Hristos - Liman în furtunile vieţii

- Scrisoarea pastorală la Naşterea Domnului a Înalt Preasfinţitului Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei -

Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! "Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor în necazurile ce ne împresoară." (Ps. 45, 1)

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos-Domnul,

Am ajuns, cu mila lui Dumnezeu, la slăvita sărbătoare a Naşterii Domnului. Suntem la sfârşitul unui an greu pentru cei mai mulţi dintre noi. Gândul la greutăţile prin care am trecut şi preocuparea pentru ceea ce avem de întâmpinat în anul care vine nu ne părăsesc cu totul nici de sărbători. Am adunat prea multe în cugetul nostru timp de un an de zile încât greutatea acestora ne împovărează şi în momente de praznic.

Cu toate acestea, atmosfera din jurul nostru este, parcă, mai caldă, mai primitoare. Suntem cuprinşi de bucuria colindătorilor, de frumuseţea iernii, de întâlnirea cu cei dragi în familie, de ambianţa unei mese mai bogate. Cei mai mulţi dintre creştini au respectat postul de patruzeci de zile, iar acum, după rânduita spovedanie, se împărtăşesc cu Sfintele şi Preacuratele Taine, bucurându-se cu bucurie aleasă. Participarea la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie de praznicul Naşterii Domnului şi în zilele următoare ne oferă ocazia potrivită pentru a medita mai intens atât la greutăţile prin care trecem, cât şi la bucuria marelui Praznic. De fapt, prin bucuria praznicului înţelegem rostul greutăţilor vieţii, descoperim taina asumării lor şi primim răspuns la întrebările ce ne frământă.

Iubiţi credincioşi,

În zilele de sărbătoare ale Naşterii Domnului, se înalţă glas puternic de mărturisire a adevărului că acum două milenii Dumnezeu a coborât pe pământ. Hristos-Dumnezeu S-a născut, după trup, prin puterea Duhului Sfânt, din Preacurata Fecioară Maria, a vieţuit printre noi, oamenii, ne-a cunoscut durerea şi bucuria, a murit şi a înviat pentru noi. Acesta este adevărul fundamental al credinţei creştine. În acest adevăr descoperim rostul vieţii noastre cu greutăţile ei numeroase, cu frumuseţile ei adânci.

"Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!" (1)

În aceste cuvinte, Biserica vesteşte şi actualizează evenimentul crucial al istoriei, şi anume coborârea lui Dumnezeu printre oameni. "La plinirea vremii" (2), cum spune Sfântul Apostol Pavel, adică la timpul potrivit, Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, a luat chip de om, a trăit într-un context concret, în sânul unei familii, alături de mama Sa şi de bătrânul Iosif, în mijlocul unui neam anume. El a propovăduit Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu, a pătimit, a murit şi a înviat.

Toate acestea s-au petrecut pentru ca omul să descopere calea vieţuirii autentice pe pământ, să cunoască taina împărăţiei lui Dumnezeu Tatăl şi, prin Hristos în Duhul Sfânt, s-o dobândească aici, ca pregustare, şi pe deplin în veşnicie.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Omenirea din timpul vieţuirii pe pământ a lui Hristos-Dumnezeu nu diferă esenţial de cea de astăzi. Oameni buni şi oameni răi vieţuiau atunci şi vieţuiesc şi acum. Mulţi aveau atunci credinţă puternică şi nu puţini erau cei necredincioşi sau răucredincioşi, cum se întâmplă şi astăzi. Bucuriile şi încercările din acele vremuri sunt prezente şi în zilele noastre.

Hristos Domnul a adus atunci lumină în întunericul care domina omenirea, viaţă în moartea care se răspândea în diferite forme, peste tot, bucuria şi nădejdea adevărată într-o lume cuprinsă de tristeţe şi disperare. Cum Hristos este "acelaşi ieri şi azi şi în veci" (3), El, Hristos, rămâne izvorul de lumină, viaţă, bucurie şi nădejde şi în lumea de azi. Prin naşterea, viaţa, moartea şi învierea Sa, prin învăţătura Sa, Hristos a descoperit lumii de atunci calea de urmat. Celor care "L-au primit", care "au crezut în numele Lui le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu" (4). Prin starea de "fiu al lui Dumnezeu" dobândită prin Hristos, omul vremurilor de atunci a descoperit calea de urmat. Bogat sau sărac, evreu sau de alt neam, bărbat sau femeie, în familie sau în mănăstire fiind, omul timpurilor trecute a aflat drumul de parcurs în viaţă. Cuprins uneori de bucurie şi foarte adesea de încercări dureroase, L-a avut pe Hristos pâine în foamea lui după adevăr, apă în setea lui după iubire de dreptate. Astăzi, aceeaşi calitate de "fiu al lui Dumnezeu", dobândită prin altoirea pe trunchiul numit Hristos, este cheia rezolvării problemelor vieţii. A fi, a rămâne, a deveni "fiu al lui Dumnezeu" înseamnă a-L avea pe Hristos ca izvor de viaţă, adică a avea credinţa cea adevărată şi a trăi în concordanţă cu aceasta atât în viaţa de familie sau mănăstire, cât şi la locul de muncă şi în toate împrejurările vieţii.

Dreptmăritori creştini,

Sărbătoarea Naşterii lui Hristos are în centrul ei adevărul că Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiu al Omului pentru ca omul să devină fiu al lui Dumnezeu. În această mare zi de praznic, Biserica se adresează tuturor oamenilor cu îndemnul ca aceştia să-şi păstreze sau să-şi regăsească veşmântul de fii ai lui Dumnezeu. Acest lucru implică recunoaşterea lui Dumnezeu ca Tată, a Bisericii ca mamă şi a noastră ca fii ai Tatălui Ceresc în Biserica lui Hristos.

În momentele de cumpănă ale vieţii, în vremuri de criză morală şi materială, în clipe de frământare în suflete, între oameni şi neamuri, omul este chemat să alerge la Tatăl său - Dumnezeu -, la mama sa - Biserica. În Biserică, el primeşte putere şi curaj pentru a nu se lăsa doborât de mulţimea fulgerelor care cad asupra sa, de intensitatea furtunii abătute peste sufletul şi trupul său, peste cei dragi, peste ţară şi lume. În Biserică, omul aude glas de îmbărbătare, cum zice Scriptura: "Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare şi curajos!" (5); "Fii tare şi curajos şi păşeşte la lucru, nu te teme, nu te speria, căci Domnul Dumnezeu este cu tine. El nu Se va îndepărta de tine, nici nu te va părăsi" (6). Îmbrăcat cu puterea lui Hristos, care-l "zideşte cu totul din nou" (7), omul îşi continuă drumul prin valurile vieţii. Acestea nu sunt mai puţin agitate, dar el, înveşmântat cu puterea lui Hristos, răzbate cu mai multă răbdare, cu mai multă putere, cu mai mult curaj furia lor.

În acest sens, gândul meu aşezat la inima voastră, iubiţi fii şi fiice ai Bisericii lui Hristos din Moldova, este unul de încurajare şi de îmbărbătare, un gând de întărire şi de nădejde.

Se cuvine să rostim precum împăratul David în vechime: "Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?" (8).

Îl avem cu noi şi în noi pe Hristos, Cel născut în peştera din Betleem pentru a arăta iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Da! Vremurile sunt grele, criza este adâncă şi continuă, sărăcia, răul, urâtul, hoţia şi minciuna se dezlănţuie nemilos asupra lumii. Cu toate acestea, se cuvine să ne întrebăm împreună cu Sfântul Apostol Pavel: "Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (...) Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru" (9).

Da! Dragostea lui Dumnezeu s-a revărsat cu putere asupra lumii prin Naşterea lui Hristos la Betleem şi, de atunci, ea nu încetează a îmbrăţişa pe tot omul. Pentru ca dragostea lui Dumnezeu revărsată asupra lumii prin Naşterea lui Hristos să ne cuprindă şi pe noi cei de azi şi să ne dăruiască putere în greutăţile ce ne înconjoară, se cuvine să urmăm îndemnul aceluiaşi Apostol Pavel care zice: "Dezbrăcaţi-vă de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin pofte amăgitoare, şi vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului.

Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici nu daţi loc diavolului. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie. Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă.

Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă în Hristos" (10).

Având nădejdea că îndemnul Sfântului Apostol Pavel va fi ascultat şi urmat de noi, oamenii obişnuiţi, dar şi de cei cu responsabilităţi înalte în viaţa ţării şi a lumii, ne apropiem de Noul An, 2011 de la Naşterea lui Hristos. Îl rugăm pe Dumnezeu ca anul ce vine să fie timp de pace în ţară şi în lume. Îl rugăm să ne dea răbdare în greutăţile care par a nu fi puţine în anul care urmează, să ne dăruiască iertarea, binecuvântarea, ocrotirea şi iubirea Sa în toate zilele vieţii noastre.

Să ne bucurăm de praznicul Naşterii şi Botezului Domnului; să avem parte de mulţi colindători pe prispa sufletelor noastre; să fim alături de cei dragi şi ei să fie împreună cu noi în adevăr şi în dragoste; să nu-i uităm nici pe cei aflaţi în suferinţă sau mai încercaţi decât noi. Îmbrăţişându-ne unii pe alţii în dragostea lui Hristos, Cel născut din Preacurata Fecioară Maria cu puterea Sfântului Duh, să rostim împreună cu îngerii: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire" (11).

Sărbători binecuvântate!

La mulţi, buni şi frumoşi ani!

† Teofan,

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Note 

1. Canonul Utreniei la Naşterea Domnului, irmosul 1, în Mineiul pe Decembrie, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005, p. 437.

2. Galateni 4, 4.

3. Cf. Evrei 13, 8.

4. Ioan 1, 12.

5. Daniel 10, 19.

6. I Cronici 28, 20.

7. Canonul Utreniei la Naşterea Domnului, Cântarea 1, în Mineiul pe Decembrie, p. 437.

8. Psalmul 26, 1-2.

9. Romani 8, 35.38-39.

10. Efeseni 4, 22-32.

11. Luca 2, 14.