În noaptea când S‑a născut Pruncul Iisus într‑o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei‑Fecioare.
„Dealul Arsenalului s-a transformat în Dealul păcii şi al sfinţeniei”
Acum, după ce ne-am înălţat pe culmile trăirilor duhovniceşti prilejuite de săvârşirea slujbei de sfinţire a acestei Catedrale Patriarhale şi a Sfintei Taine a Dumnezeieştii Liturghii, încă o dată, din inimă dăm slavă lui Dumnezeu Cel în Preasfânta Treime lăudat şi Îi mulţumim pentru binecuvântarea şi harul din belşug revărsate peste noi toţi. Totodată, Preafericitului Patriarh al României, Preafericitului Părinte Daniel, preaiubitului nostru frate întru Hristos, pe care îl apreciem în mod deosebit, care este şi Arhipăstor al binecuvântatei Capitale a României, dorim să-i aducem cele mai cordiale mulţumiri pentru faptul că şi-a arătat cu prisosinţă dragostea şi cucernicia sa şi a Preasfintei Biserici Ortodoxe Române, al cărei Întâistătător este, faţă de Patriarhia Ecumenică, Biserica mamă a noastră, a tuturor.
Aceleaşi mulţumiri îi aducem şi pentru amabila invitaţie pe care ne-a adresat-o cu frăţească dragoste să venim şi să ne facem părtaşi la marea bucurie trăită în acest ceas atât de important pentru binecredincioşii ortodocşi români, fraţii noştri, şi să cuvântăm duhovniceşte împreună cu ei: „Doamne, iubit-am bunacuviinţă a casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale. Aliluia”.
Întotdeauna admirăm şi elogiem după cuviinţă vasta cultură teologică a Preafericirii Sale şi admirabila hărnicie în desfăşurarea activităţilor sale bisericeşti, activităţi încununate cu reuşite strălucite. Cu Preafericirea Sa ne leagă vechea noastră prietenie personală, curată şi sinceră, încercată, dar nezdruncinată, frăţească dragoste în Hristos şi buna înţelegere. Acest fapt se reflectă direct şi pozitiv în legăturile bisericeşti dintre Patriarhiile noastre.
Participarea în acelaşi duh la ospăţul duhovnicesc de astăzi constituie încă o dată o dovadă evidentă în acest sens. Suntem încredinţaţi că această legătură în Hristos plină de căldură sufletească, frăţească, sinceră, desfăşurată la nivelul relaţiilor interpersonale şi interbisericeşti va continua pentru totdeauna. Se va reînnoi şi se va revitaliza necontenit nu numai spre binele Bisericii Ortodoxe Române şi Patriarhiei Ecumenice, dar şi spre binele întregii Biserici Ortodoxe.
De altfel, Preafericirea Sa este şi locţiitor Honoris Causa al Tronului trăvechii Sfintei Mitropolii a Cezareei Capadociei, unde s-au născut mulţi sfinţi. Aceasta era Mitropolia păstorită de Sfântul Vasile cel Mare, cel între sfinţi părinte al nostru, părinte de frunte al Bisericii şi mare dascăl al lumii. Desigur, astfel de simţăminte de dragoste şi prietenie au toţi membrii cinstitei ierarhii a Patriarhiei Române. Aceştia, toţi membrii Bisericii şi întregul popor român vrednic de a fi numit aici, toţi deţin întotdeauna un loc special în inima noastră.
Preafericirea Voastră, astăzi, prin sfinţirea Catedralei cu hramul „Înălţarea Domnului” şi „Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat”, Dealul Arsenalului, locul în care se reparau şi se depozitau arme, s-a transformat în Dealul păcii şi al sfinţeniei, în Dealul harului şi binecuvântării nu numai pentru Bucureşti, ci şi pentru întreaga Românie.
Marele far duhovnicesc a aprins pe culmea lui noua Catedrală, şi Biserica Patriarhală va străluci până în depărtări lumina lui Hristos şi va transmite mesajul speranţei şi al mântuirii celor de aproape şi celor de departe. Ne rugăm ca Dumnezeu să-l ţină până la sfârşitul veacurilor, iar Preafericirea Voastră şi cinstita ierarhie din jurul Preafericirii Voastre, sfinţitul cler, demnitarii şi toţi fiii bisericeşti ai Bisericii Ortodoxe Române să aveţi parte de zile îndelungate, sănătate trupească şi sufletească, să vă bucuraţi de lumina acestui far.
Vă rugăm să primiţi ca binecuvântare văzută din partea Patriarhiei Ecumenice şi a noastră personal pentru noua Catedrală Patriarhală această sfântă icoană zugrăvită cu multă rugăciune, evlavie şi dragoste în Sfântul Munte Athos la cererea noastră. Când o veţi vedea şi vă veţi închina înaintea ei să simţiţi dragostea fierbinte pe care o nutrim faţă de Preafericirea Voastră şi adresăm rugămintea să vă rugaţi pentru greu încercata Biserica-mamă a Constantinopolului, pentru Patriarhul Ecumenic şi pentru toţi cei care împreună cu el ridică şi aduc Crucea lui Hristos, aşa cum Simon Cirineanul a ridicat-o şi a dus-o pe Calea Golgotei.
Fraţilor, bucuraţi-vă, desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi! Amin.
† Bartolomeu
Arhiepiscopul Constantinopolului - Noua Romă și Patriarh Ecumenic
(Cuvânt rostit la finalul Sfintei Liturghii din Catedrala Naţională, duminică, 25 noiembrie 2018)