„Cine are în sufletul său Duhul lui Hristos devine mâinile lui Hristos“

În Duminca a şasea după Rusalii, Biserica Ortodoxă aminteşte de minunea vindecării slăbănogului din Capernaum de către Mântuitorul Iisus Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor credincioşilor. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură despre Evanghelia duminicală, în paraclisul istoric din Reşedinţa patriarhală, închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Evanghelia citită Duminică la Sfânta Liturghie ne vorbeşte despre vindecarea unui slăbănog, a unui om paralizat din oraşul Capernaum, care a fost adus la Mântuitorul de prietenii săi pentru a-i fi redată sănătatea trupească şi sufletească. Mântuitorul Iisus Hristos, văzând credinţa lor, i-a spus lui: Iertate sunt păcatele tale; iar după aceea, mai târziu: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Din aceste cuvinte şi fapte ale Mântuitorului înţelegem că între boala şi suferinţa trupească şi starea interioară a omului există o legătură care condiţioanează vindecarea uneia de cealaltă.

"Evanghelia de astăzi ne arată patru mari adevăruri duhovniceşti cu înţeles adânc pentru viaţa noastră spirituală. Şi anume: legătura dintre iertarea păcatelor şi vindecarea de boli, legătura dintre suferinţă şi pocăinţă, legătura dintre vindecarea păcatelor, vindecarea de boli şi slăvirea adusă lui Dumnezeu, şi legătura dintre credinţa celui bolnav şi credinţa celor din jurul lui care îngrijesc de el", a spus Părintele Patriarh Daniel. În conştiinţa Bisericii, datorită inspiraţiei pe care Sfinţii Părinţi au avut-o de la Duhul lui Dumnezeu, păcatul a fost considerat încă de la început ca o boală a sufletului, iar uneori, nu totdeauna, suferinţa fizică este o consecinţă a păcatului, a bolii spirituale care atacă în primul rând sufletul omului şi apoi se răsfrânge şi asupra legăturii sufletului cu trupul, îmbolnăvind întreg omul.

"Mai întâi avem nevoie de iertarea de păcate, de vindecarea sufletului, care se îmbolnăveşte atunci când se desparte de Dumnezeu, când încalcă voia lui Dumnezeu. Când rupe comuniunea cu Dumnezeu, sufletul se îmbolnăveşte pentru că nu mai iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu şi pe semeni. Starea de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni este singura stare sănătoasă", a arătat Preafericirea Sa.

Credinţa prietenilor slăbănogului indică taina Bisericii

Mântuitorul iartă păcatele slăbănogului de la Capernaum şi apoi îi redă sănătatea trupului pentru că El este cu adevărat Doctor al sufletelor şi al trupurilor, adică este Părinte Duhovnicesc prin excelenţă, dar şi vindecător milostiv pentru fiii săi. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a spus în cuvântul de învăţătură că Mântuitorul se comportă ca un Părinte Duhovnicesc cu slăbănogul, pe care îl numeşte fiu. Filiaţia acestuia era născută din legătura credinţei, căci el credea cu adevărat în Iisus Hristos şi în puterea Lui. Mântuitorul nu descoperă păcatele celui vindecat, nu le divulgă în faţa tuturor, ci îi redă tainic şi demnitatea umană. Pe cel care fusese umilit prin suferinţa bolii îl înalţă şi îl redă comuniunii iubitoare cu semenii săi, după ce realizase comuniunea iubitoare cu Dumnezeu Tatăl prin Fiul. Evanghelia mai aminteşte şi de credinţa prietenilor slăbănogului, care a întărit credinţa celui bolnav în Mântuitorul Iisus Hristos. Preafericitul Patriarh Daniel a spus că în chipul evanghelic al prietenilor se poate vedea taina Bisericii, căci pentru credinţa şi dragostea Bisericii faţă de Dumnezeu şi de semeni Hristos Domnul iartă o mulţime de păcate şi vindecă o mulţime de boli.

"Lucrarea filantropică de ajutorare a Bisericii arată iubirea Lui Hristos. Cine are în sufletul său Duhul lui Hristos, Cel milostiv, iertător şi vindecător, devine mâinile lui Hristos, care ajută pe cel bolnav, pe cel sărac, pe cel singur, pe cel neajutorat. Aceste fapte indică prezenţa Lui vindecătoare şi iertătoare în sufletele noastre."