Definit ca epuizare fizică, psihică și emoțională, care apare ca urmare a unui stres cronic la locul de muncă, burnout-ul provoacă un dezechilibru puternic în organism. Psihologul clinician Codruța Marin
Relațiile armonioase, temelia unei vieți frumoase
Relațiile interumane, fie că ne referim la cele din familie, cu copiii, prietenii sau cele de la locul de muncă, ne influențează calitatea vieții, marcând toate domeniile în care activăm. Psihologul clinician Adelina Matei afirmă că avem nevoie ca oamenii din jur să ne înțeleagă, să ne accepte și să ne valideze, iar pentru aceasta e necesar să facem eforturi pentru a construi relații armonioase. Dovezile științifice arată că relațiile de calitate ne pot ajuta să avem o stare bună de sănătate, influențând direct sistemul imunitar, care apără organismul de boli. În schimb relațiile disfuncționale afectează în mod negativ activitățile, comportamentele, sănătatea fizică și psihică.
Starea de siguranță personală are la bază starea de siguranță împărtășită cu o altă persoană. Dumnezeu nu a făcut omul să trăiască singur, pentru că nu este autosuficient, ci avem nevoie de relații și comuniunea cu alte persoane. Calitatea relațiilor noastre ne definesc calitatea vieții pe care o trăim, influențând toate domeniile în care activăm. Și pentru că nu suntem perfecți, ci întreaga viață încercăm să ne desăvârșim, nici relațiile pe care le avem cu persoanele din jurul nostru nu sunt perfecte. Dar prin analiză, exercițiu și răbdare putem lucra la îmbunătățirea relațiilor din viața noastră.
„Ne vindecăm printr-o relație”
„Cu toții avem nevoie de o altă persoană sau un grup de oameni împreună cu care să putem construi acea comuniune necesară pentru ca noi să funcționăm cât mai bine în calitate de indivizi în această societate. Psihoterapeutul relațional Harville Hendrix spune că «ne naștem dintr-o relație, suntem răniți într-o relație și ne vindecăm printr-o relație». Încă de la naștere, învățăm să trăim în relații. Mama este prima persoană care îi asigură bebelușului nevoile de bază și cele emoționale. Ea are funcția de oglindire și de punere în cuvinte a nevoilor și trăirilor bebelușului. Apoi, treptat, copilul mic învață să fie independent, să se descurce singur, însă va rămâne în continuare în interdependență cu ceilalți din jurul său. Felul în care relaționăm cu noi înșine, modul în care ne percepem, încrederea pe care ne-o acordăm, limitele pe care ni le punem noi înșine și modalitatea prin care ne raportăm la nevoile noastre, toate se reflectă foarte mult și în relațiile pe care le avem cu persoanele din jurul nostru. Spre exemplu, dacă noi nu ne acordăm răgaz să ne odihnim atunci când simțim aceasta, ceilalți din jurul nostru vor percepe că putem face foarte multe lucruri și atunci vom primi sarcini în plus, fie acasă, fie la serviciu. Dacă noi nu ne cunoaștem limitele și nu punem barieră când un anumit comportament al cuiva ne face rău, atunci acea persoană nu va ști să se oprească”, a explicat psihologul Adelina Matei.
În viața de zi cu zi, îndeplinim mai multe roluri: suntem fiul/fiica cuiva, partener într-o relație, părinte, prieten, coleg de muncă, vecin, șef, subordonat etc. Este benefic să avem relații de calitate în legătură cu toate sau cele mai multe roluri pe care le îndeplinim, astfel încât sa existe un echilibru relațional. Firește că fiecare relație poate avea un anume grad de profunzime și nu cu toate persoanele putem împărtăși lucruri personale sau putem realiza împreună anumite activități, însă este valoros să existe relații armonioase pe cât mai multe paliere ale vieții noastre.
Încă din secolul al IV-lea, Sfântul Ioan Gură de Aur arăta în „Cateheze maritale” importanța cinstirii reciproce a soților, căci prețuirea și respectul aduc stabilitate și liniște în familie, oferind celor din casă posibilitatea de a se ocupa în armonie de preocupările lor, prin aceasta dăruindu-le copiilor spațiu de siguranță și încredere. „Dă-i (soției) cinstea cuvenită și nu va avea nevoie de cinste din partea altora. Nu va avea nevoie de slavă din partea altora dacă se bucură de cinste din partea ta. (...) Prețuiește-o mai mult decât toate și laud-o pentru toate, și pentru frumusețe, și pentru priceperea ei. Așa o vei convinge să nu mai ia aminte la nimic din cele de afară, ci să disprețuiască toate celelalte. Învaț-o frica de Dumnezeu și toate vor curge ca dintr-un izvor și casa va fi plină de mii de bunătăți. (...) Chiar dacă te privește de sus, chiar dacă este supărată, chiar de o vezi disprețuindu-te, poți s-o aduci la picioarele tale dacă ai multă purtare de grijă pentru ea și dragoste și bunăvoință”, nota Sfântul Părinte antiohian.
Cele mai semnificative relații apar în primii ani de viată, cu părinții și cu persoanele care ne îngrijesc și ne ghidează în prima parte a vieții. În relația cu părinții învățăm cum să ne comportăm și în celelalte relații, atât în familie, cât și în societate, după cum a menționat Adelina Matei: „Nu putem vorbi de relații fără să facem referire la atașament. John Bowlby, cel care a pus bazele teoriei atașamentului, susține că «atașamentul (legătura emoțională) cu alte ființe umane reprezintă axul în jurul căruia guvernează viaţa noastră și dezvoltarea noastră, nu doar în prima copilărie și în anii de școală, dar și în adolescență și la viața adultă». În anii 1950, John Bowlby arăta că bebelușii sunt înclinați să se atașeze de persoana principală de îngrijire datorită tendinței instinctive, izvorâtă din evoluție, care are rolul de a sprijini perpetuarea speciei. Această protecție se bazează, în principal, pe proximitate fizică și pe contactul dintre mamă și copil în primii ani de viață. Dacă această proximitate este perturbată, apar anumite comportamente, atât la mamă, cât și la copil, care dezechilibrează relația dintre cei doi. Copilul dezvoltă, ulterior, o serie de reacții și comportamente sociale nepotrivite”.
Relațiile interumane şi sănătatea
Un studiu Harvard, care a durat 80 de ani și a inclus sute de adulți, a arătat că ceea ce le-a păstrat sănătatea, fericirea și o formă de existență frumoasă a fost calitatea relațiilor cu cei din jur și conexiunile de calitate. Psihologia relațiilor ne arată că nu suntem făcuți pentru a fi singuri și că este firesc să avem nevoia ca persoanele din jur să ne înțeleagă, să ne vadă, să ne asculte și să ne valideze. Totodată, este în natura umană să avem și nevoi de autonomie, să putem lua decizii individuale și să ne simțim stăpâni pe propriile forțe. „În prezent, dovezile științifice ne arată că relațiile de calitate, fie că ne referim la relația de cuplu, relațiile cu copiii, prietenii sau membrii familiei de origine, acestea ne pot menține o stare bună de sănătate, influențând direct sistemul imunitar, despre care știm că apără organismul de boli. Statistici repetate de-a lungul anilor consolidează ideea că o despărțire, o pierdere sau un divorț pot afecta negativ funcționarea sistemului imunitar și astfel ajungem să fim mai expuși la anumite boli. Solitudinea și izolarea de ceilalți pe termen lung au efecte negative asupra sănătății mentale și ne face să ne simțim nefericiți, pentru că lipsesc conexiunile sociale de care avem nevoie, sentimentele de apropiere, încredere și afecțiune de la oameni dragi, prieteni și comunitate. Există situații în care avem nevoie și de momente de singurătate, care ne aduc beneficiul de a petrece perioade bune cu noi înșine, atunci când vrem să ne relaxăm, să stăm cu gândurile noastre sau să ne concentrăm pe un obiectiv pe care îl avem de realizat”, a adăugat psihologul Adelina Matei.
Chiar dacă în viața de zi cu zi ne confruntăm cu certuri și diferențe de gândire, percepție și nevoi variate, contează cum ne spunem ideile care ne deranjează, și mai puțin cât de des facem aceasta. Absența certurilor și a conflictelor într-o relație nu înseamnă neapărat că acea relație este armonioasă, aceasta ducând mai degrabă către indiferență și un mod de relaționare superficial. Fiecare persoană când intră într-o relație are, de regulă, anumite obiceiuri formate, o anumită viziune asupra vieții și un bagaj de experiențe care îl face să fie unic. Iar ca lucrurile să funcționeze și relațiile să fie armonioase, e necesar să avem în vedere găsirea punctelor comune cu celălalt, să identificăm valorile comune și să avem deschidere în a-l accepta fără să dorim să-l schimbăm. Chiar dacă ni se pare dificil să schimbăm anumite relații tensionate, prin perseverență în rugăciune, Dumnezeu poate interveni și ne poate dărui lecții de viață din care să învățăm cât de mult ne definesc viața relațiile pe care le avem.