„Bucuria Învierii lui Hristos este veşnică“

Aula Magna "Mihai Eminescu" a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi a fost marţi, 13 martie 2012, gazda celei de a doua conferinţe din Postul Sfintelor Paşti organizate de ASCOR - filiala Iaşi. Invitatul serii de dialog a fost Preasfinţitul Sebastian Paşcanul, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, care le-a vorbit tinerilor prezenţi despre "Învierea lui Hristos - Bucuria noastră". Conferinţa a fost deschisă de Dimitrie Răducu Barabulă, coordonatorul Departamentului Credinţă -Cultură din cadrul ASCOR Iaşi, care a făcut o scurtă introducere a temei propuse, subliniind faptul că "Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este şi rămâne o taină, iar ea reprezintă esenţa vieţii noastre".

Preasfinţitul Sebastian Paşcanul şi-a început prelegerea pornind de la semnificaţia Evangheliei după Ioan rostite în noaptea Învierii, în special a cuvintelor "la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut". "Evanghelia din noaptea Învierii ne duce cu mintea şi cu sufletul dincolo de timp. Astfel se înţelege importanţa majoră a Învierii Mântuitorului, care nu este numai un fapt istoric, ci este de-a dreptul recrearea lumii şi un nou început. Prin faptul Învierii, s-a încheiat ziua a şasea şi a început cea de a şaptea zi, schimbându-se în felul acesta şi ziua de serbare, din sâmbătă în duminică. Prin urmare, acum ne aflăm în cea de a şaptea zi a creaţiei, iar în veşnicie vom fi în cea de a opta zi, semnul însuşi al cifrei 8 simbolizând infinitul", a explicat Preasfinţitul Sebastian.

"Nu ar fi mai mare tragedie pentru omenire decât aceea ca Mântuitorul Hristos să fi murit degeaba"

Invitatul a subliniat că "întotdeauna slujba Învierii se face în afara bisericii, în mijlocul naturii şi aceasta pentru că Învierea nu se adresează numai făpturii umane, ci făpturii întregi, potrivit spuselor Sfântului Apostol Pavel în Epistola către Romani conform cărora "toată făptura împreună suspină şi are dureri". De aceea, nu întâmplător Sfintele Paşti au fost rânduite să se sărbătorească în prima duminică cu lună plină după echinocţiul de primăvară, când în univers se petrece renaşterea naturii, lumina biruind întunericul. Învierea lui Hristos are vocaţie universală, Sfintele Paşti fiind o sărbătoare cosmică".

În continuare, Preasfinţitul Sebastian Paşcanul a arătat importanţa Învierii lui Hristos pentru mântuirea neamului omenesc: "Hristos a înviat din mormânt, biruind pe cel mai mare duşman al vieţii oamenilor: moartea. Prin aceasta Hristos a arătat că nu este stăpân doar peste viaţă, ci şi peste moarte. Hristos a înviat din morţi prădând şi pe cel mai mare duşman al libertăţii noastre, şi anume iadul. De asemenea, Domnul a înviat din morţi sfidând şi pe cel mai mare duşman al virtuţilor noastre, care este păcatul. Hristos aşadar a biruit şi moartea, şi iadul, şi păcatul, eliberându-ne din robia lor şi arătându-ne tuturor calea veşnicei vieţi, împărtăşindu-ne binecuvântarea deplinei libertăţi şi descoperindu-ne adevăratele virtuţi cu preţul propriei jertfe. Nu ar fi mai mare tragedie pentru noi decât aceea ca Mântuitorul Hristos să fi murit degeaba, adică nu şi pentru noi; să fi golit iadul doar pentru ca acesta să se umple din nou şi să fi înfruntat păcatul doar pentru ca noi, după aceea, să-l îmbrăţişăm în mod voluntar. Învierea lui Hristos trebuie să fie şi învierea noastră. Domnul Hristos S-a făcut începătură nouă ca să ne arate că slujirea Lui nu este simplă aniversare, spectacol sau petrecere, după cum percep unii Sfintele Paşti, ci este angajament, luptă şi în cele din urmă biruinţă. Bucuria veşnică numai Unul ne-a adus-o: Iisus Hristos cel Înviat. Bucuria Învierii lui Hristos este veşnică, în timp ce bucuria lumii acesteia este trecătoare".

În încheiere, Preasfinţitul Sebastian Paşcanul i-a invitat pe cei prezenţi să-şi facă un proces de conştiinţă şi să răspundă sincer la întrebarea: "Credem noi din tot sufletul la ceea ce spunem la fiecare Liturghie la Crez, şi anume: aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie?".