5 ani de patriarhat ai Preafericitului Părinte Daniel al României

Preafericirea Voastră,

La acest moment aniversar atât pentru Biserica (pământului românesc), cât şi pentru Preafericirea Voastră ca Întâistătător al ei (nu putem decât într-un glas), ierarhi, cler, monahi, monahii, împreună cu tot poporul, copii, tineri şi vârstnici, cei din ţară şi cei de peste hotare, să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-a revărsat peste noi (cei nevrednici). Să îi mulţumim pentru lucrarea de binecuvântare a poporului Său pe care o lucrează prin noi, cei nevrednici, care încercăm să ne facem unelte în Mâinile Lui pentru sfinţirea şi mântuirea fraţilor noştri întru credinţă, avându-Vă în fruntea Bisericii dreptslăvitoare a României, la a cărei slujire Dumnezeu V-a chemat în urmă cu 5 ani. Ce am putea să aducem noi lui Dumnezeu ca dar, altceva decât ceea ce El Însuşi ne-a dăruit în marea Sa iubire de oameni, adică propria noastră viaţă şi energia pe care a pus-o în fiecare dintre noi în mod diferit şi unic, ca împreună-lucrare cu iubirea milostivă a Preasfintei Treimi? Ceea ce de fapt Preafericirea Voastră aţi făcut şi faceţi în tot acest timp ca Întâistătător al Bisericii, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Arhiepiscop al Bucureştilor, având pilda de slujire şi dăruire pe Arhiereul Cel Veşnic Iisus Hristos şi cuvântul Lui cel de viaţă dătător.

Slujirea Preafericirii Voastre în scaunul de Patriarh al României şi Întâistătător al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române - aş spune pusă această slujire sub semnul comuniunii de iubire desăvârşită în sânul Preasfintei Treimi, iubire treimică pe care o propovăduiţi şi o tâlcuiţi lumii de astăzi cu timp şi fără timp ca iubire înălţătoare şi mântuitoare (prin care Fiul lui Dumnezeu ne-a mântuit) - este una foarte complexă, cerută de vremurile în care trăim. Biserica se găseşte la răscrucea marilor schimbări, într-o societate modernă în schimbare continuă, când trebuie să dea răspunsuri la întrebările cele mai apropiate sufletului omului însetat de adevăr şi lumină autentice, greu de găsit în societatea tot mai dezorientată. Sensul în care orientaţi răspunsul Bisericii este cel al descoperirii şi trăirii iubirii care vine de la Dumnezeu şi care biruieşte firea umană egoistă, făcându-l pe om asemenea lui Dumnezeu, prin ea depăşindu-şi firea limitată şi plină de slăbiciuni. În aceasta se poate reconstrui o societate în care creştinul are un cuvânt de spus, mai ales pe cel al faptei celei bune.

Aceşti ani ai patriarhatului Preafericirii Voastre au fost ani rodnici, de osteneală fără măsură de multe ori, punând grija de Biserică şi de oameni mai presus de grija faţă de propria persoană încredinţată în toate milei şi bunătăţii lui Dumnezeu. Aţi accentuat şi inspirat lucrarea în echipă a Cancelariei Sfântului Sinod, o lucrare atât de grea şi atât de importantă pentru Biserica întreagă. Aţi iniţiat şi înfiinţat (sau înzestrat Biserica cu) o serie de sectoare atât de necesare pentru misiunea de propovăduire a Evangheliei la toate vârstele şi în toate situaţiile, cum ar fi: teologic-educaţional, social-filantropic, patrimoniu, comunicaţii şi relaţii publice, monumente şi construcţii bisericeşti, relaţii bisericeşti şi interreligioase, comunităţi externe, pelerinaje, stavropighii şi centre sociale, economic-financiar; aţi înzestrat Biserica cu ateliere pentru obiectele utilizate în cult, cu 3 edituri, cu tipografie şi imprimerie, moderne. Aţi purtat de grijă ca biblioteca Sfântului Sinod să fie înzestrată cu cărţi şi condiţii pentru cercetare, ca Reşedinţa patriarhală să fie restaurată, dotată şi înfrumuseţată prin restaurarea frescei şi noi icoane în mozaic, ca Palatul Patriarhiei şi Centrul de conferinţe să poată primi cu multă demnitate nu numai întrunirile şi conferinţele organizate de Biserică, dar şi cele organizate de diferite instituţii naţionale sau internaţionale. Toate în aşa fel, încât Biserica să fie înfrumuseţată şi pregătită şi interior şi exterior pentru vremurile în care Mirele ei Iisus Hristos îngăduie ca ea să trăiască şi să propovăduiască. Toate acestea s-au făcut de către Preafericirea Voastră punându-Vă tot sufletul şi multa osteneală, împreună cu vrednici colaboratori, făcute şi gândite de oameni pentru oameni, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea celor care se apropie.

Grija păstorului care sunteţi faţă de Biserică şi viitorul ei a făcut să iniţiaţi proiecte şi programe (Centrul parohial pentru copii şi tineret, Olimpiada de religie ortodoxă, Concursul naţional de muzică bisericească "Lăudaţi pe Domnul!", Concursul naţional de creaţie literară, menţinerea disciplinei religie în învăţământul primar, gimnazial, liceal şi profesional; manuale de religie cl. I-IV pentru eparhiile din diaspora; Concursul naţional "Icoana ortodoxă - Lumina credinţei"; dialogul dintre Teologie, Filosofie şi Ştiinţă; proiectul "Alege şcoala!" şi altele), care să-i ajute pe copii şi tineri să îşi găsească locul firesc în Biserică, iar pe alţii să găsească calea către credinţă.

Filantropia, iubirea manifestată prin fapte faţă de cei în nevoi şi suferinţe sau în situaţii de fragilitate, fără de care creştinul nu-şi poate justifica credinţa, s-a înmulţit simţitor în aceşti cinci ani de patriarhat prin protocoale de cooperare cu guvernul, accesarea de fonduri structurale europene, crearea Federaţiei Filantropia a Patriarhiei, implicată în proiecte sociale de ajutorare a celor în nevoi (de a cărei activitate binefăcătoare au profitat sute de mii de oameni în toată ţara la nivelul eparhiilor), de reintegrare pe piaţa muncii a foştilor deţinuţi, a victimelor traficului de persoane şi multe altele.

Învăţământul teologic la toate nivelurile a fost susţinut de publicarea a sute de titluri necesare procesului de studiu şi cercetare, fie ale Sfinţilor Părinţi, fie ale teologilor români şi străini contemporani.

Copiii şi adolescenţii cu dificultăţi în urmarea şcolii au fost încurajaţi şi ajutaţi prin programul "Alege şcoala!", prin taberele de creaţie şi concursurile cu premii.

Comunicaţiile şi relaţiile publice beneficiază, prin grija Preafericirii Voastre, de mijloace moderne şi eficiente, inconturnabile astăzi pentru misiunea Bisericii în lume: Radio şi Televiziunea Trinitas, publicaţiile "Lumina", un serviciu IT, Agenţia de ştiri BASILICA, Birou de presă şi relaţii publice.

Aţi încurajat şi întărit pe creştinii care doresc să meargă în pelerinaj în Ţara Sfântă sau alte locuri importante ale creştinismului prin înfiinţarea birourilor de pelerinaje.

De la întronizarea ca cel de-al VI-lea Patriarh al României, aţi avut ca prioritate "consolidarea şi diversificarea legăturilor tradiţionale cu Bisericile Ortodoxe surori" prin vizite frăţeşti la nivel de Întâistătători sau delegaţii. "Într-o lume pluralistă din punct de vedere confesional, religios - spuneţi Preafericirea Voastră -, nu putem să promovăm Ortodoxia prin izolare, ci prin dialog şi cooperare… cred că este foarte necesar nu doar dialogul nostru cu alte confesiuni, ci în primul rând un dialog mai intens şi o cooperare mai intensă între Bisericile Ortodoxe surori!"

Viziunea largă şi experienţa bogată în relaţiile intercreştine şi interreligioase pe care le-aţi acumulat de-a lungul vremii V-au ajutat să promovaţi, în demnitatea de Patriarh al României, "prin dialog şi acţiune", apropierea şi cunoaşterea reciprocă cu alte Biserici creştine, menite să aducă "o mărturie comună credibilă, în Europa şi în lumea întreagă, în contextul actual confruntat cu fenomenul secularizării, al abandonării principiilor şi valorilor autentice, precum şi al crizei sau deficitului de umanitate".

Deschiderea către dialog şi cooperare între creştini de diferite confesiuni şi a creştinilor cu cei de alte religii pe care Preafericirea Voastră o aveţi s-a soldat şi cu invitaţia de a participa la sesiunea de lucru a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de la Strasbourg în ziua de 11 aprilie 2011, în alocuţiunea adresată plenului adunării subliniind "necesitatea aprofundării dialogului, a propriei spiritualităţi în libertate, a educaţiei permanente pentru dezvoltarea unei noi culturi a convieţuirii", precum şi importanţa dimensiunii religioase a dialogului intercultural şi a dialogului la toate nivelurile pentru reconcilierea dintre comunităţile diferite religios şi etnic, care trebuie să alcătuiască o identitate europeană, exemplu fiind chiar România.

Dar prioritatea Preafericirii Voastre ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române a fost în aceşti ani şi păstrarea legăturilor cu românii ortodocşi din străinătate pe care i-aţi vizitat în mai multe rânduri în Austria, Franţa, Spania, Germania, Cehia, sfinţind biserici, punând piatra de temelie pentru unele noi, întâlnind comunităţile şi binecuvântând poporul, dându-le cuvânt de întărire şi arătându-le dragostea pe care Biserica-mamă o are întotdeauna pentru cei care trăiesc departe. Aţi propus în acest sens şi o Duminică, prima după Adormirea Maicii Domnului, în care Biserica se roagă pentru migranţi.

Aveţi în grijă astăzi şi construirea noii Catedrale patriarhale pe care, ca şi înaintaşii Preafericirii Voastre în scaunul patriarhal care au dorit-o şi gândit-o la rândul lor, o vedeţi ca semn al darului mântuirii pe care Domnul Iisus Hristos l-a făcut omenirii întregi, neamurilor toate, printre care este şi neamul nostru, smerit şi mult încercat de-a lungul veacurilor, dar întotdeauna scos la liman de Cel ce este Mântuirea noastră şi ca neam. "Catedrala Mântuirii Neamului - spuneţi Preafericirea Voastră - va fi o catedrală-simbol al recunoştinţei poporului român pentru eliberarea sau izbăvirea lui din mari încercări, dar şi un simbol al dorinţei lui de comuniune fraternă în Hristos!"

Toate acestea şi multe altele pe care nu le putem menţiona acum, ale căror artizan neobosit sunteţi, s-au realizat cu multă trudă şi dăruire de sine de către Preafericirea Voastră în cei 5 ani de patriarhat de care Dumnezeu V-a învrednicit până acum, ajutat de mulţimea de colaboratori cu multă râvnă pentru Casa Lui. Ele marchează prezenţa vie a Bisericii lui Hristos în lume, prin împreună-lucrarea (sinergia) omului cu harul dumnezeiesc dăruit lui.

Dincolo de toate cele spuse sau nespuse, cuprinse sau necuprinse în săracele noastre cuvinte de recunoştinţă faţă de Dăruitorul nostru întru toate, Veşnic-Iubitorul de oameni şi al nostru Stăpân şi Smerit şi infinit Milostiv Domn şi Mântuitor Iisus Hristos, Cel care ne-a răscumpărat şi înviat prin Crucea şi Învierea Sa şi ne-a trimis Mângâietor Bun şi sfinţitor pe Duhul Sfânt, pe Acesta Îl rugăm să Vă mângâie şi să Vă dea putere în continuare pentru crucea şi slujirea la care aţi fost chemat. Din partea noastră, a tuturor ierarhilor Sfântului Sinod, primiţi mulţumiri pentru neobosita osteneală şi slujire pe care le-aţi pus în slujba Bisericii şi a noastră, a fiecăruia în parte, cu calităţile şi lipsurile noastre puse şi ele în slujirea Slujitorului nostru desăvârşit, Domnul Iisus Hristos. Pe El Îl rugăm să Vă dăruiască sănătate şi putere şi, peste toate, întotdeauna, cuvânt inspirat pentru Biserica Sa şi pentru cei care împreună cu Preafericirea Voastră (se) ostenesc la slujirea poporului Său cel dreptcredincios.

Să ne trăiţi întru mulţi ani şi să vă dea Dumnezeu bucuria prezenţei Lui în inima Preafericirii Voastre, mai presus de toate bucuriile!

*Cuvântul Înalt Preasfinţitului Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, rostit după slujba de Te Deum oficiată în Catedrala Patriarhală cu prilejul aniversării a cinci ani de patriarhat ai Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, duminică, 30 septembrie 2012