Gramata patriarhală şi mitropolitană de întronizare a PS Episcop Visarion

Gramata a fost citită ieri, în Biserica „Buna Vestire” din Tulcea, de PS Casian al Dunării de Jos. „Încredinţăm pe noul Episcop al Tulcei, Preasfinţitul Visarion, milostivirii Bunului  Dumnezeu, rugăciunilor Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel şi tuturor sfinţilor care, nevoindu-se în aceste locuri, au sfinţit acest teritoriu românesc.

Se cuvine să facem cunoscut tuturor că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a aşezat în Sfânta Sa Biserică dregătorii şi vrednicii deosebite şi, prin trimiterea Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duh peste Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli, i-a întărit pe aceş tia întru propovăduirea cuvântului Evangheliei Sale, iar prin punerea mâinilor, într-o neîntreruptă succesiune de la Sfinţii Apostoli şi până astăzi, pe toţi slujitorii Bisericii îi face vrednici de a fi părtaşi darurilor Sale de multe feluri, în treptele rânduite, ca diaconi, preoţi şi arhierei. Ne amintim că Sfântul Sinod, prin hotărârea nr. 981/2004, iar mai apoi, Adunarea Naţională Bisericească, prin hotărârea nr. 863/2005, au aprobat înfiinţ area Episcopiei Tulcei, cu reşedinţa în municipiul Tulcea, din cuprinsul Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, dând astfel curs îndreptăţ itei dorinţe a clerului şi credincioşilor de a avea aproape conducere ierarhică şi administrare unitară a vieţii bisericeşti în judeţul Tulcea, întrucât acest judeţ are o arie misionară şi pastorală întinsă, cu parohiile situate la mare distanţă unele de altele şi cu populaţie majoritar ortodoxă. Sunt bine cunoscute şi de netăgăduit mărturiile şi dovezile scrise şi arheologice paleo-creştine privind originea apostolică a creştinismului din această parte a ţării, precum şi numărul impresionant de martiri creştini, amintind doar pe cei de la Niculiţel şi Halmiris, care şi-au dat viaţa mărturisind pe Hristos şi punând început Bisericii Sale Preasfinte pe teritoriu românesc. Un semnal pozitiv al lucrării concrete a Bisericii Cunoaştem, de asemenea, că tot în perioadele istorice străvechi este atestată, în aceste ţinuturi, o puternică organizare ierarhică bisericească, fiind cunoscute nu mai puţin de 14 scaune episcopale, situate în oraşele greco-romane de la nord de Dunăre, care urcă cu trecutul lor până în secolele IV şi V. Unele au supravieţuit invaziilor geţilor şi odrizilor şi altor vicisitudini ale istoriei, astfel că, în secolele XIII-XIV, există mărturii despre creştinii tulceni care erau păstoriţi, fie din scaunul de la Vicina (Isaccea), fie din eparhiile Proilaviei sau Dristrei pentru ca, mai târziu, între anii 1855-1878, să existe un scaun episcopal şi o organizare bisericească temeinică chiar la Tulcea. Reactivarea străvechiului scaun episcopal al Tulcei a constituit un act semnificativ, prin care Sfântul Sinod şi-a exprimat grija pentru asigurarea eficientă a îndrumării şi coordonă rii activităţilor liturgice, pastorale, culturale, de educaţ ie religioasă, de asistenţă socială sau filantropică într-un judeţ cu mari şanse de dezvoltare economică şi socială. Prezenţa unui episcop la Tulcea constituie, astfel, un semnal pozitiv al lucrării concrete a Bisericii în sprijinirea credincioşilor din această parte a ţării. Noua Episcopie a Tulcei, deşi se află la marginea de sud-est a României, va putea juca un rol central în îmbinarea istoriei trecute cu cerinţele prezentului. Ales pe temeiul prevederilor Statutului BOR Ca slujitor al lui Hristos în vrednicia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române şi de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, călăuzit fiind de îndatorirea de a nu lăsa Episcopia Tulcei lipsită de cârmuitorul ei canonic, pe temeiul prevederilor Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, cu adresa nr. 502/2008, am convocat, la Reşedinţa patriarhală din Bucureşti, şedinţ a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei în ziua de vineri, 15 februarie 2008, precum şi şedinţa specială de consultare a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei cu Adunarea Eparhială a Episcopiei Tulcei în ziua de sâmbătă, 16 februarie 2008, în cadrul cărora, prin vot secret consultativ, au fost desemnaţi candidaţi în vederea alegerii de către Sfântul Sinod a celui dintâi episcop al nou reînfiinţatei Episcopii a Tulcei. Împlinind această procedură statutară bisericească şi luând aminte la îndatoririle ce ne revin ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, am convocat şedinţa Sfântului Sinod al Biserici noastre, în ziua de marţi, 5 martie 2008, la Reşedinţa patriarhală din Bucureşti, în vederea alegerii chiriarhului noii Episcopii a Tulcei, din cuprinsul Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei. În urma votului exprimat, Sfântul Sinod a ales în scaunul vacant al Episcopiei Tulcei pe Preasfinţitul dr. Visarion Răşinăreanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, care s-a arătat vrednic de această chemare prin statornicia sa întru dreapta credinţă şi îmbrăţişarea vieţii monahale în ctitoria Sfântului Martir Constantin Vodă Brâncoveanu, de la Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov; prin pregătirea teologică dobândită la Seminarul Teologic de la Cluj-Napoca, apoi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Atena (Grecia); prin vocaţia sa pentru slujirea sfântului altar; prin râvna şi dăruirea cu care a slujit Biserica în încredinţările care i s-au rânduit în posturile de răspundere administrativă din cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, apoi, în calitate de cadru didactic la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” a Universităţii din Sibiu, unde, în anul 2005, a obţinut titlul academic de doctor în Teologie, iar de la 1 octombrie 1997, prin slujirea fără preget în treapta arhieriei, ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. „Dăm alesului Episcop împuternicirea canonică de păstorire” Astăzi, marţi, 25 martie 2008, la sărbătoarea Bunei Vestiri, în Catedrala episcopală din municipiul Tulcea, cu hramul „Buna Vestire”, după rânduielile tradiţ ionale bisericeşti, Noi, Daniel, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, înmânăm Preasfinţ itului dr. Visarion cârja arhipăstorească şi îl aşezăm în scaunul de Episcop al Tulcei. Pe temeiul celor arătate mai sus, al Sfintelor Canoane şi al prevederilor cuprinse în art. 133 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, facem cunoscut tuturor această Gramată mitropolitană şi dăm alesului Episcop, Preasfinţ itului dr. Visarion, împuternicirea canonică de păstorire ca Episcop al de Dumnezeu păzitei Episcopii a Tulcei, cu toate oraşele şi satele care ţin astăzi şi vor ţine şi în viitor de această Sfântă Episcopie, drept mărturie că Preasfinţ ia Sa, dobândind jurisdicţ ia de Episcop al Tulcei, are dreptul şi puterea de a aşeza, după rânduielile Sfintei noastre Biserici şi după legile ţării: citeţi, cântăreţi, ipodiaconi, diaconi, preoţi şi protopopi la toate bisericile din Episcopia Preasfinţiei Sale, iar stareţi şi stareţe, egumeni şi egumene la mănăstiri şi schituri, şi de a rândui toate câte i se cuvin ca ierarh, spre folosul duhovnicesc al eparhiei pe care o păstoreş te pe calea mântuirii. Din partea Preasfinţiei Sale aşteptăm, aşa cum îndeamnă Canonul 34 Apostolic, cinstire şi ascultare faţă de Mitropolitul locului şi Patriarhul României, dar mai ales faţă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române; să lucreze în comuniune cu ceilalţi ierarhi din Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, să arate iubire de neam, grijă părintească pentru parohii şi mănăstiri, pentru valorile credinţei ortodoxe, pentru cultura creştină, pentru învăţă mântul teologic şi religios, precum şi dragoste părintească faţă de clerul şi dreptcredincioşii creştini, tineri şi vârstnici, făcându-se tuturor călăuză întru păstrarea neştirbită a dreptei credinţe şi a rânduielilor Bisericii noastre străbune; să se consulte şi să coopereze cu autorităţile de Stat spre binele Bisericii şi al poporului român; să cultive relaţii de respect reciproc cu alte culte religioase oficial recunoscute. „Sub cârmuirea noului lor arhipăstor, să păstreze unitatea dreptei credinţe” Aşadar, tuturor celor din cinul preoţesc şi călugăresc, precum şi tuturor dreptcredincioşilor din cuprinsul Episcopiei Tulcei, le recomandăm cu dragoste părintească şi frăţească şi cu multă preţuire pe Preasfinţ ia Sa Episcopul dr. Visarion al Tulcei, drept chiriarh al lor, povăţuindu-i să-l întâmpine cu dragoste fiască, să-l asculte şi să-l cinstească, plecându-i-se cu toată voia şi arătându-i, în toate împrejurările, sprijin şi împreună-lucrare în tot ceea ce săvârşeşte spre folosul Bisericii şi al poporului român. Cunoscând că mulţi dintre credincioşii şi locuitorii din această parte a ţării au poposit, de-a lungul timpului, prin transhumanţă, cu familiile lor, din ţinuturile transilvane şi s-au aşezat, mai ales ca păstori de oi, în ţinuturile Tulcei, fapt atestat şi de toponimia unor localităţ i din judeţul Tulcea (Ardealu, Făgăraşu Nou, Turda, Sâmbăta Nouă, Sfântu Gheorghe etc.) şi, stându-ne la inimă însufleţ irea cu care slujitorii şi credincioşii tulceni au întâmpinat întotdeauna cuvântul Întâistătătorilor Bisericii Noastre, îi povăţuim pe toţi cu părintească dragoste ca, sub cârmuirea noului lor arhipăstor, venit din Ardeal, să păstreze unitatea dreptei credinţe, vieţuind în pace şi în bună înţelegere, ca fii adevăraţi ce cred în Hristos şi „întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”. Încredinţăm pe noul Episcop al Tulcei, Preasfinţitul Visarion, milostivirii Bunului Dumnezeu, rugăciunilor Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel şi tuturor sfinţilor care, nevoindu-se, în aceste locuri au sfinţit acest teritoriu românesc. De asemenea, îl încredinţă m pe Preasfinţia Sa rugăciunilor cucernicilor preoţi din parohii, împreună ostenitori în ogorul Bisericii, rugăciunilor neîncetate ale călugărilor şi călugă riţelor din mănăstiri, precum şi rugăciunilor binecredincioşilor creştini tulceni, faţă de care Preasfinţitul Episcop Visarion al Tulcei este chemat să arate părintească dragoste şi purtare de grijă duhovnicească. Şi astfel, cu un cuget şi cu o inimă, împreună să preamărim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântului Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Amin ! Dată în Reşedinţa patriarhală din Bucureşti la 25 martie 2008, la sărbătoarea Bunei Vestiri, în cel dintâi an Arhipăstoririi Noastre ca Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

† DANIEL, 

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, 

Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei, 

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Notă: Intertitlurile aparţin redacţiei la Tulcea şi Slatina