cu viață.

La 20 iulie 1919 a fost călugărit cu numele de Simeon, dar la scurt timp, în același an, a fost întemnițat și chinuit în mod nemilos de atei. După grele suferințe a fost eliberat în 1923. În anul 1925 a fost hirotonit preot de un ierarh georgian, care i-a schimbat numele în Gheorghe. Deși tânăr, Cuviosul Gheorghe a primit de la Dumnezeu darul înțelepciunii şi al dreptei socotințe pentru care era cinstit de credincioșii ortodocși georgieni, ruși și greci. Cuviosul Gheorghe a plecat în Grecia în anul 1929 și s-a așezat în satul Sipsa (astăzi Taxiarhes), de lângă Drama, întrucât ţinutul natal Pont era acum sub stăpânire turcă, odată cu înființarea Republicii Turcia, cu trasarea noilor frontiere între Turcia şi Grecia şi a schimbului de populații (1923). Aici, în Sipsa, Sfântul Cuvios Gheorghe, deși suferind cu picioarele, a desfășurat o bogată lucrare duhovnicească în rândul credincioșilor, pe care i-a apropiat de Biserică și i-a povățuit, îndeosebi prin Taina Spovedaniei, căreia îi acorda o deosebită însemnătate. În anul 1936 a călătorit ca pelerin în Țara Sfântă, cuprins de dorul de a vedea locurile unde Hristos Domnul a înfăptuit mântuirea lumii. Întors la Sipsa, Cuviosul Gheorghe a hotărât să construiască o mănăstire, cu hramul „Înălțarea Domnului”, ridicând o modestă biserică și câteva locuințe în anul 1939.
Cuviosul Gheorghe era un mare nevoitor. Nu vorbea mult, era smerit şi aspru cu sine însuşi. Dormea câteva ore pe o rogojină întinsă pe scânduri. Primea zilnic pe credincioși, iar în fiecare noapte se ruga în biserică de la miezul nopții până dimineața, când săvârşea Sfânta Liturghie.
Cuviosul a săvârșit numeroase vindecări, pe care căuta să le ascundă cu smerenie. În anul 1959 și-a prevăzut sfârșitul, vestind aceasta ucenicilor apropiați. În zorii zilei de 4 noiembrie, după ce s-a rugat înaintea icoanei Maicii Domnului, Cuviosul Mărturisitor Gheorghe și-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului Hristos. A fost înmormântat lângă ctitoria sa de Mitropolitul Filip de atunci al Dramei. Numeroase vindecări și arătări minunate s-au săvârșit și după trecerea Cuviosului la cele veșnice.
Moaștele sale, binemirositoare, au fost aflate în ziua de 9 februarie 2006, de către IPS Pavel, actualul Mitropolit de Drama, cel care a participat anul acesta la hramul Catedralei Patriarhale. Canonizarea Sfântului Gheorghe a fost făcută de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol la 18 martie 2008, rânduindu-se ca zi de pomenire 4 noiembrie, ziua trecerii sale la cele veșnice.
În anul 2010, Mitropolitul Pavel al Dramei a dăruit Patriarhiei Române un fragment din moaștele Sfântului Gheorghe din Drama şi o frumoasă icoană pictată cu chipul sfântului. Cu ajutorul lui Dumnezeu, atunci, în decembrie 2010, am făcut parte din delegaţia Patriarhiei Române, condusă de PS Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, pe atunci Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, care a participat împreună cu Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale la o serie de manifestări liturgice şi culturale, organizate de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavel din ­Drama. Icoana şi un fragment din moaștele Sfântului Cuvios ­Gheor­ghe Mărturisitorul din Drama se află acum în Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale din București.