Evlavia bucureștenilor pentru Sfânta Cruce

Biserica „Sfântul Vasile”-Victoria din Protoieria 1 Capitală și-a prăznuit hramul ieri, 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Sărbătoarea parohiei a început încă din ajun, când clerici și credincioși au participat la procesiunea „Calea Sfintei Cruci, scară către Cer”, cu raclele care adăpostesc moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci.

Din soborul de slujitori care s-au rugat ieri împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul la Sfânta Liturghie au făcut parte protos. Vasile Pârjol, eclesiarhul Mănăstirii Cernica, de unde a fost adusă spre închinare racla cu un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Calinic; pr. Pavel Călin Mirel Rotaru, secretar al Protoieriei Sector 1 Capitală; pr. Cristian Trandafir, parohul Bisericii „Sfântul Vasile”-Victoria; preoți și un diacon.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice rânduite la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a vorbit despre îndemnul dintotdeauna al Bisericii de a cinsti Sfânta Cruce, întrucât Mântuitorul Hristos a arătat marea Sa iubire față de noi tocmai prin răstignire. Preasfinția Sa a amintit că Biserica cinstește în mod deosebit Sfânta Cruce și i-a rânduit mai multe sărbători de-a lungul anului bisericesc, în 14 septembrie fiind prima și cea mai importantă. Cinstim în mod deosebit Sfânta Cruce în fiecare miercuri și vineri, când se rostesc rugăciuni deosebite în timpul celor șapte laude, în Duminica a 3-a din Sfântul și Marele Post, la 7 mai (Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim) și 1 august (Scoaterea Sfintei Cruci).

În continuare, ierarhul a vorbit despre istoria Locurilor Sfinte ale creștinătății în timpul Imperiului Roman: descoperirea Cinstitului Lemn al Sfintei Cruci de către Sfânta Împărăteasă Elena și Înălțarea Sfintei Cruci de către Sfântul Ierarh Macarie la 326, recuperarea Sfintei Cruci din mâinile perșilor în secolul al 7-lea și înălțarea acesteia din nou, în 14 septembrie 630, de către Sfântul Ierarh Zaharia. „Înălțarea Sfintei Cruci este o permanentă sărbătoare a Bisericii, o sărbătoare a biruinței, chiar dacă este zi de post și ne aduce aminte de Răstignirea Domnului. Este o zi a biruinței Sfintei Cruci și a biruinței credinței dreptmăritoare. După ce vreme îndelungată pe locul Răstignirii și al Mormântului Domnului a fost un templu păgân, după ce prin mari încercări Sfânta Cruce a părăsit Ierusalimul pentru un număr de ani, ea a revenit în locul în care Mântuitorul Hristos a arătat că nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta ca viața să și-o pună pentru prietenii săi”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

De asemenea, ierarhul a amintit cuvintele Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Filipeni despre cei mulți care „se poartă ca dușmani ai crucii lui Hristos” (Filipeni 3, 17): „Nu doar în vremea misiunii lui, când le scria filipenilor această epistolă, ci permanent, în istorie, mulți s-au purtat ca dușmani ai crucii lui Hristos. Și această dușmănie au arătat-o adeseori, arzând în piețele publice crucea, necinstind-o, iar mai nou chiar scoțând-o din instituțiile publice și din școală, nepermițând oamenilor să o poarte la gât”.

În încheiere, ierarhul a vorbit despre prezența Sfintei Cruci în cele mai importante momente din viața unui om. „Crucea a adus bucurie la toată lumea. Este semnul biruinței, altarul de jertfă, stindardul Bisericii, pentru că a fost așezată dintotdeauna pe biserici și paraclise construite în numele Domnului. Cu Crucea Domnului sunt însemnați cu untdelemn mai întâi pruncii la Botez și apoi cu Sfântul și Marele Mir; cu Sfânta Cruce sunt însemnați cei care aleg să întemeieze familii noi, deoarece cununiile lor sunt așezate pe cap după ce li se face de mai multe ori semnul Sfintei Cruci asupra frunții; cu Sfânta Cruce sunt binecu­vântați cei care aleg calea slujirii Domnului în mănăstire, pentru că poartă la pieptul lor permanent Crucea Domnului; cu semnul crucii este dezlegat creștinul care trece din această viață, înainte de a fi așezat în mormânt, iar mormântul este însemnat sau pecetluit tot cu semnul crucii. Crucea este bucuria creștinilor, un semn al nădejdii că Dumnezeu ne va ajuta. De aceea, întotdeauna începem rugăciunile noastre închinându-ne cu semnul Sfintei Cruci. Când ne așezăm și ne ridicăm de la masă, când începem și sfârșim un lucru, când avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, dar și când primim o mare bucurie, simțim nevoia să-I mulțumim închinându-ne”, a spus Preasfinția Sa.

La final, soborul de slujitori a săvârșit slujba Parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii sfântului locaș de cult trecuți la cele veșnice.

Procesiunea „Calea Sfintei Cruci, scară către Cer”

Evenimentele prilejuite de hramul Bisericii „Sfântul Vasile”-Victoria au început încă din ajun, cu cea de-a 8-a ediție a procesiunii „Calea Sfintei Cruci, scară către Cer”. Joi, 13 septembrie, o delegație a Mănăstirii Cernica a adus spre închinarea credincioșilor racla cu un fragment din cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. După săvârșirea Vecerniei Mari, urmată de Litie și Acatistul Sfintei Cruci în biserica parohială, a urmat procesiunea cu raclele care adăpostesc moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, pe Calea Victoriei până în Parcul „Nicolae Iorga”. Cuvântul de învățătură cu acest prilej a fost rostit de arhim. Nectarie Șofelea, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor și stareț al Mănăstirii Radu Vodă din Capitală.

Procesiunea s-a încheiat în Parcul „Nicolae Iorga” cu un concert de muzică bisericească, susținut de Corala „Te Deum Laudamus”, dirijată de pr. lect. dr. Zaharia Matei. La procesiunea de pe Calea Victoriei au participat clerici din Protoieria Sector 1 Capitală și numeroși credincioși. În sunet de toacă și de cântări închinate Sfintei Cruci, pelerinii au mărturisit pe străzile cetății recunoștința lor pentru ajutorul primit de la Dumnezeu prin mijlocirea Sfintei Cruci.