Arhimandritul Zaharia Zaharou la Serile Filocalice

Luni seara, la Simpozionul „Serile Filocalice Părintele Dumitru Stăniloae“ a fost invitat să vorbească părintele arhimandrit Zaharia Zaharou de la Mănăstirea ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Essex, Marea Britanie. Tema întâlnirii, desfăşurată în Aula Mare a Facultăţii de Drept din Bucureşti, a fost „Înalta ştiinţă a Sfântului Siluan Athonitul şi a stareţului Sofronie Saharov“.

Conferinţa părintelui Zaharia Zaharou a fost împărţită în două părţi. În prima parte, părintele a expus principalele învăţături ale celor doi părinţi duhovniceşti ai săi, în special o tâlcuire la celebrele cuvinte „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui“, iar în a doua parte a răspuns întrebărilor pe care le-a primit din partea publicului. În viziunea părintelui de la mănăstirea ortodoxă din Essex, păstrarea necontenită a minţii într-o stare de smerenie absolută este soluţia care ne poate renaşte sufletul prin pocăinţă la o viaţă nouă. Această coborâre duhovnicească a omului până la considerarea sa ca cel din urmă păcătos şi cea mai neînsemnată creatură se aseamănă într-un fel cu coborârea Mântuitorului la iad, de unde a eliberat neamul omenesc de sub robia păcatului. „În viaţa noastră de zi cu zi, cuvântul Sfântului Siluan, «Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui», se împlineşte doar într-o anumită măsură, însă îndeajuns pentru mântuirea noastră. Astfel, dacă ne aflăm în iad, adică locul din care Dumnezeu lipseşte, loc pe care l-au creat urmările căderii, plin de greutăţi, necazuri, lipsuri, boli, nedreptăţi şi suferinţe, şi le primim pe toate acestea fără să clătinăm, ca fiind pogorământul şi iconomia lui Dumnezeu pentru noi; dacă ne judecăm pe noi înşine, recunoscând că suntem vrednici de orice chin şi pătimire, însă nu deznă-dăjduim, nici nu cârtim, ci mai degrabă aducem mulţumire, în-dreptăţire şi slavă lui Dumnezeu, atunci vom bineplăcea Domnului, iar El ne va face moştenitorii Lui în veac. Pildă desăvârşită pentru aceasta ne este tâlharul cel bun de pe cruce, care a fost primul pe care Dumnezeu l-a primit în Rai“, a spus părintele arhimandrit. Omul firesc nu poate primi această învăţătură, pentru că, mânat de duhul lumii, care este duhul mândriei şi al slavei deşarte, i se pare de neînţeles acest proces al smereniei şi al îndurării suferinţelor, ca şi cum ar fi binecuvântare de la Dumnezeu.