Laudă de seară pentru Sfântul Ocrotitor al Bucureștilor

Șirul slujbelor de seară care au luminat Colina Bucuriei în aceste zile de toamnă a culminat în această seară, 26 octombrie, cu oficierea slujbei de Priveghere în cinstea Ocrotitorului Bucureștilor, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou. Rânduiala liturgică a fost săvârșită la Altarul de vară din preajma Catedralei Patriarhale istorice de către Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, în prezența a numeroși pelerini veniți să aducă prinos de rugăciune și recunoștință blândului sfânt făcător de minuni.

Rugăciunile înălțate la ceas de seară pe Dealul Patriarhiei în ultima săptămână au țesut o atmosferă de aleasă pace duhovnicească pentru miile de pelerini care au urcat această colină să se închine cinstitelor moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ale Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea și ale celorlalți sfinți.

În ajunul marii sărbători a blândului Sfânt Ocrotitor al Capitalei, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a oficiat slujba de Priveghere, înconjurat de un sobor de clerici din care au făcut parte stareți ai mai multor mănăstiri din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Ierarhul a rostit, după citirea Sfintei Evanghelii în cadrul slujbei Utreniei, un cuvânt de învățătură în care a pus în lumină că Împărăția lui Dumnezeu este o realitate care începe încă de pe pământ, iar sfinții ne sunt sprijin și călăuză neîncetată pe drumul către aceasta: „În rânduielile noastre ortodoxe de slujbă, avem aceste privegheri care sunt lecții ale așteptării Împărăției lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu este o promisiune pentru un viitor oarecare, ci aceasta începe încă de pe pământ; roadele sale le‑au pregustat sfinții și le împart cu generozitate celor care îi urmează. Profeții de odinioară din Vechiul Testament și‑au dorit să vadă cu ochii lor începutul acestei Împărății a lui Dumnezeu pe pământ. Știau că va veni Mesia și că va începe această Împărăție, dar n‑au văzut‑o cu ochii lor pământești, ci doar i‑au sfătuit pe urmași să o aștepte cu credință. Noi, când venim la biserică, auzim prima rostire cu care începe Sfânta Liturghie: «Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh». Aceasta arată că Împărăția lui Dumnezeu s‑a coborât între noi și își deschide porțile pentru a ne primi. Iar cei săraci cu duhul, adică cei care își fac curat în inima lor, leapădă cele omenești, leapădă toată grija cea lumească, se fac vrednici de bucuria împărtășirii Împărăției lui Dumnezeu încă de aici. Așadar, darul Duhului Sfânt pe care îl primim în cadrul acestor dumnezeiești slujbe este cel care ne întărește și ne dă putere să mergem pe calea aceasta a Împărăției încă de aici. Sfinții lui Dumnezeu ne sunt întăritori, ocrotitori și ascultători. Venim înaintea lor cu inima smerită și de multe ori poate cu îndoieli în suflet, pentru că oameni suntem și ne poticnim de multe ori din cauza greutăților, a lipsurilor și a vicisitudinilor acestei lumi. De aceea avem nevoie de o încurajare, de o certitudine că drumul acesta al credinței nu este în zadar și, atunci când ne este mai greu, așteptăm ca cineva să ne întindă o mână. Iar sfinții sunt cei mai aproape de noi, de aceea îi cinstim, de aceea îi priveghem, de aceea venim înaintea lor, pentru că ei s‑au făcut vrednici a fi cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu și ne îndeamnă și pe noi ca să facem pasul către această Împărăție”.

Totodată, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a subliniat că smerenia reprezintă adevărata cheie de intrare în Împărăția cerurilor, sfinții oferindu‑ne un exemplu viu de urmat într‑o lume marcată de autosuficiență și mândrie.

„Sfinții sunt o lecție a smereniei în această lume arogantă și disprețuitoare. Într‑o lume autosuficientă, căreia nu îi lipsește aproape nimic din cele materiale, acești oameni smeriți și săraci s‑au făcut locuitori ai Împărăției lui Dumnezeu și ne cheamă și pe noi să urmăm acestei căi. Numai că, pentru a putea intra în această Împărăție, trebuie să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu. Și Domnul Iisus Hristos, pe care L‑au ascultat și sfinții, ne grăiește și nouă: «Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima» (Matei 11, 29). Smerenia este cheia cu care au deschis ușa Împărăției cerurilor. Este singurul loc din Scriptură în care Domnul Iisus Hristos ne îndeamnă să învățăm de la El, în celelalte locuri, El propovăduiește virtutea și spune cum păcatul poate să îl piardă pe om. Iar așa cum sfinții, ascultând acest cuvânt, au experimentat în viața lor și au primit arvuna Împărăției cerurilor, tot așa suntem și noi chemați ca la aceste frumoase privegheri, așteptări și pregustări ale Împărăției lui Dumnezeu să învățăm și noi calea smereniei”, a arătat Preasfinția Sa.

În cele din urmă, Episcopul‑vicar al Eparhiei Romanului și Bacăului a creionat o paralelă spirituală între Sfântul Cuvios Dimitrie și Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, arătând cum amândoi au urmat același ideal evanghelic al sărăciei cu duhul și acum, uniți peste veacuri, mijlocesc pentru pelerinii de pe Colina Bucuriei: „De mai bine de 250 de ani, acest om simplu și smerit a venit să binecuvânteze poporul Țării Românești și, mai ales, pe cel al Bucureștilor. Înaintea lui au îngenuncheat capete încoronate, prea puternici ai lumii, boieri, dar și oameni obișnuiți și chiar smeriți. El, cel lipsit de cele materiale, a ajuns să stăpânească și să îi binecuvânteze chiar și pe cei bogați. Prin aceasta se vede că darurile duhovnicești pe care le‑a primit de la Dumnezeu s‑au înmulțit, le‑a înmulțit și le înmulțește permanent față de toți cei care au credință și care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și cred în el. Sfântul Cuvios Dimitrie a primit un oaspete de seamă la această sărbătoare, prin binecuvântarea și cu inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel: pe Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, care, în alte veacuri, a urmat aceeași viață și a împlinit același cuvânt al Evangheliei de a fi săracă cu duhul, însă bogată în darurile duhovnicești, spirituale. Peste veacuri, sfânta care a venit și de multe ori s‑a închinat aici, pe Colina Bucuriei, atunci când poate durerile sufletești, poate duhul o îndemna să vină și să ceară ajutorul Sfântului Cuvios Dimitrie, vine în calitate de soră duhovnicească, împreună‑viețuitoare a cerului. Își dau mâna peste veacuri doi bineplăcuți ai lui Dumnezeu și îi primesc pe cei care urcă această colină în zilele acestea de bucurie, pentru a le asculta rugăciunile”.

Cântările liturgice la rânduiala de Priveghere au fost interpretate de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, dirijat de arhidiaconul Mihail Bucă.