Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Credinţă şi știință pentru sănătate
Organizarea de către Patriarhia Română, în cooperare cu ANTIBIOTICE SA Iaşi, a conferinţei interdisciplinare „Credinţă şi ştiinţă - izvor de sănătate” se înscrie în programul Anului omagial al pastoraţiei şi îngrijirii bolnavilor şi Anului comemorativ al tuturor Sfinţilor tămăduitori fără de arginţi.
Complexitatea problemelor privind protecţia sănătăţii oamenilor în societatea de azi necesită eforturi şi perspective conjugate de abordare, având în centru persoana umană, creată după chipul lui Dumnezeu şi chemată la asemănare cu Creatorul făpturilor văzute şi al celor nevăzute. Dintru începuturi, între spiritualitatea creştină şi ştiinţa medicală au existat afinităţi şi conlucrare pentru înţelegerea cauzelor suferinţei şi căutarea de metode şi mijloace adecvate pentru vindecarea bolilor şi dobândirea sănătăţii fizice, psihice şi spirituale. Viaţa şi sănătatea sunt daruri ale lui Dumnezeu, iar Biserica îşi arată mereu grija şi responsabilitatea faţă de cei suferinzi, spre împlinirea poruncii Domnului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor: „Bolnav am fost şi M-aţi cercetat” (Matei 25, 36).
Pentru orice om, starea de sănătate este un ideal, însă nimeni nu poate asigura o stabilitate pe termen lung în această lume trecătoare. Sfinţii Părinţi ai Bisericii pun sănătatea în relaţie cu Creatorul. Bolile sunt consecinţe ale îndepărtării noastre de Dumnezeu, iar vindecarea este văzută ca un proces continuu de întoarcere către El, Izvorul vieţii.
Biserica este „spital duhovnicesc”, iar credinţa este ancora prin care rugăciunea sinceră şi smerită primeşte de la Dumnezeu harul vindecării, prin Sfintele Taine şi ierurgii. Slujirea pastorală are valoare profilactică pentru poporul binecredincios şi este însoţită de grija faţă de cei bolnavi prin fapte concrete de iubire: aşezăminte social-filantropice şi social-medicale administrate de unităţi bisericeşti, cooperarea cu medicii şi farmaciştii din instituţii de sănătate publice sau private, cuvintele de mângâiere şi ajutoarele caritabile oferite celor bolnavi şi neajutoraţi. Avem slujitori bisericeşti care îmbină vocaţia sacerdotală cu profesia medicală şi asigură o legătură directă între cele două domenii. Sfântul Vasile cel Mare considera că ştiinţa medicală pusă în slujba vindecării oamenilor este rânduită de Dumnezeu ca ajutor pentru slăbiciunile firii umane (Regulile mari, Regula 55).
Modele de jertfelnicie şi slujire a celor suferinzi, sfinţii tămăduitori fără de arginţi sunt ocrotitori ai instituţiilor socio-medicale ale Bisericii şi inspiră tuturor medicilor şi farmaciştilor creştini noi căi de cercetare şi aplicare în care se îmbină credinţa şi ştiinţa: promovarea medicinei preventive, colaborarea între medici şi preoţi pentru cultivarea încrederii şi speranţei, promovarea valorilor de frăţietate şi îngrijire comunitară, creşterea accesibilităţii tuturor pacienţilor la servicii medicale de calitate.
Apreciem consecvenţa şi dăruirea cu care ANTIBIOTICE SA susţine cooperarea dintre Biserică şi instituţiile medicale, dintre credinţă şi ştiinţă, pentru vindecarea suferinţelor şi slujirea sănătăţii trupeşti şi sufleteşti a multor oameni.
Vă dorim tuturor, în această perioadă de terapie spirituală a Postului Sfintelor Paşti, sănătate, bucurie şi binecuvântare, pentru bogate împliniri în nobila dumneavoastră activitate.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Cuvânt rostit la conferinţa „Credinţă şi ştiinţă - izvor de sănătate”, Palatul Patriarhiei, Bucureşti, 10 aprilie 2024.



.jpg)
