Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Dorin Bujdei: Poveste adevărată

Dorin Bujdei: Poveste adevărată

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Data: 18 Ianuarie 2011

O poveste adevărată vorbeşte despre singurătate şi regăsire, despre dăruire, dragoste şi recunoştinţă, ne provoacă pe toţi să regândim "utilitatea" părinţilor, tineri sau bătrâni, să apreciem valorile autentice ale vieţii.

Scriitorul Dorin Bujdei ne propune spre lecturare o poveste… adevărată. Trasarea graniţei dintre imaginar şi real rămâne la latitudinea cititorului. Poveste adevărată începe în nuanţe gri, care prezintă suferinţa unui copil abuzat şi apoi abandonat de părinţi, jertfelnicia vieţii lui fragede.

Adus de părinţi într-un cătun în care cele câteva case păreau aruncate pe coamele dealurilor, în care chiar şi preotul era bătrân, un copil de cinci ani este lăsat în grija bunicului. În acel sat părăsit de tineri, dar neuitat de Dumnezeu, viaţa lui Dănuţ prinde culoare. Crescut de bunic şi apoi, la vârsta şcolarizării, de preotul satului, care devine astfel cel de-al doilea bunic al copilului, chip al milostivirii lui Dumnezeu, Dănuţ va fi, la maturitate, preot.

Copiii se mulţumesc cu puţin; pentru ei valoroase sunt lucrurile mici, cele care au suflet sau pe care ei le pot "însufleţi". Adeseori îşi petrec timpul, cu o plăcere enormă, cu puţine sau substitute de jucării, dar niciodată nu vor accepta lipsa sau substituirea părinţilor. Astfel, autorul ne pune în faţă o problemă contemporană a societăţii: mutarea responsabilităţilor de îngrijire şi educaţionale de la părinţi, la bunici.

(diac. Cătălin Vatamanu, redactor Editura Doxologia)