Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Luca 6, 12-19

Luca 6, 12-19

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 24 Oct, 2019

În vremea aceea Iisus a ieșit la munte ca să Se roage și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Și, când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi și a ales din ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli: pe Simon, căruia i-a zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, și pe Iacov, și pe Ioan, și pe Filip, și pe Bartolomeu, și pe Matei, și pe Toma, și pe Iacov al lui Alfeu, și pe Simon numit Zilotul, și pe Iuda al lui Iacov, și pe Iuda Iscarioteanul, care L-a vândut. Și, coborând împreună cu ei, au stat în loc șes, El și mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți.

Rugăciunea de mulțumire

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XXVI, V-VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 330-331

„Dumnezeu ne face bine chiar fără să ştim. Şi pentru aceste binefaceri trebuie să-I mulțumim. Dumnezeu Se îngrijeşte de mântuirea noastră; de aceea ne face multe binefaceri fără ştirea noastră; ne scoate adeseori din primejdii şi ne dă alte daruri. Este izvor de bunătate şi niciodată nu-Și opreşte curgerile bunătății Sale, care se revarsă asupra firii omeneşti. Dacă, deci, ne gândim la toate acestea, dacă ne străduim să mulțumim Stăpânului şi pentru binefacerile date şi să-I fim mul­țumitori şi pentru cele ce ni le va da, ca să nu ne arătăm nevrednici de binefacerile Lui, vom putea avea şi viață îmbunătățită şi vom scăpa şi de căderea în păcat. Pomenirea binefacerilor Lui ne va fi dascăl îndestulător pentru o vie­țuire plină de virtute. Pomenirea acestor binefaceri nu ne va lăsa să cădem vreodată în trândăvie şi uitare, nici să apucăm drumul păcatului. Un suflet veghetor şi treaz îşi arată recunoştința față de Dumnezeu nu numai atunci când totul îi merge din plin, ci şi când se abat asupra lui împrejurări potrivnice. Şi atunci mulțumeşte la fel ca şi mai înainte; schimbarea soartei nu-l slăbeşte, ci mai mult îl întăreşte; gândindu-se la nespusa purtare de grijă a lui Dumnezeu, este încredințat că Dumnezeu, fiind bogat şi puternic, poate să-şi arate purtarea Sa de grijă chiar în împrejurările potrivnice nouă şi chiar dacă noi nu suntem în stare să le înțelegem bine. Să lăsăm, dar, toate treburile noastre în grija lui Dumnezeu, în aşa fel încât, oricum ar fi împrejurările din viața noastră, noi să facem un singur lucru, să mulțu­mim pentru toate necontenit lui Dumnezeu. Că de asta suntem înzestrați cu grai şi ne deosebim de cele necuvântătoare, ca să înălțăm necontenit Creatorului universului laude, cântări şi necontenite slavoslovii. De aceea ne-a insuflat suflet şi ne-a dăruit limbă, pentru ca, având vii în minte binefacerile date de El, să-I recunoaştem stăpânirea, să ne arătăm recunoscători şi să-I înălțăm Stăpânului mulțumiri după putere.”

Citeşte mai multe despre:   evanghelie  -   Iisus  -   rugaciune