Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Matei 13, 31-36

Matei 13, 31-36

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 24 Iul, 2019

Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în țarina sa, și care este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut, este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și  se sălășluiesc în ramurile lui. Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este Împărăția cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată. Toate acestea le-a vorbit Iisus mulțimilor în pilde, iar fără pildă nu le grăia nimic, ca să se împlinească ce s-a spus prin prorocul, care zice: «Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii». După aceea, lăsând mulțimile, Iisus a intrat în casă.

Cum va fi în Împărăția cerurilor

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XXXVI, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 244-245

„Este precum în oraşul în care există o mulțime de oameni: unii sunt bărbați, alții tineri, iar alții prunci, însă toți dintr-un izvor beau apă, dintr-o singură pâine mănâncă și din acelaşi aer respiră; sau precum sunt sfeşnicele: unul are două brațe, altul şapte; acolo, însă, unde sunt mai multe brațe, altfel este lumina. Deci, toți aceia care se află în foc şi în lumină nu pot să fie în întuneric, însă (între ei) deosebirea este mare.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte şapte omilii, Cuvânt despre răbdare şi discernământ, 29, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 315

„Cu cât fiecare dintre voi se învredniceşte, prin credință şi prin zel, să devină părtaş al Duhului Sfânt, pe atât va fi slăvit trupul său în ziua aceea. Pentru că ceea ce depozitează acum în sufletul său se va arăta atunci în afară. Să se ia exemplu de la copaci: odată ce trece iarna, odată ce soarele apare - aşa cum este firesc, mai puternic şi mai strălucitor -, iar vântul începe să sufle, se ivesc dinăuntrul (copacilor), ca nişte veşminte, frunzele, florile şi fructele; atunci răsare iarba cu floarea ei şi îmbracă pământul cu un veşmânt strălucitor. (Tot aşa) se va întâmpla şi cu oamenii: ei vor fi îmbrăcați cu lumina cea negrăită, pe care încă de pe acum o au înlăuntrul lor, adică cu puterea Duhului Sfânt. Aceasta le va fi lor îmbrăcăminte, mâncare, băutură, bucurie, veselie, pace; va fi totul, va fi viața veşnică.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XXX, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 231

„... sufletul, care nu poartă chipul cel ceresc al luminii divine, viața sufletului devine fără nici o valoare și vrednic de aruncat; pentru că sufletul cel mort, care nu poartă în el pe Duhul cel divin şi luminos, nu este de nici un folos în acea cetate a sfinților. Şi după cum în lume viața trupului este sufletul, tot așa în lumea cea veșnică și cerească, viața sufletului este Duhul cel dumnezeiesc.”