Sfânta Cuvioasă Parascheva cinstită pe Colina Bucuriei

Una dintre sfintele cele mai iubite în poporul nostru, Cuvioasa Parascheva de la Iași, a fost cinstită cu multă evlavie și la Catedrala Patriarhală din București în ziua prăznuirii sale. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.

După citirea pasajului evanghelic rânduit (Marcu 8, 34‑38; 9, 1), Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură: „De multe secole, ziua de 14 octombrie este trăită cu multă evlavie, multă credință și multe așteptări de către credincioșii din Moldova și din întreaga țară, pentru că în această zi, începând cu anul 1641, este cinstită anual Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași. Biserica a rânduit ca, la pomenirea sa, să se citească această Evanghelie după Sfântul Evanghelist Marcu, ce începe cu chemarea făcută de Hristos Domnul tuturor oamenilor: «Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să‑Mi urmeze Mie». Cei care au dat curs acestei chemări și‑au mântuit sufletul și au dobândit viața veșnică și împreună‑cetățenia cu îngerii și sfinții în Împărăția cea netrecătoare a Sfintei Treimi. Printre numeroșii creștini care, de‑a lungul celor două milenii de creștinism, au răspuns cu toată inima acestei chemări, L‑au mărturisit pe Hristos în toată viața lor și nu s‑au rușinat de El se numără și Sfânta Cuvioasă Parascheva”.

Ierarhul a evocat în continuare viața Cuvioasei Parascheva, accentuând importanța educației creștine pe care atât ea, cât și fratele ei mai mare au primit‑o în familie: „Ea s‑a născut la începutul celui de‑al doilea mileniu, aproximativ în anul 1025, într‑o localitate din apropierea Constantinopolului, capitala de atunci a creștinătății răsăritene, numită Epivata. Într‑o familie de oameni credincioși, Sofia și Nechita, s‑a născut Sfânta Parascheva, iar casa părintească se afla în apropierea bisericii acelui sat, ocrotită de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Părinții, înstăriți fiind, i‑au asigurat o educație aleasă acestei tinere, care a avut un frate mai mare, Eftimie, care după decenii de nevoință ca monah a fost ales Episcop de Madit. Personalitatea lui a fost evocată de unul dintre cei mai mari împărați bizantini, Vasile al II‑lea Macedoneanul, care l‑a apreciat pentru meritele sale și pentru viața sa de sfințenie. Această familie credincioasă a rodit, așadar, doi copii: un vestit episcop și o atât de cunoscută și cinstită Sfântă Cuvioasă a Bisericii. Lucrul acesta vorbește de la sine mai ales în acest an dedicat pastorației familiei creștine. Cât de importante sunt cultivarea credinței și a virtuților în familie și transmiterea valorilor Evangheliei noilor generații de copii și de nepoți! Într‑o astfel de atmosferă a crescut tânăra Parascheva care, însoțindu‑și părinții la biserică duminică de duminică, pe când avea vârsta de 10 ani, ascultând Evanghelia la Sfânta Liturghie, a auzit aceleași cuvinte pe care le‑am auzit și noi astăzi. Deși era de vârstă fragedă, ea s‑a raportat într‑un mod unic la aceste cuvinte”.

După ce a prezentat viața Sfintei Cuvioase Parascheva, dar și istoria parcursului sfintelor sale moaște aflate acum la Iași, Episcopul‑vicar patriarhal a vorbit despre evlavia deosebită pe care credincioșii români o au față de această bineplăcută a lui Dumnezeu și despre ajutorul pe care întotdeauna îl primesc cei care o cheamă în rugăciune: „De câteva săptămâni, mass‑media vorbește despre marele pelerinaj din acest an, care urmează o tradiție veche, începută în anul 1641. Mulțimea credincioșilor transformă această sărbătoare a Sfintei Cuvioase și mult‑milostivei Maicii noastre Parascheva într‑o manifestare excepțională, emoționantă și cutremurătoare de iubire și de cinstire a lui Dumnezeu prin sfinții Lui. Sfânta Parascheva se bucură de o mare dragoste și cinstire din partea credincioșilor din țară, a românilor din străinătate, dar și a credincioșilor din alte națiuni, pentru că ea are vocația de a aduna creștinii indiferent de poporul din care provin. Nu întâmplător, cinstitele ei moaște au stat, pentru diferite perioade, la Constantinopol, la Târnovo, la Vidin, la Belgrad, apoi iar la Constantinopol și, în cele din urmă, la Iași, în țara noastră. De aceea, această sărbătoare este foarte iubită de credincioși. O mulțime de tineri și oameni veniți din toate colțurile țării au așteptat ore în șir pentru cele câteva clipe ale întâlnirii lor cu această aleasă a lui Dumnezeu, iar mărturiile pelerinilor sunt cutremurătoare. O mulțime de oameni vin să îi ceară ajutorul, iar alții vin să îi mulțumească pentru ajutorul primit ani în șir, motiv pentru care cu toții vin la racla Sfintei ca la un izvor din care se împărtășesc de harul Duhului Sfânt, care locuiește și lucrează în sfinți”, a explicat ierarhul.

Pe parcursul slujbei, credincioșii sosiți la Catedrala Patriarhală au avut bucuria de a cinsti un veșmânt ce a acoperit sfintele moaște ale Cuvioasei. Adusă de la paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale, racla cu cinstitul odor va rămâne așezată spre închinare până la finalul zilei.