Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Bucuria rugăciunii și a acțiunii
Organizarea Consfătuirii Naționale a Asociației Studenților Creştin-Ortodocşi Români (ASCOR) în contextul anului 2022, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului, reprezintă o nouă ocazie pentru analizarea activităților pe care le-ați desfășurat de la ultima consfătuire până în prezent, dar și pentru stabilirea unor noi proiecte care să contribuie la promovarea valorilor creștine în societatea contemporană.
Înaintând pe drumul propriei deveniri, prin participarea la viața liturgică a Bisericii și împărtășirea cu Sfintele Taine, prin participarea la viața spirituală şi socială a comunităților din care fac parte, tinerii descoperă izvoare noi de bucurie duhovnicească şi de formare a personalităţii lor. Venind în întâmpinarea celor care caută permanent răspunsuri la problemele cu care se confruntă, pe parcursul acestor zile ale desfășurării Consfătuirii Naționale, pe lângă momentele liturgice, au fost planificate și activități recreative și culturale dedicate importanței prezenţei și lucrării tinerilor în Biserică.
În acest sens, sunt prevăzute un pelerinaj la Mănăstirea Cernica, vizitarea muzeului mănăstirii și a caselor memoriale: „Sfântul Ierarh Calinic” și „Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica”, săvârșirea Paraclisului Maicii Domnului în Biserica „Sfântul Nicolae” și „Sfântul Ilie” și a unui Trisaghion la mormântul părintelui Dumitru Stăniloae; și vizitarea Mănăstirii Pasărea.
Părintele profesor Dumitru Stăniloae ne arată că „rugăciunea nu se poate adresa decât unui Dumnezeu personal... Dumnezeu îi acordă o mare cinste omului, arătându-Se ascultător la ceea ce Îi cere el... Numai un Dumnezeu Care S-a revelat prin vorbire e Persoană și numai El dă temei rugăciunii, ca adresare directă a oamenilor către El. Numai un astfel de Dumnezeu poate da oamenilor cinstea de a avea și ei inițiativa de a realiza un dialog cu El, Dumnezeu arătându-Se totdeauna dispus să-l asculte pe om”1.
Împletirea benefică dintre canonul de rugăciune personal și rugăciunea liturgică a comunității a fost întotdeauna o caracteristică a spiritualității Bisericii Ortodoxe. Sfânta Liturghie este și rămâne centrul vieții de rugăciune.
Creștinul ortodox trebuie să se roage cât mai mult, fiindcă rugăciunea aduce multă iubire sfântă în inimă, ne unește cu Dumnezeu, ne ajută să vedem în fiecare om un frate și în fiecare frumusețe a creației un dar de la Dumnezeu.
Prin împletirea rugăciunii cu acțiunea, sunteți chemați să fiți mărturisitori ai iubirii lui Hristos şi misionari în lumea în care trăim. Activitățile pe care le desfășurați sunt insuflate de dragostea de a participa la viața liturgică a paracliselor universitare, în cadrul cărora vă formați pentru viață, prin participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, precum și la alte slujbe și rugăciuni săptămânale, prin organizarea catehezelor și conferințelor duhovnicești, a atelierelor educațional-recreative, a activităților social-filantropice, a pelerinajelor sau taberelor de vară la mănăstirile ortodoxe din țară, precum și a excursiilor tematice la obiectivele culturale.
Avem nădejdea că prin intermediul acestor întâlniri veți exprima bucuria de a simţi iubirea lui Hristos faţă de voi şi bucuria de a înţelege că în Biserică primiți binecuvântarea lui Dumnezeu pentru formarea voastră în viaţă.
Ne rugăm lui Dumnezeu să vă ocrotească și să vă dăruiască sănătate și mult ajutor, pace şi bucurie, spre a fi o binecuvântare pentru Biserică și pentru poporul român!
Cu părintești binecuvântări,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Notă:
1. Pr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1987, p. 153.
*Mesaj transmis cu prilejul Consfătuirii Naționale a Asociaţiei Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români (ASCOR), Bucureşti, 8 iulie 2022.



.jpg)
