O binecuvântată și pilduitoare jertfelnicie în slujirea Bisericii

Ziua de 30 septembrie a anului 2007 rămâne înscrisă în istoria Bisericii Ortodoxe Române ca sărbătoarea plină de bucurie în care Preamilostivul Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc şi Biserica noastră strămoşească cu întronizarea celui de-al şaselea vrednic Întâistătător al ei, în persoana Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Aniversarea împlinirii unui deceniu de strălucită și înțe­leaptă slujire patriarhală este o sărbătoare a întregii Biserici Ortodoxe Române, care, în mod liturgic, în Taina Sfintei Liturghii, aduce slavă și mulțumire Preabunului Dumnezeu pentru neasemuita bogăție de daruri duhovnicești care au rodit în ogorul Ortodoxiei românești, prin binecuvântata și pilduitoarea jertfelnicie a Preafericirii Sale.

Un itinerar intelectual și spiritual de excepție

Dintru început, itinerarul devenirii teologice, academice și pastoral-misionare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a fost marcat de câteva repere fundamentale: dragostea față de Dumnezeu și față de semeni, dăruire și abnegație în slujirea Bisericii lui Hristos, trăire și mărturisire vie a adevărului dreptei credințe, apărarea și promovarea patrimoniului cultural și spiritual al Bisericii și neamului românesc.

Absolvent de liceu în anul 1970, tânărul Dan Ilie Ciobotea a răspuns chemării tainice spre slujirea preoțească, începând studiile teologice la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu. A fost un student strălucit, un model inspirator pentru toți colegii, îmbinând armonios, de-a lungul celor patru ani de studiu, cercetarea teologică cu rugăciunea, conduita morală ireproșabilă cu rezultatele de excepție la toate examenele, pe care le-a încununat cu o remarcabilă teză de licenţă, intitulată „Împăcare şi slujire în Noul Testament”.

Între anii 1974 și 1976, Preafericirea Sa a urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, devenind discipolul părintelui Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog român al secolului XX. Perioada studiilor doctorale a fost, cu adevărat, una a desăvârşirii pregătirii teologice şi academice, şi aceasta, mai ales prin strădania renumiților profesori ai institutului,care, prin profunzimea învăţăturilor şi a slujirii, au conturat în mod luminos pregătirea ştiinţifică, slujirea sacerdotală, dar mai ales ţinuta duhovnicească a tânărului doctorand.

După o perioadă de asiduă cercetare științifică la Strasbourg - Franța (1976-1978) și la Freiburg im Breisgau - Germania (1978-1980), a fost numit profesor la Institutul ecumenic de la Bossey - Elveția (1980-1988). Eminentul discipol al părintelui Stăniloae, Preafericirea Sa a devenit în 1987, la Sihăstria Neam­țului, monahul Daniel, ucenic și următor în viața duhovnicească al marelui duhovnic, părintele Ilie Cleopa. A fost hirotonit ierodiacon la 14 august 1987 şi ieromonah la 15 august 1987, iar în 1988 a fost hirotesit protosinghel şi numit consilier patriarhal, director al Sectorului Teologie contemporană şi dialog ecumenic. În același an, 1988, a devenit conferenţiar la Catedra de misiune creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti.

Vasta sa cultură teologică, adânca experiență duhovnicească și slujirea jertfelnică închinată Bisericii şi semenilor au cunoscut o nouă strălucire odată cu alegerea şi hirotonirea Preafericirii Sale în slujirea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul de Lugojanul, în data de 4 martie 1990, la Duminica Ortodoxiei. Şi pentru ca „lumina să lumineze tuturor”, la 7 iunie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe noul Episcop-vicar în slujirea de Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Timp de aproape 18 ani, luminat și călăuzit de harul lui Dumnezeu, Preafericirea Sa a umplut străvechiul ținut al Moldovei cu efervescenţa unei activităţi pastorale, misionare, mediatice și social-filantropice fără egal, arătându-se un vrednic urmaș al Sfinţilor Mitropoliţi Varlaam, Dosoftei şi Veniamin. Prin punerea în lucrare a darurilor sufletești primite de la Dumnezeu, printr-o pilduitoare jertfelnicie în slujirea Bisericii lui Hristos, a înnoit din temelii și a dat o strălucire spirituală aparte eparhiei încre­dințate spre păstorire.

Datorită jertfelnicei dăruiri în slujirea lui Hristos și neasemuitelor realizări pastoral-misionare și social-filantropice ale Preafericirii Sale ca Mitropolit al Moldovei, în septembrie 2007, ierarhii şi poporul ortodox român, sub călăuzirea Duhului Sfânt, l-au ales și l-au așezat în scaunul de Întâistătător al Bisericii noastre Ortodoxe strămo­șești.

Au trecut 10 ani de luminoasă slujire patriarhală a Preafericitului Părinte Daniel. Realizările Preafericirii Sale pe toate palierele vieții bisericești sunt de excepție. Cu fiecare proiect social-filantropic, pastoral, cultural, misionar sau administrativ-bisericesc realizat la nivelul Patriarhiei Române în acest deceniu, am simțit, ca membru al Sfântului Sinod, împlinirea sufletească și bucuria deplină a slujirii bisericești și am înțeles în ce chip ales Dumnezeu binecuvântează râvna și jertfelnicia slujitorului Său, când acesta caută să împlinească voia lui Dumnezeu în lume, binele Bisericii și al întregului popor dreptcredincios.

Un înnoitor al filantropiei ortodoxe românești

De la începutul misiunii sale arhipăstorești, Preafericirea Sa a căutat să înnoiască din temelii lucrarea filantropică a Bisericii, mai cu seamă într-un context social marcat adânc de sărăcie, individualism, secularizare, abandon școlar etc. Părintele Patriarh a arătat mereu că lucrarea filantropică a Bisericii este continuarea lucrării filantropice, vindecătoare, sfinţitoare şi mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, că iubirea pentru semeni, indiferent de credință, rasă sau etnie, este însăși viața creștină și de aceea cu toții trebuie să devenim „mâinile întinse ale iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume”.În acești 10 ani, activitatea social-filantropică a Bisericii a cunoscut o dezvoltare de excepție, așa încât în eparhiile Bisericii Ortodoxe Române funcţionează, în prezent, peste 700 de instituții şi servicii sociale: cantine, instituții medicale şi farmacii, centre de zi pentru copii, centre educaţionale, centre de zi și rezidenţiale pentru ­vârstnici, birouri de asistenţă socială şi centre comunitare, centre de tip familial, grădiniţe sociale, centre de urgenţă pentru persoane fără adăpost, pentru orfani etc.

Un autentic iubitor al misiunii și culturii creștine

Grija pentru misiunea pastorală a Bisericii, pentru educația tinerilor, pentru pregătirea clerului și educarea duhovnicească a credincioșilor a fost o preocupare constantă și esențială a Preafericirii Sale. Au fost realizate și sunt în curs de desfă­șurare o multitudine de activități și proiecte de anvergură. Preafericirea Sa a urmărit înființarea unui birou de catehizare pe lângă fiecare parohie, a inițiat și a coordonat complexe proiecte editorial-culturale, a înnoit și a completat colecțiile patristice, cărțile de cult, programele și manualele de religie, a purtat de grijă educației religioase din școli, a promovat, cu rezultate excelente, proiectele „Hristos împărtășit copiilor”, „Alege școa­la”, „Calea mântuirii” etc. Pe lângă toate acestea, Preafericirea Sa a fondat multiple publicații, a inițiat importante proiecte sau lucrări colective de cercetare teologică, a coordonat nenumărate simpozioane, colocvii și congrese naționale și internaționale, a publicat peste 900 de studii și articole, precum și multiple volume ca să ofere hrană spirituală preoților și credin­cioșilor.

Misiune asiduă prin mijloace moderne de comunicare

În societatea noastră dominată de comunicare și informare, o lucrare misionară de pionierat a fost înființarea Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, cu cele cinci componente: Radio TRINITAS, Televiziunea TRINITAS TV, cotidianul „Ziarul Lumina” cu săptămânalul „Lumina de Duminică”, Agenția de știri ­BASILICA și Biroul de presă. Prin aceste mijloace noi, Vestea cea Bună a Cuvântului lui Dumnezeu și frumu­sețea slujbelor Bisericii, a culturii și spiritualității românești ajung pretutindeni în țară și în lume, mângâind și zidind duhovnicește sufletele credin­cioșilor.

Împlinitorul unui vis de un veac al ortodocșilor români

De numele și jertfelnica slujire arhipăstorească a Preafericitului Părinte Daniel se leagă împlinirea unui deziderat de un secol al românilor, edificarea Catedralei Mântuirii Neamului -simbol al unității și demnității noastre naționale. La două luni de la întronizare, cu înțelepciune și încredințare deplină în purtarea de grijă a Preamilostivului Dumnezeu, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfințit, împreună cu membrii Sfântului Sinod, amplasamentul noii Catedrale Patriarhale. Au urmat trei ani de proceduri documentare pentru împlinirea tuturor celor legale, iar în anul 2010 au început lucrările propriu-zise, așa încât, cu inimile luminate de credință, avem nădejdea ca anul viitor, când vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire, să fim părtași la marea bucurie a consacrării Catedralei noastre Naționale. N-a scăpat purtării de grijă a Preafericirii Sale nici actuala Catedrală Patriarhală „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, unde au fost executate ample lucrări de consolidare, restaurare şi înfrumuseţare, fiind resfinţită în ziua de 26 octombrie 2008. De asemenea, Preafericirea Sa a inițiat și a coordonat amplele lucrări de înnoire și înfrumusețare a Reşedinţei Patriarhale, a Palatului Patriarhal, precum și a altor edificii din patrimoniul cultural-spiritual al Patriarhiei Române.

Un credincios slujitor al românilor de pretutindeni

Preafericirea Sa este un bun Părinte duhovnicesc și pentru românii plecați dincolo de granițele țării noastre. Pentru ca aceștia să nu-și piardă identitatea de credință, limbă și cultură, Preafericirea Sa a organizat și a intensificat viața bisericească în diasporă prin organizarea de noi eparhii și alegerea de noi vrednici ierarhi care să păstorească sufletele românilor plecați departe de țară. De asemenea, a căutat, de la început, să întărească disciplina vieții biseri­cești, oferind Bisericii un nou Statut și Regulamentele necesare, acesteaconstituind un Cod de legiuiri proprii, izvorât din tradiţia canonică a Bisericii Ortodoxe, care să răspundă cerinţelor actuale ale vieţii clerului, monahilor şi credincioşilor noștri.

Toate aceste preafrumoase realizări și luminoase împliniri din toate domeniile vieții bisericești oglindesc înțelepciu­nea, jertfelnicia și dragostea de Dumnezeu și de semeni a Părintelui nostru sufletesc, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Preafericirea Sa este una dintre marile personalităţi ale Ortodoxiei contemporane, ierarh cu păstorire exemplară și model inspirator pentru toți, teolog profund, adânc şi fidel înrădăcinat în Tradiţia ortodoxă, mereu deschis spre dialogul frățesc, răspunzând la toate provocările societăţii contemporane.

În lumina lucrărilor deosebite şi a împlinirilor Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la acest binecuvântat moment aniversar – 10 ani de Patriarhat, alături de toți membrii Sfântului Sinod, de clerul și credincioșii Bisericii noastre străbune, aducem prinosul recunoştinţei şi al dragostei noastre, rugând pe Bunul Dumnezeu să-i dăruiască Arhipăstorului nostru sănătate deplină, ani mulţi de slujire şi dăruire jertfelnică, spre slava Preasfintei Treimi şi spre mântuirea noastră. Întru mulţi, fericiţi şi binecuvântați ani, Preafericite Părinte Patriarh!