Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Luca 8, 1–3

Luca 8, 1–3

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 05 Noi, 2019

„În vremea aceea a început a umbla Iisus prin cetăți și prin sate, propovăduind și binevestind Împărăția lui Dumnezeu, și cei doisprezece erau cu El, și unele femei care fuseseră vindecate de boli, de grele suferințe, de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, și Suzana și multe altele, care le slujeau din avutul lor.”

Slujirea din propriul avut

Origen, Omilii la Cartea Ieşirii, omilia XIII, cap. III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 125-126

„Ce-i drept, fiecare în parte aduce aportul său la lăcaşul Domnului. Această contribuție a fiecăruia nu este neluată în seamă de Domnul. Câtă cinste este pentru tine să se spună în lăcaşul Domnului: aurul care acoperă lăcaşul este darul cutăruia, argintul temeliei şi stâlpii vin de la un altul, arama verigilor de la candelabru şi a unor temelii ale coloanelor iarăşi de la altul, tot aşa purpura în care este înveşmântat arhiereul, stacojia şi altele. Dimpotrivă, ce ruşine, ce nenorocire pentru tine, dacă Domnul venind să ia în seamă lăcaşul cortului află că n-ai dăruit nimic, n-ai adus nicio ofrandă. Ți-ai dus viața într-o astfel de impietate şi de infidelitate, încât tu n-ai lăsat nici o urmă în lăcaşul Domnului! Când stăpânul acestei lumi va veni la fiecare din noi, El caută să afle lucruri care-I aparțin şi, dacă află, le revendică. Domnul, dimpotrivă, dacă cercetând lăcaşul află că unele lucruri vin de la tine, El te va proteja şi te va considera al Lui.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia IX, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 118

„Îndrăgosteşte-te de altceva! Îndrăgosteşte-te de bogăția cea din ceruri! Cine se îndrăgosteşte de Împărăția cerurilor disprețuieşte lăcomia; cine-i rob al lui Hristos nu mai este rob al lui mamona, ci stăpân. Că bogăția obişnuieşte să meargă după cel ce o alungă, dar fuge de cel ce o urmăreşte. Nu cinsteşte atât pe cel ce-o urmăreşte, cât pe cel ce o disprețuieşte. De nimeni nu-şi bate atâta joc cât de cel ce o doreşte; şi nu numai că-şi bate joc, ci-l mai şi înlănțuieşte cu mii şi mii de lanțuri. Să rupem, dar, odată aceste îngrozitoare lanțuri! Pentru ce-ți robeşti sufletul tău, înzestrat cu rațiune, unei materii fără rațiune, mamă a mii şi mii de răutăți?”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia L, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 583-584

„Să nu căutăm, dar, să dăruim bisericii vase sfinte de aur, ci să căutăm ca ele să fie şi din muncă cinstită. Munca aceasta cinstită, în care nu intră nici jaful, nici furtul, este mai de preț decât aurul din potirul dăruit! Biserica nu-i un loc unde se adună vase de aur şi de argint, ci un loc de adunare a îngerilor; de aceea trebuie să aducem la biserică sufletele noastre. Dumnezeu Se apropie de darurile noastre de aur numai dacă şi sufletul nostru este de aur.”

Citeşte mai multe despre:   Imparatia lui Dumnezeu