Întâlnire a preoților de caritate la Fundația „Sfânta Tecla” din Capitală

Preoții de caritate din sectorul 2 al Capitalei s-au reunit joi, 12 martie, la sediul Fundației „Sfânta Tecla” din București. Întâlnirea clericală a fost precedată de săvârșirea Liturghiei Darurilor înainte sfințite, de un sobor de preoți, sub protia părintelui conf. univ. dr. Marian Vild, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.

Cercul pastoral al preoților de caritate din sectorul 2, la Fun­dația „Sfânta Tecla”, a inaugurat proiectul „Teologia, știință spre folosul slujirii aproapelui”, o serie de dialoguri între preoții de caritate și mediul academic.

După Liturghia Darurilor înainte sfințite, a avut loc propriu-zis cercul pastoral. Prelegerea „Despre răbdare în familia creștină”  a fost sus­ținută de părintele dr. Mihai-Iulian Grobnicu, inspector eparhial la Sectorul învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor și slu­jitor la paraclisul Fun­dației „Sfânta Tecla”,  care a eviden­țiat im­portanța răbdării, a iubirii jertfelnice și a dialogului în viața fami­liei creștine.

„Ne bucurăm că am primit această oportunitate de a organiza primul cerc pastoral al preoților de caritate din sectorul 2, fiind primul eveniment major al fundației noastre. Am primit cu mare bucurie invitația părintelui coordonator Alin Nica de a organiza aici primul cerc pastoral și de a susține, apoi, și o con­ferință dedicată familiei creș­tine. Am deschis cuvântul printr-o reflecție referitoare la răbdarea în familia creștină. Este o temă care ne provoacă pe mulți dintre noi. Suntem foarte nerăbdători în societatea în care trăim, iar această nerăbdare se observă inclusiv în familia creștină, precum: în relațiile dintre membrii familiei, în dorința de a rezolva rapid anumite lucruri, și în interacțiunile adesea marcate de irascibilitate și tensiune dintre soți, dintre părinți și copii sau dintre copii și părinți. De aceea, în această conferință am încercat să oferim câteva puncte de contemplație împreună cu ceilalți preoți de caritate. Nu este vorba despre a ține o lecție, ci despre a privi împreună o dimensiune esențială a slujirii preotului de caritate, care activează într-un spațiu în care se simte nerăbdarea, atât a celui care așteaptă vindecarea, cât și a familiei, care dorește să plece mai repede din spital. Preotul, prin rugăciune, Sfintele Taine și Sfânta Liturghie, încearcă să ofere speranță și să ajute credinciosul să înțeleagă că Hristos este vindecarea și care este rostul suferinței”, a spus pr. Mihai-Iulian Grobnicu, inspector eparhial.

Părintele conf. univ. dr. Marian Vild le-a vorbit celor prezenți despre importanța familiei preotului și despre exemplul său în familie și în societate.

„În contextul parteneriatului care există între preoții de caritate din Arhiepiscopia Bucureștilor și Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, la întâlnirea de astăzi cu preoții de caritate am discutat despre profilul familiei preotului, potrivit datelor biblice. Tema este extrem de importantă, pentru că, dacă ne uităm atât în literatura patristică, cât și în cea modernă, există două teme majore: pe de o parte, preoția, pe de altă parte, familia, însă foarte rar regăsim tema combinată, familia preotului. Sunt multe situații în care un preot trebuie să se descurce simultan în viața de familie și în rolul său de preot al comunității. Mai întâi am reiterat datele biblice, începând cu cele despre preoția din Vechiul Testament, în special Cartea Leviticului, capitolul 21, deoarece preoția vechi-testamentară este o prefigurare a preoției din Noul Testament. Pe de altă parte, am reluat și datele din Noul Testament, în special cele din Epistola I către Timotei, capitolul 3, unde Apostolul Pavel prezintă cele 16 condiții pentru preoție. De aceea, este nevoie, așa cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, ca noi, preoții, «să ardem» mai întâi în propriile vieți, pentru a putea aprinde și pe alții, fie că este vorba despre propria familie, fie despre familia mai mare a Bisericii”.

De asemenea, părintele Alin Nica, coordonatorul preoților de caritate din Arhiepiscopia București­lor, a subliniat: „Considerăm că aceste întâlniri sunt de mare folos pentru noi, preoții de caritate, pentru că avem șansa să ne întâlnim, să experimentăm comuniunea prin slujire liturgică și să discutăm despre ceea ce întâlnim în practica pastorală de zi cu zi, ce putem face mai bine și cum putem sluji mai eficient aproapelui. Ceea ce facem în această perioadă se încadrează în mesajul pe care Biserica, în întregimea sa, îl aduce societății, o perioadă de adâncă pocăință, de rugăciune mai intensă și de slujire a aproapelui prin milostenie, prin fapte bune și prin prezența noastră, mai ales alături de cei internați în spitale și în centre socio-medicale”.

La final, toți cei prezenți au primit din partea părintelui Mihai-Iulian Grobnicu, slujitor la Paraclisul „Sfânta Mare Muceniță Tecla”, câte o icoană cu chipul Sfintei Tecla, cea întocmai cu Apostolii, ocrotitoarea așezământului social, precum și alte daruri.