Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Un părinte duhovnicesc, harnic şi misionar
Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la slujba de înmormântare a arhimandritului Ioan Horea, care va avea loc astăzi, 13 mai 2009
Cu profundă durere în suflet am primit vestea trecerii la Domnul a părintelui arhimandrit Ioan Horea, fost stareţ al Mănăstirii Moisei între anii 1980-2007 şi slujitor al Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului“ de la poalele Dealului Moisei. Vrednicia şi hărnicia părintelui Ioan Horea au făcut ca, în timpul stăreţiei sale, Mănăstirea Moisei, din binecuvântatul ţinut al Maramureşului istoric, să fie înveşmântată, în chip luminos, atât prin lucrări de zidire sufletească, cât şi de restaurare a bisericii mănăstirii şi de zidire a stăreţiei, a casei praznicale (trapezei), a altarului de vară şi a altor lucrări realizate cu multă responsabilitate. Acest spaţiu sfânt, încărcat de istorie, în care au vieţuit şi au slujit monahi cuvioşi, a făcut ca, în decursul veacurilor, să reprezinte pentru maramureşeni o oază de linişte sufletească, unde-şi găsesc alinarea şi mângâierea, dar şi locul de unde primesc îndemnuri de a rămâne statornici în dreapta credinţă ortodoxă strămoşească. Cu toţii ştim că praznicul Adormirii Maicii Domnului este o zi de mare pelerinaj la Mănăstirea Moisei din ţinutul voievodal al Maramureşului, în care copii, tineri şi vârstnici, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, îşi îndreaptă paşii, an de an, către această vatră monahală, cu încredinţarea că rugăciunile lor, prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea acestor ţinuturi, vor fi ascultate şi împlinite. Păstrând amintirea hramului din 15 august 1998, la care am fost invitat de Preasfinţitul Părinte Episcop Justinian Chira al Maramureşului şi Sătmarului, îmi aduc aminte de dragostea şi ospitalitatea părintelui Ioan Horea, de chipul său luminos, blând şi prietenos. Aşa era şi în anii de studenţie, la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, unde am fost colegi în perioada 1970-1974.
Preacuvioşia sa rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut drept un părinte duhovnicesc, harnic şi misionar. Împlinirile sale misionar-pastorale, culturale şi administrativ-gospodăreşti de la Mănăstirea Moisei, cât şi de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Moisei, care sunt în curs de desfăşurare, i-au zugrăvit chipul şi sufletul, încât Bunul Dumnezeu a rânduit să fie chemat la Sine în această perioadă plină de lumină dintre praznicul Învierii Domnului şi cel al Înălţării Sale la ceruri. Rugăm pe Hristos Domnul, Cel înviat din morţi, să aşeze sufletul părintelui arhimandrit Ioan Horea în lumina Preasfintei Treimi, împreună cu sfinţii Săi slujitori.
Veşnică lui pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru cei îndureraţi,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
.jpg)
