Drept la replică: Mănăstirile de monahi şi monahii pot fi ajutate de mireni, dar nu conduse de ei

În legătură cu opiniile exprimate în articolul intitulat Stareţul Macarie a fost izgonit de la Poiana Mărului, apărut sub semnătura domnului Daniel Gârleanu, în "Ziarul de Vrancea" din ziua de 9 iunie 2010, Biroul de presă al Patriarhiei Române face următoarele precizări:

Potrivit Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (articolul 75, alin. 1 şi articolul 113, lit. e), transformarea unei mănăstiri din mănăstire de călugări în mănăstire de călugăriţe sau din mănăstire de călugăriţe în mănăstire de călugări se face prin hotărârea Sinodului mitropolitan prezidat de către Mitropolitul locului, la iniţiativa şi propunerea Chiriarhului eparhiei sufragane, iar nu în mod arbitrar de către Patriarh, aşa cum în mod eronat consideră autorul articolului.

În ziua de 29 septembrie 2009, la propunerea Înalt Preasfinţitului Părinte Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, care a prezentat situaţia existentă la Mănăstirea Poiana Mărului, având în vedere lipsa personalului monahal şi restaurarea situaţiei existente înaintea desfiinţării mănăstirii din timpul regimului comunist când obştea era de călugăriţe, pentru revigorarea vieţii spirituale şi gospodăreşti potrivit nevoilor misionare actuale, Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei a hotărât:

1. Transformarea Mănăstirii Poiana Mărului, Protoieria Buzău 1, Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei din mănăstire de călugări în mănăstire de călugăriţe.

2. Ieromonahul Macarie, stareţul actual al mănăstirii mai sus menţionate, va rămâne în continuare la mănăstire ca preot slujitor (Extras din procesul-verbal al Şedinţei Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei din 29 septembrie 2009).

Deoarece nu a dorit să rămână preot duhovnic la o mănăstire de maici, părintele stareţ Macarie a solicitat în scris Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei transferarea la Schitul Monteoru din comuna Vintileasca, judeţul Vrancea, cerere care i-a fost aprobată.

Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei a ţinut cont de existenţa în zonă a unui număr mai mare de călugăriţe decât de călugări, fără ca prin această hotărâre să diminueze prestigiul acestei mănăstiri, deoarece, în Ortodoxie, mănăstirile de călugări şi călugăriţe sunt egale, iar nu ierarhizate ca importanţă.

În acelaşi timp, hotărârea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei nu încalcă testamentul Cuviosului Vasile, ctitorul mănăstirii de la Poiana Mărului (1730-1733), care a dorit ca mănăstirea să nu se desfiinţeze, ci să funcţioneze neîntrerupt în pace şi fără tulburare până la sfârşitul veacurilor, fără a interzice în mod expres ca aceasta să nu fie niciodată mănăstire de maici.

În concluzie, Patriarhia Română recomandă atât clerului şi monahilor, cât şi mirenilor din parohii să caute mai întâi pacea şi mântuirea sufletului, precum şi binele mănăstirii, nu interese individuale egoiste care tulbură viaţa comunităţii locale.

(Biroul de presă al Patriarhiei Române)