Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Istoria creştinismului (CMXXIX): Înfiinţarea Patriarhiei Române (VII)

Istoria creştinismului (CMXXIX): Înfiinţarea Patriarhiei Române (VII)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 25 Mar, 2008

La 12 martie 1925, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a adresat scrisori irenice Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol şi tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale, vestindu-le înfiinţarea noii Patriarhii, prin consensul unanim al Bisericii şi al Statului român, şi garantând că „instituirea Patriarhiei nu schimbă întru nimic constituirea ei organică“ şi nu va deteriora „raporturile de până acum ale Bisericii noastre române cu celelalte Biserici ortodoxe surori“, „raporturi de unitate şi solidaritate spirituală şi dogmatică“. Ca răspuns, patriarhul ecumenic Vasile al

III-lea (1925-1929), „pe temeiul hotărârii unanime“ a „Sfântului şi veneratului său Sinod“, a transmis, în ziua de 30 iulie 1925, Tomosul (cu nr. 1579) prin care recunoştea Patriarhia Ortodoxă Română, dându-şi „cu dragoste consimţământul şi recunoaşterea la cele ce prin hotărâre comună a Bisericii şi a Statului s-au săvârşit în România“, având convingerea că „ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhală… este binevenită şi îndreptăţită“. La 20 septembrie 1925, acelaşi patriarh ecumenic, printr-o „scrisoare enciclică“, informa celelalte Biserici autocefale Ortodoxe că „marea Biserică a lui Hristos, judecând şi înţelegând aspiraţiile şi hotărârea Sfintei Biserici Ortodoxe a României, fiică şi soră a ei întru Hristos, nu a găsit piedică de netrecut pentru ca, folosindu-se în chip bun de iconomie, să-şi dea consimţământul ei frăţesc şi să recunoască lucrul deja consumat“, şi cerându-le „să-şi dea consimţământul şi recunoaşterea lor la cele săvârşite“. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a transmis invitaţii tuturor Bisericilor Ortodoxe surori la solemnitatea învestirii şi înscăunării primului patriarh al României, Miron Cristea, care a avut loc la 1 noiembrie 1925, în prezenţa sinodalilor români, a reprezentanţilor statului, a delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe surori şi a unei numeroase asistenţe.