Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Comuniune izvorâtă din simţul libertăţii redobândite
Sanctitatea Voastră,
În numele membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, vă urăm Bine aţi venit! la această şedinţă solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii noastre.
Şi cu acest prilej binecuvântat, dorim să ne exprimăm aprecierea pentru buna cooperare dintre Patriarhia Ecumenică şi Biserica Ortodoxă Română, atât în cadrul pregătirii şi al lucrărilor propriu-zise ale Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta, cât şi la alte întruniri internaționale interortodoxe şi intercreştine.
În acelaşi timp, dorim să vă mulţumim din nou pentru faptul că la Istanbul avem o Comunitate ortodoxă română care beneficiază de Biserica Sfânta Muceniţă Paraschevi, oferită, cu atâta bunăvoinţă, de Sanctitatea Voastră.
De asemenea, apreciem eforturile Sanctităţii Voastre de a promova, în contextul lumii de astăzi, atât libertatea administrativă a Bisericilor Ortodoxe Autocefale, cât şi sinodalitatea şi comuniunea panortodoxă, unind libertatea cu responsabilitatea, spre binele Bisericii lui Hristos. De altfel, în răstimpul celor aproape trei decenii de la schimbările politice şi sociale din ţara noastră, începând cu 1989, poporul român a resimţit această necesitate de manifestare a comuniunii izvorâte din simţul libertăţii redobândite şi datoria responsabilităţii asumate.
În lumina comuniunii fraterne şi a coresponsabilității pastorale pentru binele Ortodoxiei întregi, ne rugăm lui Dumnezeu să reverse darurile Sale cele bogate peste Sanctitatea Voastră şi să vă întărească şi de acum înainte pentru a fi un harnic misionar-binevestitor şi un neobosit promotor al unităţii Ortodoxiei contemporane, într-o lume tot mai secularizată, fragmentată şi agitată.
Cu aceste gânduri de înaltă preţuire, vă salutăm frăţeşte încă o dată, Sanctitatea Voastră, în această Sală Sinodală istorică a Bisericii noastre Ortodoxe Române.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Cuvânt rostit la şedinţa solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Sala Sinodală, Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, 24 noiembrie 2018.
Titlul aparține redacției
.jpg)
