Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, pe care îl pomenim astăzi, este ocrotitorul Tesalonicului. Această veche cetate grecească i-a fost casă încă din timpul vieții, i-a fost și altar de jertfă, fiind martirizat aici pentru credința sa în Hristos, dar acum sfântul îi este un vrednic apărător, care, prin sfintele sale moaște, locuiește și îi întărește pe concetățenii săi în ispite, necazuri și bucurii.
Dregător al marii cetăți a Tesalonicului, tatăl Sfântului Dimitrie și-a botezat în ascuns fiul, de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor. Împreună cu soția sa, dregătorul își învăța fiul, într-o cameră ascunsă a palatului, tainele cele dătătoare de viață, luminându-i cunoștința despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum și milostenia cea către săraci. Când a ajuns la vârsta maturității, părinții lui Dimitrie au plecat la Domnul, lăsându-i moștenire nu doar multe averi, ci și bunul lor nume.
Împăratul Maximian Galeriu (284-311), auzind de moartea dregătorului, l-a chemat pe tânărul Dimitrie și, cunoscându-i înțelepciunea, l-a făcut dregător în locul tatălui său. Cetățenii l-au primit cu mare cinste pe Dimitrie, iar el conducea cu mare vrednicie poporul, propovăduind pe față dreapta credință și aducând pe mulți la Hristos.
Însă, aflând împăratul că dregătorul Dimitrie este creștin, s-a mâniat foarte tare. Și a găsit prilej de răzbunare sărbătoarea închinată victoriei din războiul cu sciții, poruncind ca în fiecare cetate să se aducă jertfe idolilor. În Tesalonic a venit chiar împăratul, care l-a chemat pe Dimitrie întrebându-l dacă sunt adevărate cele auzite de el. Sfântul a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creștin, și a defăimat închinarea cea păgânească. Plin de ură față de creștini, împăratul a poruncit să fie închis Dimitrie în temniță până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale.
„Vei birui și pe Hristos vei mărturisi!”
Cel mai strălucit gladiator al jocurilor din arena Tesalonicului era în acele zile un luptător vestit, Lie, vandal de neam, înalt, puternic și înfricoșător la chip, care îi ucidea pe toți. Nestor, un tânăr creștin, văzând cum Lie ucidea fără cruțare pe oameni, mai ales pe creștini, s-a aprins de râvnă și, vrând să se lupte cu Lie, a mers la Sfântul Dimitrie în temniță și i-a cerut rugăciuni și binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaș de oameni. Sfântul l-a însemnat pe frunte cu semnul Sfintei Cruci și i-a zis: „Du-te! Și pe Lie vei birui și pe Hristos vei mărturisi!”
Intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Și îndată, trântindu-l jos pe Lie, acela a murit. S-a întristat împăratul de moartea lui Lie, pentru că îl admira foarte mult pe gladiatorul său. Aflând însă că Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a poruncit soldaților să-l străpungă cu sulițele, iar Sfântului Nestor să-i taie capul.
Dumnezeu a primit întru miros de bună mireasmă jertfa vrednicului său dregător, binecuvântându-l cu darul facerii de minuni. Prezent la sfârșitul mucenicesc al Sfântului Dimitrie a fost și credinciosul său ucenic, Lup. Acesta a luat haina stăpânului său plină de sânge și a înmuiat în sângele mucenicului și inelul lui. Multe minuni făcea Dumnezeu cu haina și cu inelul, tămăduind toate bolile și izgonind duhurile cele rele, încât s-a dus vestea minunilor prin tot Tesalonicul și toți bolnavii alergau la dânsul. Dar, aflând despre acestea, împăratul Maximian a poruncit să-i fie tăiat capul fericitului Lup.
A izvorât mir frumos mirositor
Tesalonicul a rămas casa Sfântului Mare Mucenic Dimitrie pentru totdeauna. Sfintele sale moaște sunt cinstite și puse spre închinare în catedrala ridicată în vechea cetate grecească. La început a fost o biserică mică, ridicată peste mormântul mucenicului, în care se săvârșeau multe minuni și bolnavii primeau tămăduire. Printre ei și Leontie, un om bogat din părțile Iliricului, care, fiind bolnav de o boală grea și de nevindecat, a alergat cu credință la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. În semn de mulțumire pentru că s-a vindecat, a hotărât să ridice aici o biserică mare și frumoasă. Însă, minune!, în timpul lucrărilor au fost găsite moaștele Sfântului Dimitrie din care a izvorât mir frumos mirositor și a umplut toată cetatea de bună mireasmă. S-a adunat tot poporul și cu bucurie au luat din pământ moaștele sfântului și s-a tămăduit mulțime de bolnavi prin ungerea cu mirul care izvora. În noua biserică ridicată de Leontie au pus sfintele moaște așezate într-o raclă din aur împodobită cu pietre de mare preț. Vrednicul ctitor a cumpărat și a dăruit bisericii și multe sate și vii spre întreținerea celor care slujeau în ea.
Un alt lucru minunat petrecut atunci, sfântul s-a arătat lui Leontie în vis spunându-i să nu îndrăznească a lua ceva din moaștele sale pentru biserica pe care dorea să o ridice în țara sa. Atunci, el a luat numai giulgiul înmuiat în sângele mucenicesc, punându-l într-o raclă de aur. Multe minuni s-au făcut cu acel giulgiu, prin puterea rugăciunilor sfântului. În biserica din țara sa, ridicată în cinstea Sfântului Dimitrie, s-a vindecat și Marin, eparhul Iliricului, care era plin de răni din cap până în picioare.
Nu și-a părăsit cetatea
Și binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare (527-565), când a ridicat Biserica „Sfânta Sofia“ din Constantinopol, a vrut să aducă aici o parte din moaștele Sfântului Dimitrie. Când au ajuns trimișii împăratului în Tesalonic, la cinstita raclă a sfântului, deodată a ieșit foc din raclă, dogorind pe toți și un glas înfricoșător din acel foc zicea: „Să nu îndrăzniți!”. Înspăimântați, au căzut de frică și, întorcându-se la împărat, i-au transmis voia Sfântului Mucenic.
Nu și-a părăsit niciodată frații, Sfântul Dimitrie mereu a fost alături de ei. Odată, când tesalonicenii au fost loviți de foamete, încât oamenii mureau, sfântul s-a arătat pe mare corăbierilor care duceau grâu, poruncindu-le să meargă și în Tesalonic. Așa a scăpat cetatea de foamete.
A izbăvit cetatea și de năvălirea și de asuprirea barbarilor. În timpul împăratului Mauriciu (582-602), fiind în război cu arabii, cetatea era înconjurată de barbari. Un om temător de Dumnezeu și foarte îmbunătățit, venind noaptea în biserica sfântului, se ruga pentru apărarea cetății. Atunci a avut o vedenie înfricoșătoare, a văzut cum doi tineri luminați au venit să-i spună Sfântului Dimitrie să părăsească cetatea pentru că „Stăpânul ne-a trimis la sfinția ta, poruncindu-ți ca să lași cetatea și să mergi la Dânsul, vrând ca să o dea pe ea vrăjmașilor”. Auzind, mucenicul a lăcrimat și le-a spus să-i transmită Stăpânului: „Să nu pierzi, Doamne, cetatea în care se pomenește numele Tău cel sfânt, căci cu toate că a greșit poporul Tău, nu s-a depărtat de la Tine și Tu singur ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc”. Venindu-și în fire, Ilustrie a mulțumit sfântului pentru că are grijă de cetate și apoi a spus toate acestea poporului. Astfel, tesalonicenii cu lacrimi strigau către Dumnezeu, cerând milă, iar pe Sfântul Mucenic Dimitrie îl chemau ca să le fie întotdeauna în ajutor, ca și până atunci. Astfel, îndată s-au dus vrăjmașii de la zidurile cetății cu rușine, neputând să ia cetatea cea păzită de marele plăcut al lui Dumnezeu.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie izvorăște mir până astăzi și vindecă pe toți cei care se roagă cu credință lui. De sărbătoarea sfântului, în fiecare an, Tesalonicul este vizitat de pelerini care cinstesc sfintele sale moaște. Marele Mucenic a fost ocrotitor și model de sfințenie multor creștini, în special Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ale cărui moaște se află în Catedrala Patriarhală și pe care îl pomenim mâine.
