Buna Vestire - arătarea Tainei celei din veac

Biserica noastră va sărbători mâine unul dintre cele mai frumoase şi mai importante praznice, Buna Vestire sau Blagoveştenia, cea dintâi sărbătoare închinată Maicii Domnului. În primele secole creștine, sărbătoarea Bunei Vestiri avea un caracter local, data de prăznuire a acesteia nefiind statornicită. Unele Biserici o sărbătoreau în Ajunul Bobotezei, la 5 ianuarie, iar altele, în special cele din Apus, o sărbătoreau în luna decembrie. Astăzi, în Biserica Ortodoxă, Buna Vestire este prăznuită la 25 martie, exact cu nouă luni înainte de marele praznic al Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Buna Vestire, una dintre cele mai vechi sărbători închinate Fecioarei Maria, este singurul praznic din ciclul mariologic ce are temei biblic. Sărbătoarea face referire la acel moment/eveniment din istoria mântuirii neamului omenesc în care Arhanghelul Gavriil vesteşte Fecioarei Maria că din ea Se va naşte Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu. Conform relatării biblice din Evanghelia după Luca, Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu în Nazaret, o cetate din Galileea, la o tânără fecioară, Maria, care era logodită cu Iosif din casa lui David, ca să-i vestească: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei! Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema” (Luca 1, 28-32).

Fecioara Maria, deși copleșită de vestea neașteptată și de impor­tanța acesteia, a întrebat cu încredere absolută în voința lui Dumnezeu: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?” (Luca 1, 34). Arhanghelul Gavriil i-a explicat că aceasta va fi lucrarea Duhului Sfânt și că totul va fi posibil prin puterea lui Dumnezeu. Atunci, ea a primit vestea cu smerenie, răspunzând: „Iată roaba Dom­nului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Răspunsul Maicii Domnului reflectă profunditatea credinței și ascultării față de voia lui Dumnezeu, iar răspunsul ei, „Fiat!”, adică „Se facă!” sau „Fie mie!”, a rămas un simbol al dispo­ni­­bilității omului credincios de a îndeplini voinţa dumnezeiască. Astfel, încredinţată de cuvintele Arhanghelului, Preacurata Fecioară Maria acceptă cu smerenie spunând: „Fie mie după cuvântul tău!”. Sfinţii Părinţi ai Bisericii arată că acela a fost momentul când S-a zămislit Fiul lui Dumnezeu, adevăr exprimat inclusiv în cuvintele troparului sărbătorii: „Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!” (Troparul Bunei Vestiri).

Întrebarea, de ce Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat „devenind cu adevărat şi prin natură tocmai ceea ce iubea” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, Bucureşti, 2006, p. 78), este una fundamentală în teologia creștină și are rădăcini adânci în învățăturile biblice. Răspunsul, în esență, se leagă de planul divin de mântuire a omenirii. Este vorba, de fapt, despre restaurarea şi mântuirea oamenilor, precum și despre reconcilierea lor cu Dumnezeu. Păcatul vechiului Adam ne-a adus moartea şi înstrăinarea de Părintele ceresc, însă Noul Adam, Iisus Hristos, prin înomenirea, jertfa, Învierea şi Înălţarea Sa la cer, l-a restaurat pe omul cel căzut, oferindu-i posibilitatea dobândirii vieţii de veci în Împărăţia cerurilor. În Evanghelia după Ioan se spune: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălăşuit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia- Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14). În acest sens, întruparea reprezintă un act de iubire divină prin care Dumnezeu a dorit să Se apropie de om în mod personal, pentru a-l mântui. Cuvântul lui Dumnezeu Se naşte din veci din Tatăl, iar ca om din Preacurata Fecioară Maria la plinirea vremii (Galateni 4, 4).

Prin întruparea Sa, Iisus Hristos a făcut posibil ca oamenii să înțe­lea­gă direct iubirea și mila nemărginită a lui Dumnezeu. El a trăit prin­tre oameni ştiind ce este sufe­rin­ța, a vindecat bolnavii, a predicat iubirea, iertarea și Împărăția lui Dumnezeu. Mântuitorul Iisus Hristos a venit nu doar pentru a mântui, ci și pentru a oferi omenirii un model desăvârșit de viață.

Sfântul Grigorie Palama subliniază că Buna Vestire s-a petrecut într-o zi de vineri, la ceasul al şaselea, adică în ziua şi în ceasul în care au păcătuit protopărinţii noştri Adam şi Eva, cei care au dat naştere neamurilor pe pământ şi zi în care avea să se jertfească pentru noi Noul Adam, Iisus Hristos Mântuitorul, pe Golgota. La Buna Vestire putem spune că a avut loc „o nouă creare a lumii” la care au contribuit ascultarea şi smerenia Preacuratei Fecioare, cea pe care aveau să o cinstească toate neamurile. „Întruparea Cuvântului a fost nu numai lucrarea Tatălui și a puterii Lui și a Duhului, ci și a voinței și a credinței Fecioarei. Fără încuviin­ța­rea ei, nu s-ar fi putut realiza această lucrare și nici mântuirea noastră”, spunea Sfântul Nicolae Cabasila într-o predică la praznicul Bunei Vestiri. Fiindcă la Buna Vestire Fiul lui Dumnezeu se zămis­leşte în pântecele Fecioarei prin umbrirea Duhului Sfânt, Buna Vestire este fundamentul sau temeiul tuturor praznicelor, deoarece toate momentele ulterioare acestui mare praznic referitoare la mântuirea oamenilor derivă din el.