Creștinul și viața lui în zilele noastre

În timpurile în care trăim constatăm cu îngrijorare că mulţi oameni care se declară creştini au foarte puţine lucruri care să-i lege de creştinism. Ei au primit botezul în numele Persoanelor Preasfintei Treimi şi sunt membri ai Bisericii lui Hristos, însă în practică nu au nici o legătură cu ea. Aceşti oameni nu trec niciodată pragul bisericii decât aduşi de altcineva, cam de trei ori: la botez, cununie şi înmormântare.

Şi te întrebi ce fel de creştin este o astfel de persoană? În mod sigur, nu este un creştin cum îi regăsim pe primii membri ai Bisericii din veacul apostolic sau din epoca primară creştină. Nu este nici un creştin practicant al zilelor noastre. Nici în grupul celor nepracticanţi nu-l putem încadra, că aceştia tot ajung de 2, 3 ori pe an la biserică, cel puţin de Paşti şi de Crăciun.

Şi atunci, unde poate fi încadrată o astfel de persoană, care prin botez este creştin, dar prin viaţa sa nu are nimic comun cu creştinismul? Cred că putem să o încadrăm în categoria celor care sunt indiferenţi religios. Pur şi simplu nu sunt interesaţi de planul spiritual al existenţei lor, fiind prizonierii materialităţii lor şi mai ales ai materialismului care le obiectivează existenţa.

Din nefericire, pe fondul consumismului şi hedonismului promovat cu obstinaţie în lumea noastră, mulţi ajung să fie captivi ai verbului a avea şi uită că au fost creaţi de Dumnezeu pentru a fi. Astfel, aceşti oameni care la nivel declarativ sunt creştini, prin existenţa lor arată că ţinta vieţii lor este să dobândească lumea aceasta şi nu mântuirea prin care să câştige Împărăţia cerurilor - ţinta vieţii creştine.

Şi, totuşi, cum poţi fi creştin cu adevărat în vremurile frământate şi chiar ostile creştinismului pe care le trăim? Prin descoperirea Cuvântului lui Hristos din Sfânta Scriptură, care este viu şi pururea lucrător în sufletele celor care vor să-l primească. Pornind de aici vom trece pragul bisericii pentru a descoperi profunzimea şi frumuseţea cultului liturgic ortodox prin care vom pătrunde în înţelesuri înalte ale teologiei şi mai ales ale trăirii spirituale ce ne transpune în bucuria edenică a Raiului adusă de rugăciunea curată izvorâtă din credinţa nestrămutată în Hristos.

Pentru a fi mai concret, voi exemplifica cu timpul liturgic în care ne aflăm. Suntem în Duminica Floriilor, când creştinul ortodox merge la biserică şi participă la Sfânta Liturghie, unde ascultă Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol Ioan, capitolul 12, versetele 1 la 18, din care află despre intrarea triumfală a Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. El se bucură de primirea regală pe care o fac evreii Mântuitorului şi, la fel ca ei, îl întâmpină cu ramuri de finic binecuvântate cu apă sfinţită de preot.

Din acest moment el merge alături de Domnul Iisus Hristos spre Sfintele şi Mântuitoarele Sale Pătimiri. Participă în fiecare sfântă şi mare zi la sfintele slujbe ce se săvârşesc în biserică şi ascultă Sfintele Evanghelii ce ne vorbesc despre Jertfa lui Hristos pentru răscumpărarea neamului din blestemul păcatului strămoşesc.

Chiar din seara Duminicii Floriilor intrăm în Săptămâna Mare cu Denia ce reprezintă Utrenia din Sfânta şi Marea Luni. Cu ea începe participarea credincioşilor la aceste slujbe de seară, care cresc în intensitate cu fiecare zi şi culminează cu Denia de vineri seară.

În prima zi a Săptămânii Sfintelor Pătimiri ale Domnului, creştinului ortodox i se pune imaginea Dreptului Iosif, care-l preînchipuie pe Hristos, şi a smochinului neroditor. În a doua zi are înainte pilda celor 10 fecioare. A treia zi este dedicată ungerii Domnului cu mir de mare preţ de către femeia păcătoasă.

Cea de-a patra zi a Săptămânii Mari este Sfânta şi Marea Joi, când Biserica pune înaintea creştinilor evenimentele ce s-au petrecut la Cina cea de Taină. În această zi, toţi ortodocşii ar trebui să participe la Sfânta Liturghie şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine, după ce au primit dezlegare de la preot prin Taina Sfintei Spovedanii. Acum a fost instituită Sfânta Euharistie, adică Sfânta Împărtăşanie, de către Hristos la Cina cea de Taină. Putem spune, fără să greşim, că Joia Mare este ziua Euharistiei şi implicit a Liturghiei.

Biserica Ortodoxă Română oferă credincioşilor săi posibilitatea de a asculta în cadru liturgic Evangheliile ce vorbesc despre Sfintele Pătimiri ale Domnului la Denia numită a celor 12 Evanghelii şi care se săvârşeşte joi seară.

Vinerea Mare este cea mai tristă zi din an pentru un creştin, deoarece Hristos Se răstigneşte şi moare pe Cruce pentru mântuirea noastră. În această zi este post negru, spre deosebire de celelalte zile ale Săptămânii Mari, când este post aspru. Acum suntem martorii supliciilor la care este supus Domnul prin participarea la Ceasurile Împărăteşti, dar şi la moartea şi pogorârea Sa de pe Cruce, marcate în cadrul Vecerniei.

În seara acestei zile îl prohodim pe Hristos în cadrul Deniei Sfintei şi Marii Sâmbete. Apogeul participării creştinului la sfintele slujbe din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului este prezenţa la Sfânta Liturghie din Sâmbăta Mare unită cu Vecernia, ce ne duce la bucuria Învierii lui Hristos.

În concluzie, un creştin este prezent la toate aceste slujbe şi mai ales în noaptea pascală la Slujba Învierii până la finalul Sfintei Liturgii şi apoi, purtând lumina Învierii, mărturiseşte tuturor bucuria că Hristos a înviat, dăruindu-ne tuturor mântuire şi viaţă veşnică.