Bucurii duhovniceşti la Polovragi şi Strehaia

Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a fost prezent duminică în mijlocul obştii monahale de la Polovragi, străveche vatră călugărească din judeţul Gorj. Tot în această zi, credincioşii mehedinţeni din municipiul Strehaia au primit vizita Preasfinţitului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, care a sfinţit capela Parohiei „Sfânta Parascheva“ din localitate.

Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Polovragi din judeţul Gorj. Răspunsurile la strană au fost date de grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane din Craiova.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Olteniei a evidenţiat faptul că marea bogăţie sufletească şi morală a vieţii omului este recunoştinţa. „În recunoştinţă, nu mai judeci pe nimeni. Samarineanul n-a judecat pe ceilalţi. În recunoştinţă, nu te mai mânii pe nimeni, pentru că în recunoştinţă te vezi cel mai mare păcătos. În recunoştinţă te vezi pe tine, cine ai fost şi ce eşti. În recunoştinţă şi mulţumire, cu stăruinţă, reuşeşti să-L introduci pe Dumnezeu în sufletul tău. Rugăciunea celui care împlineşte în viaţa sa această virtute este bine primită înaintea lui Dumnezeu, pentru că este o rugăciune a smereniei, a împlinirii, a comuniunii cu Părintele Ceresc. Aşadar, în această rugăciune, găsim şi închinarea, metaniile pe care le facem la sfintele slujbe. Ce a făcut leprosul din Evanghelia de astăzi? A venit şi s-a aruncat la picioarele Domnului, a făcut metanie şi I-a cerut milostivire. S-a atins de picioarele Sale, aşa cum noi, de fiecare dată în rugăciunile noastre, vrem să ne apropiem de Dumnezeu, să-L atingem, ca El să veselească inimile noastre triste, tulburate de grijile şi greutăţile vieţii. Şi atunci când Domnul se atinge de noi, deodată dispare ceaţa, întunericul, dispare tot ceea ce este rău în viaţa noastră. Pe cel mulţumitor Domnul l-a fericit şi l-a trimis să fie vestitor al poruncilor Sale. Acesta a arătat mai apoi cât de mult bine i-a făcut lui Domnul. Prin urmare, cel vindecat, dăruit cu un asemenea har, a lucrat neîncetat în numele lui Hristos, împărtăşindu-se, nu numai de vindecare, ci şi de recunoştinţă, mulţumire şi putere. Aşadar, din Sfânta Evanghelie de astăzi, fiecare dintre noi are de învăţat foarte multe. Să luăm aşadar aminte la felul cum trebuie să ne vindecăm ascultarea, cum trebuie să ne vindecăm simţul acesta al auzului, cum trebuie să-I răspundem Lui Dumnezeu şi apoi cum trebuie să mulţumim pentru toate câte ne-a dat nouă“, a conchis IPS Părinte Mitropolit Irineu.

Mănăstirea Polovragi, pagini de istorie

Existenţa istorică a Mănăstirii Polovragi este legată de venirea Cuviosului Nicodim de la Tismana pe aceste meleaguri. A existat la început sub forma unei mănăstiri din lemn, care în timpul domnitorului Matei Basarab a fost înlocuită cu una din zid, ctitorită de familia boierului Danciu Pârâianu. Despre existenţa primei bisericuţe de lemn vorbeşte chiar Paul de Alep în jurnalul său de călătorie. El descrie felul cum a fost ridicată biserica de zid a mănăstirii, care a înconjurat vechiul locaş din lemn, ca nu cumva monahii să fie privaţi prea mult timp de cele sfinte. El aminteşte, de asemenea, în însemnările sale cum schimnicii, retraşi în peşterile de pe Cheile Olteţului, coborau duminica pentru a participa la Sfânta Liturghie şi pentru a primi Sfânta Împărtăşanie în bisericuţa mănăstirii.

În decursul timpului, mănăstirea a îndeplinit un rol deosebit de important în îndrumarea duhovnicească a localnicilor. Exista un târg care se ţinea de obicei între cele două praznice închinate Maicii Domnului (15 august - 8 septembrie), unde veneau oameni din toate părţile ţării, şi mai ales din Ardeal. Era un obicei ca la aceste adunări să se distribuie şi să se comercializeze băuturile alcoolice. În acest sens, documentele menţionează poziţia pe care au avut-o stareţii Mănăstirii Polovragi, care au ajuns să meargă până la domnul ţării pentru a se interzice acest păcătos obicei. Iată o adevărată lecţie prin care monahul nu stă închis în mănăstire, ci vine în lume pentru a condamna cu voce tare viciul şi păcatul.

Streaşina mănăstirii a adăpostit în decursul timpului personalităţi de marcă din istoria ţării. Astfel, domnitorul Matei Basarab a trecut pe aici înainte să dobândească tronul Ţării Româneşti şi a fost sprijinit de obştea monahală. Mai târziu, el a ţinut minte acest lucru şi a răsplătit cu multe daruri mănăstirea. Din ajutorul său, boierul ctitor Danciu Pârâianu, ruda sa, a putut să ridice biserica de zid. Din punct de vedere istoric, mănăstirea de pe Cheile Olteţului posedă unul dintre cele mai bogate fonduri documentare din ţară, alături de Cozia şi Tismana.

Sfinţire de capelă la Strehaia

Sute de credincioşi mehedinţeni s-au împărtăşit duminică, 18 ianuarie, de alese bucurii duhovniceşti. În biserica Parohiei „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ din oraşul Strehaia, ierarhul locului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, având alături un sobor de preoţi şi diaconi. Încă de la orele dimineţii, sfântul locaş de închinare a devenit neîncăpător pentru mulţimea drept-slăvitorilor creştini care au ţinut să ia parte atât la comuniunea euharistică, cât şi la sfinţirea capelei mortuare din curtea bisericii.

Răspunsurile stranei au fost date de către Grupul psaltic „Sfântul Gheorghe“ de la Catedrala Episcopală din Turnu Severin.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa s-a referit la pericopa evanghelică a celor 10 leproşi, arătând că fiecare credincios este recunoscător lui Dumnezeu, atât prin participarea la sfintele slujbe, cât şi prin respectarea poruncilor divine. După Sfânta Liturghie s-a mers în procesiune în curtea bisericii, unde a fost sfinţită capela mortuară. Aceasta a fost ridicată prin osteneala părintelui paroh Irinel Troacă şi a părintelui slujitor Cristian  Gîrniţă, ajutaţi de comunitatea locală.

Preasfinţia Sa i-a felicitat pe toţi cei care şi-au adus contribuţia la construirea acestui spaţiu destinat  săvârşirii slujbelor de înmormântare şi parastaselor, arătând că Biserica Ortodoxă pune un accent deosebit pe cultul morţilor. (Diac. Ioniţă Apostolache, prof. Vasile Gogonea, Cătălin Cernătescu)