„Iertarea păcatelor este începutul vindecării de boli”

În Duminica a 2-a din Postul Mare, a Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală. Patriarhul României s-a rugat lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, ca să oprească noua boală molipsitoare ce s-a abătut asupra lumii întregi, citind o rugăciune specială pentru încetarea noii epidemii. Totodată, Preafericirea Sa i-a îndemnat pe toţi oamenii la rugăciune şi la întrajutorare frăţească, precum şi la o apropiere mai mare de Dumnezeu. „Oamenii sunt îndemnaţi în această perioadă să se autoizoleze, de aceea ei trebuie să transforme autoizolarea în comuniune mai intensă cu Dumnezeu prin rugăciune, în meditaţie, în gândire asupra darului vieţii şi al ­sănătăţii”, a precizat Părintele Patriarh Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a îndemnat credincioşii să conştientizeze cât de fragilă este viaţa omului pe pământ şi cât de mare nevoie este de a păstra permanent legătura cu Dumnezeu, Izvorul vieţii pământeşti şi al vieţii veşnice cereşti. „Trebuie să transformăm această perioadă de criză medicală într-o perioadă de întărire în credinţă şi de sporire a dragostei noastre faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Este nevoie ca să ne gândim mai mult la modul în care noi primim putere de la Dumnezeu prin pocăinţă pentru păcate, prin rugăciune, prin citirea scrierilor sfinte, prin spovedanie mai deasă, prin împărtăşire mai deasă şi prin toată fapta cea bună. Putem să îi ajutăm pe cei aflaţi în suferinţă mai întâi, prin rugăciune şi apoi printr-o ajutorare, prin trimiterea unui ajutor material şi o încurajare spirituală celor care se află în izolare sau în carantină. Nu trebuie ca această autoizolare sau carantină să fie considerată ca însingurare, ci un prilej de a spori comuniunea, iubirea noastră smerită faţă de Dumnezeu şi iubirea noastră milostivă faţă de semeni. Prin urmare, trebuie să ne rugăm şi să lucrăm nu numai pentru sănătatea sufletelor şi a trupurilor noastre, ci şi pentru sănătatea semenilor noştri. Regulile pe care autorităţile le-au impus au ca scop ferirea de boala care se transmite şi în acelaşi timp grija faţă de semenul nostru: să nu-i transmitem lui acest virus şi astfel să contribuim la deteriorarea sănătăţii lui. Este, într-un mod paradoxal, timpul în care faţă de aproapele păstrăm o anumită distanţă pentru binele lui şi pentru binele nostru”, a precizat Preafericirea Sa.

Făcând referire la cuvintele Evangheliei citite în cadrul Sfintei Liturghii, a vindecării slăbănogului din Capernaum (Marcu 2, 1-12), Părintele Patriarh Daniel a evidenţiat faptul că, în esenţă, ea ne arată că iertarea păcatelor este începutul vindecării de boli. „Evanghelia de astăzi ne arată în mod deosebit harul sau puterea vindecătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care vindecă un om paralizat, numit slăbănog în limbajul evanghelic. Dar, înainte de a-l vindeca pe acesta de boala trupului, Hristos-Domnul îi spune: «Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!» (Marcu 2, 5). (...) Puterea de a ierta păcatele este şi o putere de vindecare. În cazul omului paralizat din Evanghelie, Mântuitorul Iisus Hristos îi vindecă mai întâi sufletul acestuia, întrucât era bolnav din cauza păcatelor sale, iar apoi Hristos-Domnul vindecă şi trupul bolnavului, când îi spune: «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta» (Marcu 2, 11). Boala este uneori urmare a păcatului, iar alteori este o pedagogie divină, o lucrare a înţelepciunii lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că pasajul evanghelic al vindecării slăbănogului din Capernaum ne arată legătura dintre păcat şi boală. „Atunci când acest om slăbănog sau paralizat a fost adus la Mântuitorul Iisus Hristos, El S-a arătat a fi Duhovnic şi Doctor desăvârşit al vindecării omenirii bolnave. Nu ştim ce păcate a săvârşit slăbănogul, dar vedem că Domnul Iisus Hristos, Duhovnicul şi Păstorul de suflete, păstrează taina sau secretul vieţii ascunse a persoanei umane aflate în suferinţă şi nu judecă pe omul păcătos înainte de a-l ajuta când acesta caută vindecarea sau mântuirea (...). Iisus Hristos, când iartă păcatele, eliberează pe omul bolnav de un trecut întunecat şi apăsător, pentru a-i oferi un prezent nou, un nou început în viaţa sa. Iar când Hristos-Domnul ridică pe cineva din păcat şi din boală, El nu-l umileşte pe cel păcătos prin reproşuri, ci îl vindecă direct şi discret, fără să-l judece, fără să divulge păcatele acestuia, pentru a nu-i diminua demnitatea umană în faţa comunităţii din care face parte. Relaţia de părinte duhovnicesc şi fiu duhovnicesc pe care o vedem în Evanghelia vindecării slăbănogului din Duminica a 2-a din Postul Sfintelor Paşti ne îndeamnă la pocăinţă şi ridicare din boala păcatului, la vindecarea sufletului de paralizia sau slăbănogia lui cauzată de păcatele pe care le-am făcut”.

Preafericirea Sa a subliniat apoi că foarte folositoare pentru noi sunt credinţa şi rugăciunea celor apropiaţi nouă. „Când credinţa noastră a slăbit, când rugăciunea noastră s-a rărit, când sufletul nostru este paralizat de păcat, mult folositoare ne sunt nouă rugăciunea şi ajutorul celor care ne iubesc şi au o credinţă mai puternică decât avem noi, rugăciune mai fierbinte decât avem noi, iubire milostivă mai mare decât avem noi şi curăţie a sufletului mai multă decât avem noi”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre. Despre cei patru oameni anonimi, care l-au adus pe omul bolnav la Iisus, Preafericirea Sa a spus că ei reprezintă Biserica slujitoare şi milostivă, care se roagă pentru toţi cei bolnavi, săraci, singuri, captivi ori călători şi pentru tot sufletul cel necăjit şi întristat. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, referindu-se la Sfântul Ierarh Grigorie Palama, pomenit în mod deosebit în Duminica a 2-a din Postul Mare, a spus că acest sfânt este mare dascăl al rugăciunii neîncetate, teolog al luminii necreate şi mare învăţător al tuturor credincioşilor ortodocşi pe calea mântuirii.