Praznicul Sfinţilor Martiri Brâncoveni este serbat nu numai la ctitoriile şi locurile vieţuirii lor pământeşti, ci şi pe meleagurile încărcate de istorie din nordul judeţului Galaţi, la Mănăstirea Cârlomăneşti.
Episcopia Dunării de Jos a înfiinţat, în 1997, Mănăstirea „Sfinţii Brâncoveni“ - Cârlomăneşti pe vatra celui mai vechi lăcaş monahal din zona Moldovei de Jos şi pentru ca locuitorii de aici, plecaţi în străinătate, să nu îşi uite obârşiile şi credinţa strămoşească.
Pentru credincioşii din nordul judeţului Galaţi şi nu numai, ziua de prăznuire a Sfinţilor Brâncoveni (16 august) reprezintă o zi deosebită, deoarece atunci se serbează hramul unui important centru monahal - Mănăstirea Cârlomăneşti.
După ce, în preziua praznicului, slujba Privegherii a fost săvârşită de arhim. Daniil Oltean, vicar administrativ al Episcopiei Dunării de Jos, credincioşii au fost bucuroşi să aibă în mijlocul lor pe Preasfinţitul Episcop Casian al Dunării de Jos, care a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în noul paraclis de vară şi în faţa vechii bisericuţe cu hramul „Sfântul Nicolae“, care, în prezent, este restaurată.
Prin iconomia lui Dumnezeu, sărbătoarea hramului din acest an a coincis cu prima duminică de după Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, instituită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Duminica migranţilor români“. Astfel, părinţi şi rude, împreună cu fiii plecaţi în străinătate şi reveniţi parţial în ţară, au putut participa la sfânta slujbă, rugându-se şi mulţumind lui Dumnezeu pentru darurile oferite, dar mai ales bucurându-se împreună de momentul revederii.
După ce în cadrul Sfintei Liturghii au fost înălţate rugăciuni speciale pentru toţi românii plecaţi la muncă în străinătate, ierarhul Dunării de Jos a citit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresat cu prilejul sărbătoririi Duminicii românilor migranţi în Patriarhia Română. La rândul său, PS Episcop Casian a încurajat pe rudele celor plecaţi departe, spunând: „Sunt mulţi dintre noi plecaţi la muncă în străinătate şi noi beneficiem de bănuţul lor pentru case mai bune, pentru a avea condiţii mai bune de trai, de medicamente, poate, pentru părinţii bătrâni, dar în acelaşi timp, suferim de lipsa lor. Ne gândim la ei şi vărsăm lacrimi. De aceea, e bine să ne rugăm pentru ei, ca să fie sănătoşi acolo unde sunt, ca să îşi păstreze credinţa, ca să se întoarcă acasă sănătoşi“.
Apoi, referindu-se la importanţa sărbătorii, Preasfinţia Sa a spus: „Cinstind astăzi, în această mănăstire, prin bisericuţa aceasta, jertfa Sfinţilor Martiri Brâncoveni, să învăţăm, iubiţi părinţi, de la acest părinte sfânt, care avea coroană şi sceptru, care conducea Ţara Românească, dar care şi-a jertfit chiar şi proprii lui copii pentru sfânta credinţă ortodoxă strămoşească, că şi noi trebuie să le predăm credinţa curată creştinească, ortodoxă şi strămoşească, copiilor noştri“.
„Gândul nostru este de a ne întoarce acasă!“
De asemenea, Episcopul Casian a invitat la cuvânt câţiva migranţi aflaţi în vacanţă, acasă. Teodor Miron, din Brătuleşti, judeţul Galaţi, a mărturisit că „e foarte greu în străinătate. Muncesc în Italia în construcţii şi această muncă pare uneori mai grea decât cea de miner. În partea financiară este mult mai bine decât în România, dar atât. Mai mergem acolo la biserică, dar mai rar, când timpul ne permite. Sărbătorim Paştile şi Crăciunul împreună cu alţi români, dar nu este la fel ca acasă. Gândurile mele de viitor sunt de a mă întoarce acasă!“.
La momentul Chinonicului, ansamblul de copii „Cununiţa satului“ din localitatea Lieşti, însoţiţi de părintele şi cântăreţul parohiei, au interpretat „Balada lui Constantin Brâncoveanu“, precum şi alte cântece religioase şi populare. De asemenea, copiii de la Centrul de pictură din aceeaşi localitate au împodobit zidurile interioare ale vechii bisericuţe cu icoane închinate Sfântului Vasile, realizând astfel un microvernisaj inedit.
La sfârşit, ieromonahul Nicodim Anghel, responsabilul mănăstirii, a primit darul duhovniciei. În cadrul natural deosebit oferit de păduricea de salcâmi, pelerinii veniţi la sărbătoarea hramului au putut lua parte la agapa frăţească împreună cu păstorii lor, însuşi Ierarhul Dunării de Jos împărţind credincioşilor pachete cu hrană.
Vatră sihăstrească din timpul voievozilor
Mănăstirea Cârlomăneşti îşi are rădăcinile încă din secolul al XV-lea. Documente certe, referitoare la o mănăstire aflată în apropierea celei de astăzi, avem însă doar de la sfârşitul secolului al XVII-lea, când stareţ era „popa Jora“. Mănăstirea va fi integrată în secolul al XVIII-lea curentului de înnoire duhovnicească promovat de Sfântul Paisie de la Neamţ, reprezentând un important centru monahal din zona de sud a Moldovei.
În 1957 biserica a fost trăsnită, incendiată şi apoi părăsită.
Abia în anul 1997 mănăstirea va fi reînfiinţată, la iniţiativa PS Episcop Casian al Dunării de Jos. Astfel, prin eforturile Centrului Eparhial şi ale Protoieriei Tecuci, s-a ridicat un paraclis, sfinţit în vara anului 2004, care a primit hramul „Sfinţii Martiri Brâncoveni“, şi un corp de chilii, s-a realizat alimentarea cu apă şi s-au construit anexele gospodăreşti.
.jpg)
