Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, este confirmarea credinţei apostolice a poporului român

Astăzi Biserica noastră serbează pomenirea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României și, implicit, al românilor de pretutindeni. Această sărbătoare este deosebit de importantă și semnificativă pentru poporul român, deoarece Sfântul Apostol Andrei este cel care a adus strămoșilor noștri geto-daco-romani Evanghelia lui Hristos. De aceea, el este numit Apostolul românilor, Ocrotitorul României şi Ocrotitorul românilor de pretutindeni.

1. Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Galileea

Această zi ne oferă prilejul să cunoaștem mai bine cine a fost Sfântul Apostol Andrei și de ce se numește el cel dintâi chemat. Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida Galileii, pe malul lacului Ghenizaret sau al Mării Galileii. Tatăl său se numea Iona. Sfântul Andrei avea ca frate pe Simon, căruia Domnul Iisus Hristos i-a schimbat numele în Petru (Chefa). Fiindcă Sfântul Andrei l-a întâlnit primul pe Domnul Iisus Hristos, el este numit „cel întâi chemat”. Apoi, Sfântul Andrei a adus la Iisus și pe fratele său Simon, spunându-i acestuia: „Am întâlnit pe Mesia, pe Unsul lui Dumnezeu” - care în limba greacă se spune Hristos. Atunci Iisus a privit spre Simon, fratele lui Andrei, și i-a spus: „De acum te vei numi Chefa, adică Petru - Chefa, în limba ebraică” (cf. Ioan 1, 41-42). Așadar, cei doi frați după trup, Andrei și Petru, vor fi printre primii ucenici ai Domnului Iisus Hristos.

Sfântul Apostol Andrei a fost contemporan cu Sfântul Filip, care s-a născut în aceeași cetate, Betsaida Galileii, pe malul Mării Galileii. De aceea, mai târziu, când Sfântul Andrei vine la propovăduire în părțile noastre, în Sciţia Mică, adică în Dobrogea de astăzi, el este însoțit de Sfântul Apostol Filip, așa după cum ne arată unele mărturii istorice (Calendarul gotic, Apocrifa lui Abdias şi Martirologiul occidental al lui Usuard) prezentate de profesorul Emilian Popescu.

Vedem astfel că oraşul Betsaida Galileii a dat trei apostoli ai lui Hristos: Petru, Andrei și Filip. Sfântul Apostol Andrei a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Însă după Botezul Domnului Iisus Hristos în Iordan, a doua zi, când Sfântul Ioan Botezătorul Îl vede pe Iisus trecând în apropiere, îi spune lui Andrei, referitor la Iisus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Când a auzit Andrei că Iisus din Nazaret este Mesia cel așteptat de poporul iudeu, a lăsat pe Sfântul Ioan Botezătorul și a devenit ucenic al lui Iisus. Așadar, mai întâi Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, se pare că împreună cu Petru, iar apoi a devenit ucenic al Domnului Iisus Hristos, fiind cel întâi chemat de Iisus la apostolie sau la misiune.

Sfântul Apostol Andrei mai este menționat de două ori în Noul Testament, și anume mai întâi când el a găsit în mulțime un băiat care avea cinci pâini și doi pești, înainte de înmulțirea minunată a pâinilor și a peștilor de către Domnul Iisus Hristos (cf. Ioan 6, 8-9), iar a doua oară când Andrei a mijlocit o întâlnire a lui Iisus cu unii elini (greci) care veniseră să participe la serbarea Paștilor iudaice în Ierusalim (cf. Ioan 12, 20-22).

Sfântul Apostol Andrei este în mod deosebit menționat în Evanghelia după Ioan, pentru că Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a fost ucenic al Sfântului Apostol Andrei. Aceasta explică şi de ce numai Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan îl prezintă atât de atent pe Sfântul Apostol Andrei.

2. Sfântul Apostol Andrei a binevestit Evanghelia în Sciţia şi Grecia

Apostolii au fost rânduiți de Domnul Iisus Hristos, încă dinainte de Înălțarea Sa la cer, să meargă să propovăduiască Evanghelia la toate neamurile, așa cum ne arată sfârșitul Evangheliei după Matei: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Iar eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 19-20). Tradiţia bisericească spune că Apostolii au tras la sorți și fiecăruia i-a revenit o anumită regiune geografică pentru propovăduire. Sfântului Apostol Andrei i-au revenit Sciția, Macedonia și Grecia sau Ahaia. Prin urmare, în această zonă geografică a fost el rânduit ca să propovăduiască Evanghelia lui Hristos. Mărturii vechi din secolele al III-lea și al IV-lea (Ipolit al Romei, Origen şi Eusebiu al Cezareei) ne arată că el a propovăduit Evanghelia la sciți și traci, adică în Sciția, care cuprindea atunci Sciţia Mare (sudul Ucrainei de azi) și Sciția Mică (Dobrogea de azi).

Sciția Mică (Scythia Minor) a fost cucerită de către romani cu 70 de ani înainte de Hristos. Acolo romanii au găsit negustori greci, în orașe grecești aşezate pe malul mării, dar şi o populație autohtonă, formată din triburi tracice, dintre care cele mai importante erau geții și dacii. Prin urmare, când Sfântul Apostol Andrei, însoțit de Sfântul Apostol Filip, vine în Sciția Mică, el găsește aici un amestec de popoare sau etnii.

Aşadar, în Sciția Mică Sfântul Apostol Andrei a propovăduit Evanghelia lui Hristos și a început botezarea strămoșilor noștri geto-daco-romani. De aceea, Sfântul Apostol Andrei este considerat părintele spiritual al poporului român sau Apostolul Românilor. Sfântul Apostol Andrei a propovăduit Evanghelia lui Hristos multă vreme în Sciția Mică (15-20 de ani). Şederea lui îndelungată în această regiune explică de ce numele lui se află în folclorul românesc din Dobrogea de azi. Există toponimii, denumiri de locuri cu numele său, ca pârâul lui Andrei, peștera lui Andrei ș.a. În tradiția populară avem amintirea „Sfântului Andrei cel cu crucea de tei”. De asemenea, el este menţionat în diferite colinde şi cântece populare din Dobrogea. De pildă, este menționată o colindă foarte interesantă în care cineva întreabă pe Sfântul Andrei: Cine este Moș Crăciun? Și el răspunde: „Moș Crăciun e Tatăl vostru, e și Dumnezeul nostru”. Cu alte cuvinte, Moș Crăciun este personificarea bunătății lui Dumnezeu Tatăl, Care a trimis în lume pe Fiul Său Cel veșnic ca să devină om pentru mântuirea oamenilor.

Sfântul Apostol Andrei a stat mult timp în Sciţia Mică şi pentru că el nu practica convertirea localnicilor în piețe, ca Sfântul Apostol Pavel, care propovăduia mulţimilor adunate în piețele orașelor, ci avea o altă metodă de creștinare. Sfântul Apostol Andrei predica Evanghelia în familii creștine, care invitau în casele lor și pe alți locuitori, pentru a deveni creştini prin ascultarea Evangheliei predicate de el. Metoda sa misionară era deci una discretă, bazată mai ales prin predicarea Evangheliei în diferite familii sau la mici adunări ale localnicilor în peșteri, care nu erau considerate spații publice, cum erau piețele din orașe.

Astfel, Sfântul Apostol Andrei a predicat Evanghelia lui Hristos şi a început creştinarea lentă a strămoşilor noștri geto-daco-romani din Sciția Mică. Apoi în cetatea Odessos (Varna de azi) a instituit episcop pe Sfântul Amplie, unul dintre cei 70 de ucenici ai lui Hristos. Potrivit tradiției bizantine, Sfântul Andrei a predicat Evanghelia în Bitinia, Pont şi Sciţia, iar apoi a ajuns și la Bizanț - Byzantion, care era iniţial un oraș locuit de traci, dar cucerit de greci mai târziu (numele de Byzantion provine de la numele regelui trac Byzas). În oraşul Byzantion, Sfântul Andrei a instituit episcop pe Stahie. După aceea, Sfântul Apostol Andrei a ajuns în Macedonia, unde a instituit episcop pe Urban. Acești trei episcopi, Amplie, Stahie şi Urban, sunt pomeniți în data de 31 octombrie ca fiind ucenici ai Sfântului Apostol Andrei.

Mai târziu, Sfântul Apostol Andrei a mers în Ahaia (Grecia), în ținutul Peloponezului, aproape de Corint, propovăduind Evanghelia lui Hristos în oraşul Patras, unde a instituit episcop pe Sfântul Stratocleu. Însă aici el a întâmpinat multă împotrivire din partea dregătorului Egeas sau Egeat, care ținea mult la păgânism şi nu accepta predicarea credinţei creştine ca nouă religie. Acest dregător a persecutat pe Sfântul Apostol Andrei şi în cele din urmă a poruncit să fie răstignit pe o cruce de măslin în formă de X, care se numește până astăzi crucea Sfântului Andrei. Deci, Sfântul Apostol Andrei a suferit ca martir sau mucenic spre sfârşitul secolului întâi în oraşul Patras. După unii istorici, el a murit în timpul persecuţiei împăratului roman Nero (54-68) sau, după alţii, în timpul împăratului roman Domiţian (81-96).

3. Moaştele Sfântului Apostol Andrei au fost venerate în Răsărit şi în Apus

Moaștele sale au fost păstrate la Patras până în anul 357, când împăratul Constanțiu al II-lea (337-361), urmaș al împăratului Constantin cel Mare (306-337), a luat din Patras capul și trupul Sfântului Apostol Andrei și le-a așezat în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol. Însă locuitorii orașului Patras au fost nemulțumiți, deoarece nu li s-a lăsat măcar o parte din moaștele Sfântului Apostol Andrei. De aceea, în secolul al IX-lea, pe la anul 850, Vasile I Macedoneanul, împăratul Bizanțului, a returnat capul Sfântului Apostol Andrei la Patras, ca o consolare pentru locuitorii acestui oraș. În anul 1204, în timpul Cruciadei a IV-a, când cavalerii occidentali au cucerit Constantinopolul, trupul Sfântului Apostol Andrei a fost dus de către cruciaţi de la Constantinopol în Italia, în orașul Amalfi.

În anul 1460, capul Sfântului Apostol Andrei a fost dus din Patras în Italia, la Roma, pentru a fi protejat de invazia otomană. Însă, după cinci secole, ca semn de prietenie creștină, în anul 1964, Papa Paul al VI-lea a returnat capul Sfântului Apostol Andrei Mitropoliei Ortodoxe de Patras din Grecia, unde se află până astăzi într-o biserică foarte mare și frumoasă.

Sfântul Apostol Andrei este cinstit sau venerat atât în Răsărit, cât și în Apus, iar în Grecia de astăzi se spune că odorul cel mai scump pe care îl are Grecia este cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei.

4. Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României şi al Catedralei Naţionale

Sfântul Apostol Andrei înseamnă foarte mult şi pentru noi românii, deoarece el a început creștinarea strămoşilor noştri geto-daco-romani, din care s-a format poporul român. Con­ști­entizarea acestui adevăr, și anume că noi am primit credința apostolică de la Sfântul Apostol Andrei, s-a accentuat în mod deosebit în anul 1996, când pentru câteva zile, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, a fost adus în pelerinaj la Iași cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, între 12 și 15 octombrie, de către Înalt­prea­sfințitul Părinte Nikodimos, mitropolit de Patras. Iar între 15 și 17 octombrie, pelerinajul s-a extins și la Galați. La cererea noastră din anul 1997, ca mitropolit la Iaşi, aceste evenimente au fost înscrise, cu aprobarea Sfântului Sinod, în calendarul celor două eparhii, Iași și Galați. În luna octombrie 1996, la Iași au venit foarte mulți pelerini, aproape un milion de oameni. Toată distanța dintre Pașcani și Iași era plină de multe autoturisme „bară la bară”, cum se spune ­popular. Cu acel prilej, Televiziunea Română a invitat pe unii istorici, mai ales pe profesorul de vrednică pomenire Emilian Popescu, să argumenteze pe bază de documente istorice de ce Sfântul Apostol Andrei este considerat Apostolul românilor, cel care a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Sciţia Mică (Dobrogea de astăzi). Atunci, în octombrie 1996, s-a realizat în România o mare descoperire pentru mulţi credincioşi, şi anume: poporul român s-a întâlnit cu Apostolul său. De aceea, în anii următori, o mulțime de copii care s-au născut, băieți și fete, au primit numele de Andrei sau Andreea, astfel încât avem azi peste 970 de mii de români care poartă numele de Andrei sau Andreea și derivate.

Deci, Sfântul Apostol Andrei a revenit în ţara noastră, prin aducerea cinstitului cap al său în România, la Iași și Galați, în luna octombrie 1996, ca fiind Apostolul românilor, care, după multe secole de încercări grele şi, mai ales, după 45 de ani de comunism ateu, găseşte aici un popor creştin evlavios şi jertfelnic. De aceea, în anul următor (1997), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înscris în calendar mențiu­nea că în 30 noiembrie este pomenit Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, cu adaosul Ocrotitorul României. Această precizare în calendar a unit pe Sfântul Apostol Andrei și mai mult de poporul român.

În anul 2001, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat ziua de 30 noiembrie, pomenirea Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României, ca fiind sărbătoare națională bisericească. Iar în urma intervențiilor Patriarhiei Române pe lângă Parlamentul României, pe lângă Președinția României și pe lângă Guvernul României, în anii 2008 și 2011, Parlamentul României a hotărât, prin Legea nr. 147/24 iulie 2012, ca ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei, 30 noiembrie, să fie considerată sărbătoare legală în care nu se lucrează. Prin aceasta, Sfântul Apostol Andrei devine Ocrotitorul României și din punctul de vedere al statului român, nu doar din punct de vedere bisericesc.

În anul 2011, Sfântul Apostol Andrei a adus multă bucurie în Bucureşti, deoarece cinstitul său cap a fost adus în pelerinaj, în luna octombrie, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, pentru câteva zile (25-28 octombrie 2011), iar apoi a fost dus în pelerinaj la Sibiu și la Alba Iulia. La Sibiu, în 29 octombrie 2011, a avut loc proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, iar la Alba Iulia, în 30 octombrie 2011, a avut loc proclamarea canonizării Sfântului Simeon Ștefan, și el mitropolit al Transilvaniei.

Astfel, Sfântul Apostol Andrei a binecuvântat prin pelerinajul cu cinstitul său cap Moldova (în octombrie 1996), Țara Românească și Transilvania (în octombrie 2011). Noua Catedrală din Bucureşti, numită Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, are ca prim hram Înălțarea Domnului - Ziua Eroilor, iar al doilea hram: Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României, pentru că acest Sfânt Apostol este cel mai apropiat de credinţa poporului român. Sfințirea locului pentru noua Catedrală Patriarhală din Bucureşti s-a făcut în data de 29 noiembrie 2007, adică în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei. Iar în anul 2011, când cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei a fost adus în pelerinaj la București (25-28 octombrie), la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, mai întâi a fost înconjurată fundația noii catedrale, ca semn de binecuvântare a începutului zidirii Catedralei Naţionale.

În anul centenar al României întregite, 2018, la sfințirea Altarului Catedralei Naționale, a fost adusă în pelerinaj la Bucureşti mâna dreaptă a Sfântului Apostol Andrei, de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Hrisostom de Patras. Atunci, noi am precizat: „Capul Sfântului Apostol Andrei a gândit (inspirat) catedrala, iar mâna lui ne-a ajutat să o ridicăm și să sfințim Altarul acestei catedrale”. De aceea, avem o bucurie deosebită ori de câte ori săvârşim pomenirea Sfântului Apostol Andrei, dar şi când vedem Catedrala Naţională ocrotită de el.

În 14 iunie 2009, cu prilejul vizitei noastre canonice la credincioşii ortodocşi români din Austria, am primit din partea cardinalului de Viena, Christoph Schönborn, un mic fragment din moaștele Sfântului Apostol Andrei pe care îl păstrăm acum la Reședința Patriarhală. În 27 noiembrie 2024, am primit din Italia peroneul (33 cm) piciorului drept al Sfântului Apostol Andrei, adus de Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei. Aceste odoare sfinte vor fi aşezate în Catedrala Naţională din Bucureşti în 2025, anul centenar al Patriarhiei Române.

În concluzie, din cele expuse, înţelegem că Sfântul Apostol Andrei iubește poporul român, ajută Biserica Ortodoxă Română și pe românii de pretutindeni să păstreze credința apostolică primită de la el. Prin urmare, la final, dorim să felicităm pe toți cei care poartă numele de Andrei, Andreea sau derivate, rugându-ne Domnului Iisus Hristos şi Sfântului Apostol Andrei să le dăruiască tuturor ani mulţi cu sănătate și fericire, pace și bucurie, precum și mult ajutor în toată fapta bună, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor. Amin.

Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, rostită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, 30.11.2024. Text revizuit de autor.