Tomos sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru proclamarea canonizării Sfintei Magdalena de la Mălainița

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Mesaje și cuvântări

Data: 13 Septembrie 2026

Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal și iubiților credincioși mireni din Patriarhia Română,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierești binecuvântări!

Vrednic și drept lucru este cu adevărat a cinsti pomenirea celor ce s-au săvârșit întru sfințenie, care au câștigat de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieții lor virtuoase. Preasfânta Treime a rânduit din veşnicie ca pe aceștia să-i învrednicească de asemănarea cu Dumnezeu, împărtăşindu-i de lumina harului Duhului Sfânt şi aşezându-i în Biserica celor drepți, în ceata sfinţilor. Despre ei, Domnul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Pe aceşti sfinţi Biserica îi cinstește cu laude şi cu cântări, precum spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: ,,Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinții au împlinit cuvântul și voia lui Dumnezeu, după cum citim iarăși în Psalmi: „prin sfinții de pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3).

Printre acești aleși ai lui Dumnezeu se numără și Sfânta Magdalena de la Mălainița. Această mare nevoitoare și iubitoare de Dumnezeu s-a născut la 22 noiembrie 1895 în satul Șciubic, din Valea Timocului, primind la Botez numele Magdalena (Măndălina). Tatăl ei, Milenko Ilić, era sârb de neam, iar mama, Milca, era româncă descendentă din vechea familie Cătălinici, venită din Transilvania. Când a împlinit vârsta de 19 ani, s-a însoțit prin Taina Nunții cu Miloș, din satul Mălainița. La scurt timp, soțul avea să moară pe frontul Primului Război Mondial, lăsând-o văduvă cu un copil mic. Trecând prin această încercare, Magdalena și-a pus încrederea în Dumnezeu, rostind adesea în momentele grele ale vieții: „Vede Dumnezeu”, adică „Are grijă Dumnezeu” sau „Se va face voia Domnului”. Au urmat anii grei ai Ocupației bulgare (1915-1918), când preoții erau arestați și uciși, biserica din Șciubic, rămânând fără păstor. Evlavioasă din fire și cunoscând bine învățătura de credință, ea s-a pus în slujba Bisericii, propovăduind tuturor cuvântul lui Dumnezeu, păstrând astfel candela credinței nestinsă. În vremurile acelea tulburi, când mulți oameni apelau la vrăjitorie, din pricina neînțelegerii limbii în care erau săvârșite dumnezeieștile slujbe, Sfânta Magdalena a luptat după putere să îi întoarcă pe oameni la Dumnezeu și să lepede practicile demonice ale vrăjitoriei. Această fericită femeie umbla neobosită prin ger, furtună sau arșiță, câte 5 kilometri pe jos, ca să citească și să cânte la sfintele slujbe, având deosebită smerenie și râvnă către cele duhovnicești. Bineplăcând lui Dumnezeu și oamenilor, s-a mutat cu pace la cereștile lăcașuri în ziua de 15 octombrie 1962. La adormirea ei în Domnul, fața i-a strălucit cu o lumină nepământească, prin aceasta arătându-se slava de care s-a învrednicit înaintea lui Dumnezeu pentru viața sa curată.

Smerenia Noastră, după consultarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, împreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la viețuirea plăcută lui Dumnezeu a acestei Sfinte, luând aminte la evlavia ei vrednică de laudă pentru rugăciune și apărarea dreptei credințe, și căutând folosul duhovnicesc al poporului drept-credincios ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiției Sfinte a Bisericii Ortodoxe și chemând în ajutor Harul Preasfintei Treimi,

HOTĂRÂM

Ca, de acum înainte și în veci, Sfânta Magdalena de la Mălainița, să fie numărată între sfinții Bisericii și să fie pomenită cu cântări de laudă în ziua ei de prăznuire, la 15 octombrie în fiecare an, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească slujba și viața Sfintei Magdalena de la Mălainița, să i se picteze icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioșii creștini, iar chipul ei să fie zugrăvit alături de celelalte sfinte de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.

Și, pentru ca evlavia drept-măritorilor creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a Sfintei Magdalena de la Mălainița, mai rânduim ca ea să fie și ocrotitoare a unor biserici noi sau reînnoite.

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal și canonic, am întocmit și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Magdalena de la Mălainița, pe care îl aducem la cunoștința preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal și iubiților credincioși mireni din Patriarhia Română.

Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 13 septembrie, anul mântuirii 2026.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! (2 Corinteni 13, 13).