Hotărâri ale Sfântului Sinod privind înhumarea în Biserica Ortodoxă Română

Menţinând în vigoare hotărârea din 15 iunie 1928, reconfirmată la 20 februarie 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 5 iulie 2012, a luat mai multe hotărâri faţă de practica necreştină a incinerării morţilor, după cum ne informează Cancelaria Sfântului Sinod.

Din mărturiile scripturistice, patristice, istorice şi ar­heologice reiese că Biserica a practicat de la început până astăzi înhumarea (înmormântarea). Ea corespunde învă­ţăturii Bisericii despre trup şi datoriile faţă de el, trup care trebuie să fie redat pământului din care a fost luat.

Biserica Ortodoxă Română a avut şi are o atitudine clară şi ferm exprimată faţă de cei care s-au incinerat sau se vor inci­nera, consacrată prin hotărârea sinodală din anul 1928 şi reconfirmată prin hotărârea sinodală din anul 1933, asupra cărora nu s-a mai revenit în nici un fel, întrucât acestea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre, fiind de datoria oricărui slujitor al Bisericii Ortodoxe Române să respecte aceste hotărâri, iar din punct de vedere pastoral, să lămurească şi să determine pe credincioşi să res­pecte tradiţia bimilenară a înhumării creştinilor.

Abuzând de lipsa de informare corectă a credincioşilor şi de acceptarea facilă şi fără discernământ de către aceştia a practicii incinerării morţilor, în­găduită de unele biserici creş­tine din Occident şi din America, unii preoţi caterisiţi sau depuşi din treaptă, doritori de câştig şi în totală separare de Biserică, săvârşesc slujba de prohodire a celor decedaţi chiar în incinta crematoriului.

Există şi situaţii în care incinerarea s-a făcut fără voia sau împotriva dorinţei celui decedat, din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state în care incinerarea este obli­gatorie). În astfel de situaţii, chiriarhul este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu dis­pensă, prin iconomie, în urma studierii amănunţite a fie­cărui caz în parte, cu precizarea că, pentru astfel de cazuri, sluj­ba ce se va săvârşi la depunerea urnelor funerare în cripte ar pu­tea fi doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuală.

Pentru preîntâmpinarea unor astfel de situaţii, cu binecu­vân­­tarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Permanenţa Con­siliului eparhial al Arhie­pis­copiei Bucureştilor, în şedinţa din 20 martie 2012, a hotărât ela­­borarea unei circulare în le­gă­tură cu practica necreştină a incinerării morţilor, în care să se prevadă îndatorirea fiecărui cle­ric de a se conforma hotărârii Sfân­tului Sinod al Bisericii Or­to­doxe Române din anii 1928 şi 1933, având obligaţia de a-i în­druma pe credincioşi să respecte cu sfinţenie practica ortodoxă a înhumării (înmormân­tării) celor adormiţi şi să nu accepte inci­nerarea (arderea tru­pului celui decedat).

Apreciind că problema incinerării morţilor este comună tuturor eparhiilor şi că măsura adoptată de Permanenţa Consi­liului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor trebuie extinsă printr-o hotărâre a Sfântului Sinod la nivelul tuturor centre­lor eparhiale, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. a) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Orto­doxe Române, potrivit cărora „Sfântul Sinod păstrează unitatea dogmatică, liturgică şi canonică, statutară şi regulamentară în Biserica Ortodoxă Română, precum şi comuniunea cu întreaga Biserică Ortodoxă“.

Ca urmare a discuţiilor care au avut loc pe marginea pro­punerilor Comisiei pastorale, mo­nahale şi sociale, precum şi a votului unanim exprimat, Sfântul Sinod a hotărât:

1. Menţine în vigoare urmă­toarea hotărâre a Sfântului Sinod din 15 iunie 1928, recon­fir­mată prin hotărârea Sfân­tu­lui Sinod din 20 februarie 1933:

a. „Preoţii să prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenţă religioasă, fie la înmormântare, fie la pomenirea pentru morţi după înmormântare.

b. Înainte de oficierea slujbei de înhumare (înmormântare) a unui creştin, preotul slujitor să se informeze de la familia defunctului la care cimitir va fi înmormântat cel decedat.

c.  Celor ce totuşi au fost incineraţi, sau se vor incinera din proprie voinţă, să li se refuze orice serviciu religios, atât la înmormântare, cât şi la pome­nirile pentru morţi.“

2. În situaţia în care incinerarea s-a făcut fără voia sau împotriva dorinţei celui decedat, din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state în care incinerarea este obli­gatorie), chiriarhul este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu dispensă, prin ico­nomie, în urma studierii amă­nunţite a fiecărui caz în parte, cu precizarea că, pentru astfel de cazuri, la depunerea urnelor funerare în cripte, se poate oficia doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuală.

3. Preoţii care se abat de la hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pri­vind practica incinerării mor­ţilor vor fi opriţi de la lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului epar­hial, spre sancţionare.

4. În cazul foştilor preoţi, caterisiţi sau depuşi din treaptă, care săvârşesc slujba de prohodire chiar în incinta crematoriului, Înalt Preasfinţiţii şi Preasfinţiţii Părinţi Chiriarhi vor sesiza autorităţile competente pentru interzicerea accesului acestora în crematorii şi cimitire şi pentru sancţionarea penală, întrucât folosesc calităţi mincinoase (de cleric al Bisericii Ortodoxe Române) pentru a obţine un folos material injust, păgubind familiile îndoliate (art. 215 alin. (2) Cod penal, infrac­ţiunea de înşelăciune).

5. Înalt Preasfinţiţii şi Preasfin­ţiţii Părinţi Chiriarhi vor adopta măsurile cuvenite pentru înştiinţarea clerului din fie­care eparhie despre conţinutul pre­zentei hotărâri şi despre obli­gativitatea acesteia în cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române.

6. Centrele eparhiale vor lua măsurile necesare referitoare la îndatorirea pastoral-misionară de a catehiza credincioşii cu privire la învăţătura de credinţă or­todoxă despre înhumare (în­mor­mântare) şi respingerea practicii incinerării, precum şi de a acorda atenţia cuvenită pastoraţiei individuale a persoanelor îndoliate.

7. Centrele eparhiale vor lua măsuri în legătură cu  îndato­rirea clerului de a promova, inclusiv prin forţa exemplului, ajutorarea familiilor îndoliate, pentru ca lipsa banilor să nu fie un motiv de a incinera pe cei decedaţi, considerând că înhumarea ar fi prea costisitoare.

Această hotărâre a fost comunicată episcopilor eparhioţi ai Bisericii Ortodoxe Române, membri ai Sfântului Sinod, precum şi Oficiului canonico-juridic şi Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române, în vederea adoptării măsurilor necesare pentru respectarea şi aducerea la îndeplinire a celor stabilite.