Cuvântul monahului: E posibil să citim zilnic din „Scrisoarea de Dragoste“ a lui Dumnezeu

"De ce nu vă dedicaţi timpul liber citirii Scripturii? Voi nu mai vorbiţi cu Hristos? Nu-L mai vizitaţi, nu-L mai ascultaţi?...", ne întreabă Sfântul Ambrozie într-una dintre scrierile sale. Sfântul Ioan Hrisostom ne arată şi de ce trebuie să ne obişnuim cu acest obicei sfânt: "pentru a ne hrăni sufletele noastre", căci aceste cărţi sfinte conţin "leacurile sufletului" şi din ele primim nu numai îndrumare, ci şi putere.

Atunci când Domnul a fost ispitit de satana pe munte, El i-a răspuns cu texte din Sfânta Scriptură. E necesar, aşadar, să cercetăm bine Sfânta Scriptură. În ea creştinul poate vedea mişcările şi vicleniile vrăjmaşului şi tot în ea îşi poate găsi armele cu care să se apere. Ea conţine cuvântul lui Dumnezeu, care ne luminează mintea şi ne deschide ochii cei sufleteşti.

Unii credincioşi s-au obişnuit cu învăţarea pe de rost a anumitor versete din Sfânta Scriptură, pe care şi le repetă în anumite împrejurări, mai ales în ispite şi încercări, îmbărbătându-se prin ele, sfinţindu-şi nu numai mintea, ci şi faptele şi viaţa, când sunt călăuziţi de ele. Spiritualitatea Ortodoxă vorbeşte despre o Liturghie a Cuvântului, îndemnând la o împărtăşire lăuntrică a Cuvântului lui Dumnezeu cât mai deasă, aidoma Liturghiei euharistice, când ne cuminecăm cu Însuşi Trupul şi Sângele Domnului.

Biblia nu este o carte obişnuită, ci este "cartea cărţilor", este viaţă, deoarece cuvintele sale "sunt duh şi sunt viaţă" (Ioan 6, 63). Prin urmare, cuvintele Sfintei Scripturi pot fi înţelese dacă le cercetăm în duhul Duhului lor şi cu viaţa vieţii lor.

Zilnic, când ne întoarcem acasă din activităţile cotidiene, "să punem două mese: una cu bucatele trupului, alta cu bucatele Sfintei Scripturi". Când citim în Biblie, Dumnezeu vorbeşte cu noi, apostolii şi proorocii vorbesc cu noi, cerul vorbeşte cu noi.

Sfinţii Părinţi preţuiesc cuvintele învăţăturilor sfinte, numindu-le "îndumnezeitoarele" cuvinte. Cuvântul cheamă, trezeşte, deschide uşa inimii prin credinţă, dă putere şi vitalitate celor slabi, hrăneşte şi adapă pe cei ce flămânzesc şi însetează după Dumnezeu. Cuvântul, dacă este de la Dumnezeu, zideşte, dă viaţă, înţelepciune şi deschide ochii celor orbiţi sufleteşte. Cuvintele lui Dumnezeu nu pot fi înţelese atunci când sunt despărţite de Dumnezeu, pentru că nu ele sunt Dumnezeu, ci o exprimare a dumnezeirii în limbaj uman. Cuvintele dătătoare de viaţă ale Evangheliei care au ajuns în mintea şi în inima noastră descoperă sensurile adânci ale existenţei, prin ele primim de la Dumnezeu putere să le împlinim şi tot ele creează stări din ce în ce mai înalte în viaţa noastră atunci când le împlinim.

Spunea un părinte că în momentul când mintea nu va înţelege ceea ce lecturăm, călăuziţi fiind de tâlcuirile Sfinţilor Părinţi, va simţi inima; şi dacă nici mintea nu înţelege, nici inima nu simte, aducem rugăciune şi evlavie, căci în fiecare cuvânt de acolo se găseşte strop din Adevărul veşnic şi din Duhul Sfânt, fiind o colecţie de cărţi inspirate, scrise sub insuflare divină. Şi trebuie citit din nou, căci prin citire semănăm în suflet cuvintele lui Dumnezeu. De acolo nu vor pieri, ci treptat şi pe nesimţite vor trece în firea sufletului nostru; şi se va petrece ceea ce a grăit Mântuitorul despre omul care "aruncă sămânţa în pământ, şi doarme şi se scoală noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el" (Marcu 4, 26-27).

Îmi povestea cineva, că în perioada efectuării stagiului militar, cu mulţi ani în urmă, citea zilnic scrisorile de dragoste de la logodnica sa. Pe unele dintre ele ajunsese să le ştie pe de rost, căci le recitea zilnic şi mereu simţea dragostea pe care i-o transmitea de la distanţă iubita lui... Gândindu-mă la asta, mă întrebam cum de este posibil să nu citim şi noi zilnic din "Scrisoarea de Dragoste" a lui Dumnezeu, care este Sfânta Scriptură?! Poate că dragostea noastră s-a răcit, însă a Lui nu se răceşte niciodată! Citind zilnic, Îl vom iubi şi preţui mai mult, vom afla nu numai voia Lui, ci ne vom şi întâlni cu El, căutând să-I facem bucurie în orice clipă a vieţii noastre, pregustând din veşnicie...