Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Pruncul Iisus este bucuria îngerilor şi a oamenilor
Naşterea Domnului Iisus Hristos sau venirea lui Mesia Hristos a fost prezisă de profeţii biblici cu multe secole înainte. Profetul Isaia (7, 14) a prezis cu şapte sute de ani înainte că Hristos Se va naşte dintr-o fecioară şi va fi numit „Emanuel” sau „Dumnezeu este cu noi”. Deci, Mesia este în acelaşi timp Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Iar profetul Miheia (5, 1) a prezis tot cu şapte sute de ani înainte că Mesia Se va naşte în Betleemul Iudeei, iar obârşia lui este „în zilele veşniciei”, adică el este o Persoană divină eternă Care S-a făcut om.
Pregătirea omenirii pentru venirea lui Hristos a fost îndelungată - nenumărate generaţii de la Adam până la Avraam şi 42 de generaţii de la Avraam până la Hristos (aproape 2.000 de ani). De ce? Deoarece era necesară conştientizarea că lumea bolnavă de păcatul neascultării omului faţă de Dumnezeu are nevoie de un Vindecător, iar oamenii muritori au nevoie de un Biruitor al morţii prin înviere.
Sărbătoarea Nașterii Domnului ne arată mai întâi că iubirea atotputernică şi veşnică a lui Hristos este, totodată, iubire smerită şi milostivă. Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut şi necuprins, Împăratul slavei, Care conduce întreg Universul, Se face Copil mic în pântecele Fecioarei Maria, Se naşte într-o peşteră săracă şi este culcat într-o iesle. Cel atotputernic S-a făcut Copil smerit şi plăpând, total dependent de iubirea şi grija celor din jurul Său. Puterea Lui este acum inocenţa sau nevinovăţia Lui.
Totuşi, îngerii din ceruri Îi aduc cântări de laudă ca unui Stăpân, iar Magii de la Răsărit Îi aduc daruri ca unui Împărat. Astfel, Dumnezeu-Copilul sau Pruncul Iisus este bucuria îngerilor şi a oamenilor, bucuria paşnică izvorâtă din iubirea smerită şi milostivă a lui Dumnezeu.
Sărbătoarea Crăciunului ne cheamă pe toţi să arătăm în jurul nostru, prin cuvinte şi fapte, prin colinde şi daruri, iubire smerită şi milostivă, pentru a aduce în sufletele şi în casele oamenilor bucurie şi pace, spre slava lui Dumnezeu şi fericirea poporului.
Cu prilejul sfintelor sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou 2023 și Botezului Domnului, vă adresăm tuturor doriri de sănătate şi fericire, pace şi bucurie, dimpreună cu urarea: La mulţi ani!
† Daniel
Patriarhul României
Mesaj transmis cu prilejul sărbătorilor Nașterii Domnului, Anului Nou 2023 și Botezului Domnului.
.jpg)
