Mitropolitul Nicolae Corneanu - o sută de ani de la naștere

Fiu de preot din cetatea gră­nicerească a Caran­se­beșului, cu strămoși preoți, Nicolae Corneanu a studiat la cunoscutul Liceu „Traian Doda” din orașul natal, apoi s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bu­cu­rești. Concomitent cu studiile teo­logice, a urmat și cursurile Fa­cul­tății de Filologie și de Limbi cla­sice din Capitală.

Dragostea pentru studiu și cercetare l-a determinat să urmeze cursurile de doctorat în teologie, pe care le-a finalizat cu susținerea tezei în anul 1949, la vârsta de numai 26 de ani.

Profesor la Academia Teologică și la Seminarul Teologic de la Caransebeș, secretar și consilier eparhial la Arhiepiscopia Timi­șoa­rei, conferențiar la Institutul Teologic din Sibiu, cunoscut, deja, în mediul teologic prin materialele publicate încă din anii studenției, mai ales în domeniul Patristicii, diaconul Nicolae Corneanu a fost hirotonit preot și tuns în monahism la Mănăstirea Cernica.

La data de 15 decembrie 1960, Nicolae Corneanu a fost ales Episcop al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, iar la 17 februarie 1962, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege în demnitatea de Arhi­episcop al Timișoarei și Caransebeșului și Mitropolit al Banatului.

După instalarea sa, la 4 martie 1962, Mitropolitul Nicolae a pus început bun unei activități pastoral-misionare, cultural-științifice, filantropice, administrativ-gos­podărești și ecumenice de excepție, derulată mai bine de jumătate de secol.

Pe plan pastoral-misionar, fostul mitropolit s-a ocupat îndeaproape de viața bisericească a celor două județe care formau Arhiepiscopia Timișoarei, pe seama cărora a hirotonit sute de preoți formați la Se­mi­narul Teologic din Caran­sebeș, la Institutul Teologic de la Sibiu și la Seminarul de la Curtea de Argeș. Preoții foști deținuți politici nu au rămas fără o bucată de pâine, mitropolitul îngrijindu-se să fie încadrați la parohie.

În vremea păstoririi sale au fost construite zeci de biserici noi, atât înainte de 1989, cât și după 1990, au fost, apoi, renovate, restaurate și pictate nenumărate lăcașuri de cult și alte așezăminte bisericești, inclusiv bisericile monument istoric, unele fiind salvate de la distrugere. La acestea se adaugă, de bună seamă, inițiativa sa de reîn­fiin­țare a Episcopiei Caranse­be­șului, aprobată de Sfântul Sinod.

Viața monahală din cuprinsul eparhiei s-a aflat, de asemenea, în atenția fostului ierarh de la Ti­mi­șoara. Astfel, prin purtarea sa de grijă au fost reînființate mănăstirile de la Timișeni, Cebza și Partoș și au fost înființate mănăstirile de la Petroasa Mare, Fârdea, Luncanii de Sus, Dobrești (ctitorie a Patriarhului Daniel) și Cenad (Morisena).

Mitropolitul Nicolae Corneanu s-a ocupat îndeaproape și de viața bisericească și culturală a fraților români ortodocși din Voivodina sârbească, pe care i-a vizitat adeseori, a participat la manifestările lor, le-a sfințit bisericile și le-a hirotonit preoții, le-a dăruit calendarele și tipăriturile eparhiale. Pe lângă acestea, ierarhul timișorean a coordonat, o vreme, comunitățile românești ortodoxe din Europa de Vest și din Statele Unite ale Americii.

Pe lângă multiplele probleme pastoral-misionare, Mitropolitul Nicolae s-a dedicat, în mod pilduitor, și celor cultural-științifice. Preocupările sale în acest domeniu însumează 28 de cărți, sute de studii, articole, prelegeri, conferințe, susținute în țară și peste hotare, traduceri, recenzii. Materialele sale au apărut atât în revistele bisericești și în cele laice, precum „Gândirea”, „Jurnalul literar”, „Academica” etc. La acestea se adaugă numeroasele conferințe susținute la filiala locală a Academiei Române, la sediul Uniunii Scriitorilor, ASCOR, Liga tinerilor, în cadrul universităților timișorene ș.a.

Om de carte și de școală, Mitropolitul Nicolae a avut un rol esențial în activitatea de redactare a revistei „Mitropolia Banatului”, transformată, tot de către el, în „Altarul Banatului”. Împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, mitropolitul a înființat foaia „Învierea” și a transformat „Îndrumătorul bisericesc, misionar și patriotic” în „Almanahul bisericesc al Arhiepiscopiei Timișoarei”. Tot fostului mitropolit i se datorează și înființarea Facultății de Teologie la Timișoara.

Tipografia eparhială a fost reorganizată într-un local nou și înzestrată cu aparatură modernă, iar obiectele de patrimoniu bisericesc-cultural din parohii au fost așezate în colecțiile muzeale de la Catedrala Mitropolitană și de la Reșița, dar și de la Muzeul parohial Lugoj.

Seminarul Teologic din Caransebeș și Institutul Teologic din Sibiu au fost sprijinite permanent, elevilor și studenților merituoși fiindu-le acordate burse și semiburse. Tinerilor teologi cu rezultate bune la învățătură le-a acordat, apoi, binecuvântare pentru a urma cursurile de doctorat în țară și peste hotare.

Sub aspect administrativ-gospodăresc mențio­năm extinderea corpurilor de clădiri la Reședința mitropolitană și la Seminarul Teologic Caran­sebeș, edificarea a numeroase așezăminte parohiale și mănăstirești în toată eparhia, lucrările de renovare și de desprăfuire a picturii la Catedrala Mitropolitană etc.

Mitropolitul Nicolae Corneanu a derulat și o notabilă activitate social-filantropică. Înainte de 1989, vizita adeseori spitalele de la Jebel și Gătaia, oferind sprijin financiar bolnavilor, acorda ajutoare în bani credincioșilor nevoiași din cadrul eparhiei și din afara ei, iar după 1990 s-a ocupat de reluarea acestei activități într-un cadru organizat. Mărturie în acest sens sunt ajutoarele substanțiale acordate familiilor revoluționarilor uciși sau răniți în decembrie ’89, implicarea sa în acțiunea de ridicare a unui bloc operator nou la spitalul de copii, casele de tip familial și cantinele parohiale înființate, ridicarea de biserici în incinta spitalelor și a altor instituții ale statului, construirea a zeci de case în localitățile afectate de inundații, crearea de centre educaționale, de consiliere și de incluziune socială, accesarea de fonduri europene pentru derularea unor proiecte social-caritative, înființarea fundației „Filantropia” și implicarea ONG-urilor bisericești („Oastea Domnului”, ASCOR, Liga Tinerilor Ortodocși, fundațiile parohiale) în activitatea filantropică.

Foarte activ pe tărâm ecumenic, Mitropolitul Nicolae a participat, din încredințarea Sfântului Sinod, la numeroase întruniri internaționale, a fost membru permanent al „Grupului de studii patristice”, al Comitetului Central al Consiliului Mondial al Bisericilor și a participat la lucrările Adunării Generale a Conferinței creștine pentru pace de la Praga. Mai presus de toate, fostul chiriarh al Banatului a contribuit în mod concret la stabilirea unui climat de pace, bună înțelegere și colaborare cu bisericile și confesiunile creștine din Banat, dar și cu comunitatea israelită, fiind un promotor neobosit al dialogului interconfesional și interreligios.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de onoare al Academiei Române și doctor honoris causa al unor universități, Mitropolitul Nicolae Corneanu, pe care-l comemorăm cu prilejul împlinirii unui secol de la nașterea sa, la plecarea din lumea aceasta nu a lăsat moștenire bunuri materiale valoroase, ci doar zecile de volume, studii, articole întocmite, revistele, ziarele și cărțile donate, prin testament, Centrului eparhial. La centenarul nașterii sale înălțăm, așadar, smerită rugăciune către Tatăl ceresc, pe Care-L rugăm să așeze sufletul robului Său Nicolae mitropolitul, părintele nostru, în cetele drepților Săi!