Crăciunul - taina milostivirii şi smereniei

Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos reprezintă pentru noi ortodocşii arătarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic S-a făcut Om din Preasfânta Fecioară Maria, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.

Sfântul Apostol Petru ne spune că „această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul prorocii, care au prorocit despre harul ce avea să vină la noi“ (I Petru 1, 10). Ca Persoană liberă, Cuvântul Tatălui Se dăruieşte pentru viaţa noastră, ca să ne vindece de orice boală şi de orice neputinţă. Din acest motiv, Crăciunul este taina milostivirii şi smereniei lui Dumnezeu pentru oameni. Căci pe cât a coborât Fiul lui Dumnezeu la noi pe pământ, pe atât ne-a înălţat la El, pentru a fi împreună cu El în viaţa veşnică. Deci, venirea Lui la noi, fiind scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea şi pe noi oamenii, a fost prezisă de profeţii din Vechiul Testament, a fost văzută şi mărturisită de Apostolii Domnului, a fost apărată şi formulată ca dogmă de către Părinţii Bisericii şi a fost preamărită în cântări şi rugăciuni de-a lungul timpului de către toţi creştinii binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu. Ca atare, cinstirea Naşterii Domnului este izvorul întregii vieţi ortodoxe, al întregii teologii şi al misiunii Bisericii în lume, cum exclamă Sfântul Apostol Pavel: „Cu adevărat mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă“ (I Timotei 3, 16).

Iubiţii mei fii şi fiice sufleteşti,

Fiul lui Dumnezeu Se zămisleşte şi Se naşte ca Om din Preasfânta Fecioară Maria, din interiorul naturii umane, deoarece Dumnezeu a dorit să înnoiască lumea din interiorul ei, cu acordul şi cu participarea deplină a omului la mântuirea sa. Naşterea Lui are loc numai după ce zămislirea s-a făcut de la Duhul Sfânt şi cu acceptarea Preacuratei Fecioare Maria, din credinţă şi smerenie. Prin cuvântul „astăzi“, din frumoasele cântări ale slujbei de la acest mare praznic: „Astăzi Fecioara naşte pe Stăpânul înlăuntrul peşterii, astăzi Betleemul primeşte pe Cel Ce locuieşte din veac cu Tatăl, astăzi îngerii pe Pruncul născut după cuviinţă Îl slăvesc“, Biserica ne introduce în miezul acestei sărbători. Toate descrierile sărbătorii sunt la timpul prezent, toate au loc astăzi, toate se petrec în prezent. Betleemul nu este departe, iar evenimentul nu este o istorie străveche de care ne aducem acum aminte. Deci, astăzi, la Naşterea Domnului, cerul se uneşte cu pământul, iar îngerii se bucură cu păstorii pentru a ne descoperi taina mântuirii lumii. Şi Sfânta Liturghie, în aceste zile binecuvântate de praznic, săvârşită de păstorii duhovniceşti ai turmei cuvântătoare, se uneşte cu Liturghia cerească săvârşită necontenit de către îngeri în ceruri. Prin urmare, unirea cerului cu pământul se face astăzi pentru că Fecioara Îi oferă Fiului Tatălui trup din trupul său, iar pământul Îi dăruieşte lui Dumnezeu o Fecioară şi o peşteră în care să Se nască. Această peşteră devine ea însăşi un cer, iar Fecioara devine scaun de heruvimi (vezi Condacul la Naşterea Domnului).

Dreptmăritori creştini,

Un Sfânt Părinte din primele veacuri creştine, vorbind despre Naşterea Domnului din Preacurata Fecioară Maria, spunea: „Nodul neascultării Evei a fost dezlegat cu ascultarea Fecioarei Maria; ceea ce fecioara Eva a legat cu necredinţa ei, Fecioara Maria a dezlegat cu credinţa ei“ (Sfântul Irineu de Lyon, Adv. Haer. III, 22, 4). Deci, „nodul neascultării strămoaşei Eva“ a fost dezlegat de Fecioara Maria, care, cu acel „da“ al ei, a deschis pogorârea iubirii divine la noi pentru a dezlega legătura vechii neascultări a protopărinţilor noştri, Adam şi Eva. Fecioara binecuvântată este Mama care cu răbdarea şi cu gingăşia ei ne conduce la Dumnezeu, pentru ca El să dezlege suferinţele sufletului nostru cu milostivirea Sa. Prin credinţă şi ascultare, Preasfânta Maică a născut pe pământ pe Însuşi Fiul Tatălui, necunoscând bărbat, sub adumbrirea Duhului Sfânt. Ea L-a avut în sufletul şi trupul ei pe Fiul Celui Preaînalt prin credinţă şi apoi L-a conceput în trupul ei, când a spus „da“ vestirii Arhanghelului lui Dumnezeu. În felul acesta, Dumnezeu ne-a arătat că S-a făcut om cu adevărat, netrecând cu vederea libertatea noastră. El a vrut să vină la noi prin mijlocirea liberului consimţământ al Preacuratei Fecioare Maria.

Desigur, ceea ce s-a împlinit în Preacurata Fecioară Maria, într-un mod unic, se petrece la nivel spiritual şi în noi atunci când primim Cuvântul lui Dumnezeu cu inimă bună şi sinceră şi îl punem în lucrarea faptelor noastre bune. Aceasta se realizează ca şi cum Dumnezeu S-ar întrupa în noi, ca şi cum El ar veni să locuiască în noi prin iubirea şi ascultarea cuvântului Lui.

Preaiubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Sărbătoarea Naşterii Domnului, cum constatăm, ne introduce încă din momentul Betleemului în taina ascultării faţă de Dumnezeu, a hotărârii de a urma pe Mântuitorul Hristos şi de a lucra după cuvântul Lui. Preacurata Fecioară Maria este cea dintâi care ne arată ascultarea faţă de Tatăl Ceresc, care, dintr-un cuvânt al îngerului lui Dumnezeu, a împlinit cel mai mare lucru pentru mântuirea noastră, Naşterea Fiului lui Dumnezeu. Evident, ascultarea nu este un simplu „a auzi“ superficial, ci este „ascultarea“ alcătuită din atenţia, din primirea şi din disponibilitatea inimii faţă de Dumnezeu. Însăşi Preacurata Fecioară Maria este atentă la poruncile lui Dumnezeu, Îl ascultă şi se pregăteşte în tot timpul vieţii sale pentru a deveni Maică a Fiului lui Dumnezeu, este atentă la realitatea concretă şi nu se opreşte la suprafaţă, ci merge în profunzime, pentru a percepe semnificaţia cuvântului divin. Pentru Maica Domnului cuvintele îngerului „la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“ (Luca 1, 37) au o valoare reală şi nu suportă amânare şi interpretare. Acest lucru trebuie, fireşte, să se petreacă şi în viaţa noastră: ascultarea lui Dumnezeu care ne vorbeşte şi ascultarea realităţii zilnice, atenţia la faptele noastre pentru că Domnul este la uşa vieţii noastre şi bate în moduri diferite, pune semne pe cărarea vieţii noastre şi ne dă capacitatea de a le vedea, a le înţelege şi a le urma.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l înţelegem din acest praznic este hotărârea de a urma pe Mântuitorul Hristos şi de a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Lui. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu primeşte pe Fiul Tatălui în pântecele ei şi Îl naşte fără de prihană, meditând în acelaşi timp la „toate aceste lucruri în inima ei“ (Luca 2, 19, 51). Chiar şi în momentul decisiv al Bunei Vestiri ea întreabă: „Cum va fi aceasta?“, şi fără să se oprească la această întrebare hotărăşte imediat să fie ascultătoare şi împlinitoare a voii lui Dumnezeu. Ea nu trăieşte în grabă această taină a credinţei şi evenimentele nu o fac să evite sacrificiul şi truda hotărârii întru răbdare. Ea ştie că alegerea ei este fundamentală pentru ea şi pentru întreaga lume, de aceea spune cu curaj şi smerenie: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ (Luca 1, 38). Acest fel de a acţiona hotărât al Maicii Domnului ne îndeamnă să luăm şi noi hotărâri sigure şi bine chibzuite, fără să lăsăm ca alţii să hotărască în locul nostru. Este adevărat că uneori în viaţă preferăm să ne lăsăm târâţi de evenimente, să urmăm moda timpului; alteori ştim ceea ce trebuie să facem, dar nu avem curajul sau ni se pare prea greu pentru că hotărârea de a urma pe Domnul înseamnă a merge împotriva mersului lumii. Desigur, Născătoarea de Dumnezeu şi Maica vieţii noastre merge împotriva obiceiurilor lumii şi rămâne statornică în ascultarea lui Dumnezeu, reflectează şi încearcă să înţeleagă realitatea şi hotărăşte să se încredinţeze total lui Dumnezeu şi Fiului ei pentru a salva întreaga omenire. Ea nu se opreşte, ci ne învaţă că în rugăciune şi în faţa lui Dumnezeu nu trebuie să te leneveşti, ci să te grăbeşti şi să nu te laşi cuprins de altceva pământesc. Atunci când Mântuitorul te cheamă să nu zăboveşti şi să nu întârzii, ci mergi „în grabă“ spre El. Trebuie să ştim că „harul Duhului Sfânt nu îngăduie încetineli“ (Sfântul Ambrozie al Mediolanumului, Expos. Evang. sec. Lucam, II, 19: PL 15, 1560). Dacă noi venim repede la Dumnezeu dovedim că suntem preocupaţi de viaţa şi mântuirea noastră.

Nevoiţi-vă să deveniţi asemenea Maicii Domnului şi să daţi lui Dumnezeu sufletul, lucrul cel mai preţios din viaţa dumneavoastră. În felul acesta vom oferi lumii ceea ce avem mai preţios şi ceea ce am primit de la Domnul, pe Mântuitorul Iisus Hristos şi Evanghelia Sa, cu cuvântul şi mai ales cu mărturia concretă a faptelor noastre.

Pacea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Care S-a născut în ieslea din Betleem, să cuprindă sufletele şi inimile dumneavoastră, pentru a deveni mai buni, mai iertători şi mai credincioşi. Rugăm pe Mântuitorul Hristos să vă dăruiască anul acesta, în care vom intra, sănătate, linişte şi iubire în familiile dumneavoastră şi pace în lume.

Sărbători fericite! şi La mulţi ani!

Al vostru rugător şi permanent mijlocitor în Duhul Sfânt pentru voi către Domnul,

† Irineu

Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei