Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Luca 10, 38-42; 11, 27-28

Luca 10, 38-42; 11, 27-28

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 08 Sep, 2018

„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.”

Fecioara Maria - Născătoarea de Dumnezeu

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a VII-a, Cap. XXIX, 1-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 879-880

„(Sfântul) Atanasie (cel ­Mare), preot al orașului Ale­xandria, exemplu strălucit de statornicie și de virtute, pe care furtuna prigoanei eretice nu l-a doborât, ci l-a întărit, și care, având întotdeauna o viață ­asemenea unei oglinzi strălu­citoare, aproape că a dobândit meritul muceniciei înainte de a căpăta vrednicia de confesor, să vedem ce spune despre Domnul Iisus Hristos, sau despre Maica Domnului. «Acesta este», zice el, «osteneala și caracterul Sfintei Scripturi, cum am spus-o adesea, de a arăta că este îndoit înțelesul în cele ale Mântuitorului, că a fost întotdeauna Dumnezeu și este Fiu, că este Cuvântul, lumina și înțelepciu­nea Tatălui și că după aceea pentru noi S-a întrupat din ­fecioara Maria Născătoarea de Dumnezeu (Theotocos) și S-a făcut om». Și ceva mai departe: «Mulți au fost deci sfinți și lipsiți de păcat: Ieremia s-a sfințit din pântece și Ioan pe când era în pântece a tresăltat de bucurie prin glasul Mariei Născătoare de Dumnezeu (Theotocos)». Voi spune deci credința că este Dumnezeu Fiul lui Dumnezeu Care, precum am văzut mai înainte, este «Cuvântul și lumina și înțelepciunea Tatălui», care pentru noi S-a ­întrupat și de aceea Maria este numită Theotocos, fiindcă este mama lui Dumnezeu.”

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea întâi, 5d, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, pp. 58-59

„Deci S-a făcut ființă într-un mod mai presus de ființă, dând firii un alt principiu (o altă ­sursă) al facerii și nașterii, ­concepându-Și ca o sămânță propriul trup (…) Fecioara e cu adevărat și Născătoare de ­Dumnezeu, zămislind și născând în chip suprafiresc ca pe o sămânță Cuvântul cel mai ­presus de fire, dacă cea care a născut e în sens propriu Maica Celui ce S-a semănat și S-a ­zămislit în ea.”