Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Documentar Viflaimul - un colind cu suflet

Viflaimul - un colind cu suflet

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: Nicolae Pintilie - 18 Decembrie 2014

Momentul care a schimbat istoria lumii - Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos - a fost trăit cu intensitate de către creştinii din toate timpurile. Sfinţi, teologi, ierarhi, monahi şi laici au mărturisit prin viaţa şi faptele lor că această sărbătoare este temelia vieţii noastre.

Dintre toate aceste categorii, creştinii simpli au încercat să zugrăvească, în cuvintele lor, ce aveau în suflet la marea sărbătoare. Aşa s-au născut colindele! Deşi nu au înţeles prea bine teologia Sfântului Grigorie de Nazians, ei au lăsat, în cuvinte simple, o adevărată comoară peste veacuri. De cele mai multe ori, aceste creaţii teologice populare au avut la bază informaţii canonice din Sfânta Scriptură. Un colind foarte vechi - Viflaimul, întâlnit cu precădere în Ţara Lăpuşului, are la bază un adevăr biblic: Mântuitorul Iisus Hristos s-a născut în cetatea Betleemului.

Viflaime, Viflaime
Cum de n-ai primit în tine
Pe Fecioara Maria
Să nască pe Mesia?
N-ai ştiut tu, Viflaime
Cu câtă dragoste vine
Cea mai Sfântă-ntre Fecioare
A Domnului Născătoare?

N-ai primit tu, Viflaime
În casele tale bune
Să-I dai un pic de sălaş
Celui mai Sfânt Copilaş?

Pat moale pe fân uscat
Numai vitele i-au dat
Lumina i-a dăruit
Steaua de la răsărit

Peştera-ntunecoasă
A fost a Domnului casă
La venirea Sa în lume
Din vina ta, Vilflaime.

Din dragoste pentru dumnezeiescul Prunc născut în fânul ieslei, poporul român învinovăţeşte cetatea Betleemului, personificând-o. În gândirea strămoşilor noştri, cetatea ar fi putut să ofere familiei sfinte o casă în care Hristos să se nască. Dar, dacă cetatea nu a făcut-o, vitele din staul au avut mai multă milă faţă de „dumnezeiescul Copilaş„. Fânul şi ieslea, peştera întunecoasă, lumina stelei, toate au fost darul lumii pământeşti faţă de Creatorul ei.

În lumea satului românesc, în care grajdul vitelor exista în fiecare gospodărie, mesajul Naşterii Domnului era mai uşor de înţeles. Creştinul învăţa din colind marea smerenie a Mântuitorului, care a ales să Se nască - nu în luxul palatelor, ci în fânul vitelor.